Science Report: Nu suntem departe de un haos din care nu există întoarcere. Mamiferele nu ar fi apărut în Jurasic, așa cum se credea. Și totuși, ar putea exista viață pe Venus

​Nu suntem departe de un haos din care nu există întoarcere ● Mamiferele nu ar fi apărut în Jurasic, așa cum se credea ● Și totuși, ar putea exista viață pe Venus

Nu suntem departe de un haos din care nu există întoarcere

Deși a fost publicat deocamdată doar pe platforma pre-print arXiv, în așteptarea ok-ului din partea altor cercetători, studiul unor fiziceni de la Universitatea din Porto a făcut deja înconjurul planetei. Și nu, nu este nici el chiar nou, deși abordarea este oarecum mai radicală decât în trecut.

Cercetătorii portughezi au creat mai multe modele computerizate prin care să analizeze efectele consumului de resurse și al efectelor acțiunii omului asupra mediului. Iar rezultatele oferite de ei nu sunt tocmai încurajatoare.

În cel mai optimist scenariu, Terra va cunoaște un punct în care nivelul de dioxid de carbon din atmosferă se va stabiliza. Da, temperaturile vor fi mai mari decât în prezent, numărul populației globale va scădea drastic, nivelul mărilor și oceanelor va crește iar fenomenele extreme vor deveni o normalitate. Dar o parte din populația planetei se va putea obișnui cu asta. Iar faptul că există o oarecare ciclicitate, o stabilitate a fenomenelor atmosferice, ar fi un indice pentru un dram de normalitate. Repetăm, ăsta este scenariul optimist.

În cel de al doilea scenariu, omenirea va fi influențat atât de mult mediul și sistemul terestru încât fenomenele meteo de pe Terra vor avea un caracter haotic. Asta înseamnă că nu mai există niciun echilibru, iar temperaturile și fenomenele meteo extreme vor fluctua drastic chiar și de la un an la altul. Practic, nimeni nu va mai putea prezice ce urmează să se întâmple. Iar ceea ce este și mai grav este că există deja indicii că am cam început să trecem dincolo de linia roșie.

Ceea ce ar fi fost interesant de adăugat la studiul respectiv este că astfel de anomalii au fost înregistrate și în trecut. Nu sunt o noutate pentru Terra. De multe ori, ele preced schimbări climatice majore, așa cum ar fi intrarea într-o perioadă glaciară sau ieșirea dintr-una. Dar acum, na, fiind acțiunea omului la mijloc, este mai greu să spui în ce direcție ne îndreptăm.

Mamiferele nu ar fi apărut în Jurasic, așa cum se credea

Biomul Yanliao, o denumire prin care sunt descrise mai multe complexe fosilifere din nordul Chinei, de altfel unele dintre cele mai bogate din lume, a oferit recent date care contestă una dintre teoriile care păreau bătute în cuie. Anume, originea strămoșilor mamiferelor de azi, o origine care ar fi fost identificată prin perioada de mijloc a Jurasicului, acum circa 160 – 180 de milioane de ani.

Cel puțin asta susține un grup de cercetători de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie din China, într-un studiu publicat în revista Earth and Planetary Science Letters. Pe scurt, cercetătorii cu pricina au identificat urmele unui fost mediu lacustru, din care au recuperat numeroase fosile aparținând unor creaturi de acum aproximativ 160-168 de milioane de ani.

Printre formele de viață din perioada respectivă, paleoantropologii chinezi au descoperit urmele fosile ale unor dinozauri capabili să planeze, cei mai vechi dinozauri de acest gen, mai multe specii de salamandre dar, cel mai important, au scos la lumină resturile fosilizate ale unora dintre primii strămoși ai mamiferelor actuale, unii făcând parte din familia Euharamiyida.

Datările cu uraniu-plumb efectuate pe 129 de cristale de zirconiu recuperate în același sit au relevat vârsta menționată mai devreme, care situează vârsta sitului la jumătatea Jurasicului. Și atunci, cum de rescriu chinezii ipotezele cu privire la originea mamiferelor?

