Mitul polonez e adevarat: o spune Comisia Europeana
Raportul financiar al UE de săptămâna aceasta arată că Polonia este principalul beneficiar al fondurilor europene in 2012. În următorul articol încerc să descifrez această reușită prin experiența mea și prin legăturile care le-am avut de-a lungul timpului cu Polonia și nu printr-o analiză tehnică.
Polonia m-a fascinat tot timpul, fără să înțeleg de ce. De-a lungul timpului, am legat prietenii cu polonezi fie în Germania, fie în Belgia, pentru că erau est-europeni, pentru că aveam multe în comun, pentru că eram priviți de majoritate ca și prietenii mai săraci din Est. Era imposibil să nu legăm o prietenie, el“instalatorul polonez” și eu, “căpșunarul român”.
Petreceam cu “instalatorul polonez” ore întregi, discutând despre dezvoltare economică, despre Estul Europei, despre relațiile cu UE, despre fotbal sau cinematografie. Am și petrecut o vacanță de vreo 2 săptămâni prin 2008, la invitația unui prieten, vizitând orașele lor importante: Lodz, Varșovia și Cracovia. Acolo am experimentat un lucru: deși aveam impresia că există similitudini mari între noi și ei am realizat că istoria și cultura lor au dus Polonia unde este astăzi: o voce puternică în Europa, cu o creștere economică importantă în perioada de criză 2009-2011. Am fost la Auschwitz-Bierknau, unde m-am îngrozit de ce li s-a întâmplat evreilor polonezi și nu numai, am fost în Varșovia la monumentul unde Willy Brandt a îngenuncheat în 1970, am fost la cimititrul militar chiar de 1 August, când fostul președinte Kaczyński aducea omagii soldaților polonezi morți în răscoala din 1944, am vizitat muzeul Muzeul Insurecției din Varșovia unde erau expuse bucăți întregi din ghetourile subterane poloneze, din timpul ocupației germane. Cutremurător, ceea ce li s-a întâmplat atunci. Își acceptă istoria, sunt mândri de ea, în timp ce România suferă de tulburare de stress post-traumatică după 50 de ani de comunism și 24 de ani de tranziție haotică, în care nu și-a respectat trecutul, istoria și valorile anti-comuniste (Legea lustrației a fost aprobată la 20 de ani după revoluție).
Şi cu toate astea, acum, dupa 50 de ani Polonia este acolo, sus, puternică economic și politic, un exemplu dat de toți membrii UE euroscepticilor. Bineînțeles că americanii sau nemții au avut partea lor de “vină” pentru ce a ajuns Polonia în prezent, în sensul că au fost sprijiniți și financiar și politic înainte de a deveni membrii UE. Fără disciplina, fără managementul lor rigorous format de-a lungul istoriei, între ocupațiile germane sau rusești, fără Solidarność și o activitate intensăa societății civile (în Polonia există 50.000 de asociaţii şi 7.000 de fundaţii, ce adună 8 milioane de membri dintre care 1 milion de voluntari), Polonia nu ajungea o forță europeană. Deci evoluțiile economice sunt strâns legate de cultura și istoria unui popor.
În timpul vizitei mele din 2008, întreaga Polonie era un șantier și peste tot vedeai însemne gen: această lucrare se realizează cu sprijinul fondurilor europene prin programul X. În acest timp, la Bruxelles, erau foarte activi și vizibili, având oameni în poziții cheie gen Jerzy Buzek fost președinte al Parlamentului European sau Danuta Hübner Comisar European pentru Dezvoltare Regională. La Varșovia, Elzbieta Bienkowska era numită la cârma ministerului Dezvoltării Regionale după o experiență vastă în administrație și cu fonduri europene de pre-aderare. Acum, după 6 ani de gestionare cu succes a fondurilor europene, a fost numită Vice-Prim Ministru al Poloniei.
Am petrecut 18 luni din 2010 până în 2012 studiind modelul lor de dezvoltare prin fondurile europene. După 18 luni am ajuns la concluzia că tot ce au realizat ei s-a datorat următoarelor motive: stabilitatea, voinţa politică și guvernarea eficientă. Ei au făcut regionalizare în două etape, în 1992 și 1999, funcționând descentralizat aproape 10 ani, până în 2006 când regiunile au început să gestioneze singure banii europeni, noi în 2013 facem de-abia descentralizarea. La ei, s-a creat o competiție între administrațiile locale și regionale pentru absorbția de fonduri, stimulate de măsuri legislative, la noi mai mult din jumătatea localităților (municipii sau comune) sunt falimentare, neavând bani să-și plătească angajații. La ei guvernanța pe mai multe nivele funcționează, noi din păcate nici nu înțelegem termenul. Ei folosesc intens PPP (parteneriatele publice-private), voievodatele (cele 16 regiuni de dezvoltare) sunt implicate direct în managemntul programelor regionale, iar fiecare regiune are propriul ei program de dezvoltare în funcție de nevoile specifice regiunii respective, noi ne certăm unde să punem capitala de regiune (într-o viitoare regiune care habar n-avem cum va arăta). Ei au creat un program special de fonduri europene, pentru Estul Poloniei, partea mai slab dezvoltată a țării, noi mergem în continuare cu fondurile centralizate la Minister, dar ne chinuim să facem regionalizare. Ei sunt activi la Bruxelles, au vizibilitate și negociază de pe o poziție puternică orice document legislativ care ar avea un impact asupra lor în timp ce noi ne chinuim încă să intrăm în Schengen sau nu suntem în stare să negociem în cadrul acordului CETA (acordul UE-Canada), pentru ridicarea vizelor.
INTERVIURILE HotNews.ro