Parcul Plumbuita a fost salvat. Instanta a respins cererea de retrocedare a 3,7 ha din spatiul verde

Curtea de Apel Bucuresti a respins, vineri, cererea de retrocedare a Parcului Plumbuita, dupa un proces de circa 6 ani. In 2007, Curtea de Apel a dispus retrocedarea a 3,7 ha din parc, insa, dupa ce Primaria sectorului 2 a intervenit in proces, s-a constatat ca terenul a fost restituit gresit, deoarece proprietarii au fost expropriati in 1943 si despagubiti la vremea respectiva, deci nu mai aveau niciun drept.Decizia nu este definitiva.

„Primaria Sectorului 2 a castigat in instanta, dupa o lupta de sase ani, procesul prin care samsarii imobiliari interesati sa distruga parcul Plumbuita, au incercat retrocedarea unei parti considerabile din acest parc din sectorul 2.Astfel, vineri, 8 noiembrie, prin decizia Curtii de Apel Bucuresti, a fost respinsa cererea de retrocedare a terenului din parcul Plumbuita care reprezinta unul dintre cele mai importante parcuri din aceasta zona cu o mare concentrare demografica”, se arata intr-un comunicat al Primariei sector 2.

Incepand cu anul 1999, a fost promovata pe rolul instantelor de judecata actiunea formulata de Barbulescu Constantin si continuata de succesorii acestuia, vizand restituirea unei suprafete de 6 ha de teren, situata in incinta Parcului Plumbuita, in contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Ulterior, au fost introduse in cauza si alte institutii, respectiv Administratia Domeniului Public Sector 2 si Statul Roman prin Ministerul Finantelor, iar actiunea a fost restransa la suprafata de 37.282,16 mp.

La nivelul anului 2007, prin Decizia civila nr. 339 din 15 mai 2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a dispus restituirea in natura catre mostenitorii lui Barbulescu Constantin, a unei suprafete de teren de 3,728 ha, situata in Parcul Plumbuita.

„In dosarul ce s-a aflat pe rolul instantelor de judecata, Primaria Sectorului 2 nu a fost niciodata citata ca parte. Am aflat de acest dosar si de amplasamentul restituit, dupa decizia instantei, cand beneficiarii hotararii judecatoresti au comunicat Primariei Sectorului 2 solutia prin corespondenta, intrucat au sesizat ca pe terenul in discutie se executau lucrari de reabilitare a parcului. Analizand actele transmise, inclusiv Expertiza de identificare efectuata in dosar, precum si documentele existente in evidenta Serviciului Cadastru Fond Funciar al Primariei Sectorului 2 Bucuresti, am constatat ca terenul restituit a fost (partial) gresit identificat, o parte din terenul restituit apartinand altor persoane. De asemenea, au fost identificate o serie de documente ce atestau ca intreaga suprafata de teren a facut obiectul unei exproprieri pentru cauza de utilitate publica inca din anul 1943. In acest context, primarul Neculai Ontanu a formulat cerere de interventie in interesul Consiliului General al Municipiului Bucuresti si Administratiei Domeniului Public, dosarul avand ca obiect recursul promovat impotriva deciziei de restituire a terenului din Parc, care s-a aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Au fost comunicate totodata si actele ce demonstreaza amplasamentul gresit al terenului restituit de catre instanta de apel, precum si documente ce atestau existenta titlului legal al statului asupra terenului restituit”, explica reprezentantii Primariei sector 2.

Astfel, la dosar Primaria Sectorului 2 a identificat si depus copie de pe Monitorul Oficial in care a fost publicata Legea 708 /27 octombrie 1943, privind declararea de utilitatea publica a terenului in discutie. In Anexa fiind inserata mentiunea ca terenul din jurul Manastirii Plumbuita (perimetru ce include proprietatea reclamantilor) „si se va transforma intr-un parc natural, platindu-se si costul exproprierilor”. In aplicarea legii, la nivelul Municipiului Bucuresti s-au derulat actiunile pentru expropriere, autorul reclamantilor fiind inscris in Tabloul intocmit, cuprinzand proprietatile ce urmeaza a se expropria din regiunea Plumbuita Tei.

Astfel, proprietarii ar fi fost dublu despagubiti, odata prin Legea 708/27 octombrie 1943 si a doua oara acum, cand au cerut in anul 1999 retrocedarea terenului. Din compararea actelor de proprietate si analiza planurilor vechi de delimitare a amplasamentelor , Primaria Sectorului 2 a constatat ca amplasamentul real al proprietatii reclamantilor – mostenitorii lui C. Barbulescu, se afla partial sub apele Lacului Plumbuita si zona de protectie a lacului si partial in zona afectata de investitii pentru cauza de utilitate publica – Parcul Plumbuita.

Update: Pozitia avocatilor care i-au reprezentat in proces pe mostenitorii terenului

Casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii a facut publice cateva precizari legate de comunicatul Primariei Sectorului 2. Iata precizarile:

„Reclamanţii în acest proces, şi anume moştenitorii direcţi ai d-lui Bărbulescu Constantin, sunt extrem de dezamăgiţi de decizia pronunţată vineri de Curtea de Apel Bucureşti (dată însă cu opinia separată a unuia dintre judecători, opinie pe care o salutăm) şi revoltaţi de comunicatul dat publicităţii de Primăria sectorului 2, comunicat care abundă de date neadevărate.

Din păcate, atât instanţele de judecată, cât şi opinia publică au fost în mod constant dezinformate cu privire la situaţia reală a acestui teren.

Trebuie spus în primul rând că acţiunea în justiţie a fost promovată chiar de proprietarul acestui teren şi continuată de fiicele acestuia. Referirea la interesele unor samsari imobiliari este profund nereală şi jignitoare pentru reclamanţii în acest dosar, şi anume moştenitorii direcţi ai d-lui Bărbulescu Constantin, reprezentaţi legal de societatea de avocaţi Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Dimpotrivă, reclamanţii în acest dosar au suspiciunea că astfel de interese ar putea anima poziţia unora dintre părţile adverse din acest proces.

Litigiul durează din anul 1999, proprietarul terenului începând însă demersurile administrative de restituire încă din anul 1990, când terenul era într-o stare de neîngrijire extremă, fiind folosit într-o proporţie aproape totală ca groapă de gunoi. Dincolo de această stare de fapt, nu există nicio dovadă (în sensul de act) concludentă că acest teren ar face parte din Parcul Plumbuita.

Terenul nu a fost niciodată expropriat şi nici nu a fost acordată vreo despăgubire de către Statul român. În 1943 a fost emis un decret al Mareşalului Antonescu, prin care se declara intenţia de a fi creat un parc în zona respectivă şi de a fi efectuate exproprierile necesare, însă această intenţie nu a fost materializată. Ulterior, în 1949, terenul a fost rechiziţionat, operaţiune ce nu implică decât transferul temporar al posesiei terenului. Pentru acest motiv, pe parcursul litigiului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre irevocabilă prin care a constatat că terenul este proprietatea reclamantelor şi că acesta nu a făcut şi nu face parte din domeniul public. Din păcate, această hotărâre irevocabilă nu a fost respectată, situaţie care, alături de durata excesivă a procesului de revendicare (peste 14 ani) deschide drumul reclamantelor spre o procedură în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Mai întâi însă reclamantele vor epuiza toate căile de atac din dreptul intern, urmând să declare recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.”