Conform autorilor studiului, aceștia au aplicat un model bayesian în care au introdus caracteristicile proto-mamiferelor descoperite în nordul Chinei, precum și trăsături similare care se întâlnesc la forme de viață și mai vechi și care trădează un tipar evolutiv comun.

Rezultatul a fost că originea strămoșilor mamiferelor poate fi identificată la finalul Trasicului, acum cel puțin 208 milioane de ani. Nu este chiar o idee nouă. O atare ipoteză fusese expusă și înainte, însă fusese una puternic contestată. Astfel, lumea științifică avea doar două opțiuni cu privire la apariția proto-mamiferelor.

Prima, cea care susținea că acestea au apărut în Jurasic și au cunoscut o diversificare rapidă. A doua, cea contestată inițial, și care spunea că strămoșii mamiferelor au apărut în Triasic, moment din care au cunoscut o evoluție lentă până la jumătatea Jurasicului, atunci când cunoscut o puternică diversificare. Din ce spun cercetătorii chinezi, se pare că tocmai ipoteza cea mai puțin probabilă ar fi și cea reală.

Și totuși, ar putea exista viață pe Venus

Apropo de ipoteze care nu sunt la prima publicare, ba nici la prima tinerețe am putea spune, cea legată de existența vieții pe planeta Venus iese din nou la iveală, după ce a fost lansată în premieră în secolul al XIX-lea, și după ce a fost discutată și rediscutată cam la fiecare deceniu.

De data aceasta, informația vine nu dintr-un studiu, ci din două, publicate în revista Astrobiology, respectiv PNAS, de către un grup de cercetători anglo-americani de la Universitatea din Cardiff, Marea Britanie, și MIT, SUA. Iar ipoteza lor, deși nu este deloc una nouă, beneficiază de data aceasta de teste de laborator care nu mai fuseseră efectuate până acum.

Mai exact, cercetătorii au plecat de la ideea apărută încă din anii `50 ai secolului trecut, conform căreia viața microbiană ar putea prospera în atmosfera venusiană. Cel puțin pe suprafața planetei, la o temperatură medie de 464 de grade Celsius, e clar nu poate exista solventul imperios necesar chimiei vieții… apa. De fapt, niciun lichid nu e compatibil cu temeperaturile respective. Însă situația stă diferită în atmosfera planetei Venus unde, apropo, norii sunt formați din acid sulfuric.

Ce aduc nou specialiștii amintiți este ideea că, în lipsa apei, acidul sulfuric poate acționa ca un solvent în ceea ce înseamnă ecuația vieții. Ba au și demonstrat asta. Pe scurt, au introdus într-un recipient cu acid sulfuric, cu o concentrație de 81 până la 98%, mai toate ingredientele care formează baza ADN-ului și ARN-ului.

Oricât ar părea de ciudat, adenina, citozina, guanina, timina și uracilul au rămas stabile pentru mai multe săptămâni, la o temperatură de 18-21 grade Celsius, atât cât este și cea din atmosfera venusiană. La fel s-a întâmplat și cu purina și pirimidina, compuși cu care unele virusuri înlocuiesc adenina. Iar asta înseamnă că, măcar în teorie, viața chiar poate exista acolo.

Dar cum lucrurile nu se opresc aici, echipa de autori a luat în discuție și masa formelor de viață, respectiv gravitația și posibilitatea ca ipoteticile vietăți microbiene să rămână în atmosferă, fără să cadă în iadul de dedesubt. Iar testele au arătat iarăși că acestea pot rămâne pe termen nedefinit în atmosferă, grație undelor gravitaționale de acolo.

În concluzie, da, am putea spera să găsim niște forme de viață venusiene. Însă nu e nicio șansă ca ele să semene cu ceea ce știm noi despre viața terestră.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro