De ce avem nevoie de două tururi de scrutin la locale: date și argumente
Votul într-un tur de scrutin nu este neconstituțional – și se practică inclusiv în țări din Vest – ci este doar o opțiune politică proastă și care are ca scop obținerea de monopoluri politice. Direct sau indirect (prin vot în parlament) toate partidele l-au susținut, iar PSD chiar a amenințat că se retrage din cursa electorală dacă se revine la două tururi de scrutin. PNL încearcă, tradiv și nejustificat, să blocheze organizarea alegerilor într-un tur. Cert este că multe dintre discuțiile purtate în ultima vreme nu s-au bazat pe argumente și au fost infantile. Pentru a face lumină în privința resurselor și potențialului pe care îl au partidele la alegerile locale și deci, și parlamentare, din 2016, vom aduce câteva date publicate în premieră.
Tu știi pe unde a umblat primarul tău?
Săptămâna aceasta am lansat un proiect la care s-a lucrat mai bine de patru luni: Harta primarilor clientelari (www.expertforum.ro/primari-clientelari). Motivele au fost două: 1) vin alegerile și este important să vedem cine sunt primarii noștri și care sunt problemele lor de integritate (și sunt destule), deci să înțelegem de ce este important votul în două tururi de scrutin la locale și 2) trebuie să înțelegem cum a fost posibil ca un primar care a fost ales în USL sau PDL în 2012 a trecut prin mai multe metamorfoze, până a ajuns în 2015 în ALDE.
Pentru orice cetățean este dificil să înțeleagă cum un primar a fost ales în PDL, a trecut în PLR, iar acum este membru al ALDE. Sau a fost în PNL și acum a ajuns în UNPR, fără să își piardă mandatul. Ultimii patru ani au adus o serie de fuziuni și despărțiri care, în termeni de responsabilitate politică, dar și de doctrine politice ar fi greu de înțeles. Probabil cel mai dificil de înțeles este formarea USL, din Partidul Social Democrat (stânga), Partidul Național Liberal (dreapta) și Partidul Conservator (centru-dreapta), urmând să cocheteze ulterior și cu UNPR (centru-stânga). Visul stânga-centru-dreapta s-a terminat în februarie 2014, însă, când PNL a ieșit de la guvernare. Cu toate acestea, în 2012 cele trei partide au candidat împreună și au obținut aproape de 70% din voturi, pe un fond în care, este adevărat, nici PDL nu era tocmai popular. Și tocmai această lipsă de popularitate a determinat PDL să candideze sub diverse nume, cum ar fi Mișcarea pentru Noul Mehedinți, Alianța pentru Vrancea sau Alianța Electorală Populară Progresistă Europeană Liberală, alături de partide precum PER, UNPR sau PNTCD.
Tot în ultimii patru ani s-au mai produs și alte fuziuni. În iulie 2014 se formează Partidul Liberal Reformator, condus de C. Popescu Tăriceanu, care în 2015 fuzionează cu PC și formează ALDE. În august 2014, PPDD a fuzionat cu UNPR și a format UNPR, iar în octombrie PDL fuzionează și PNL. Toate aceste combinații pot părea nefirești, însă sunt caracteristice vieții politice din ultimii 25 de ani. Inamicițiile sau prieteniile de moment sunt uitate atunci când la mijloc este vorba de obținerea de mandate și de putere, care se traduc în cele din urmă în finanțe și decizii.