O eroare: sacrificarea proprietarilor

Guvernul Ungureanu a intrat cu gratia elefantului in restituirea proprietatii, o tema fragila si complicata. A pasit cu stangul propunand limitarea despagubirilor la 15% din valoarea imobilului, eliminarea restituirii in natura si esalonarea platilor pe mai multi ani (10 – 12!). Aceste idei bizare provenite, culmea, de la cineva care se pretinde de dreapta, au avut darul sa scoata din minti surprinzator de multa lume. Situatia pare, la prima vedere fara iesire, insa Guvernul Ungureanu n-a facut decat sa-si traga singur un glont in picior.

Mai intai, s-au oripilat, pe buna dreptate, proprietarii. Adica vii, tu, stat, si-mi spui ca mai am de luat 15% dupa ce mi-ai intretinut doua decenii iluzia ca voi primi inapoi totul, dupa ce ai participat, statule, la jefuirea fondului de despagubiri! Cine plateste rate impovaratoare, cine munceste pe branci din generatie in generatie sa-si ridice o casa ii intelege perefect. Pentru proprietari, ceea ce le propune azi statul-pradator inseamna a patra nationalizare, un act frustrant de discriminare si ceva dispret la finalul unei povesti care se incheie prost dupa 20 de ani.

Apoi, propunerea guvernulului, aflata deocamdata in faza de dezbateri publice, i-a enervat pe maghiari, parteneri in coalitia aflata la Guvernare. De la ministrul finantelor, Bogdan Dragoi, aflam ca romano catolicii s-ar numara printre marii beneficiari ai despagubirilor, cam jumatate din suma. Insa maghiarii, numarand aproape un milion de romano-catolici, isi vor inapoi lacasele de cult si bunurile bisericesti furate de comunisti. Asta asteapta ei, nu bani.

Ajunsi in acest punct, apare alta problema: daca le dai romano-catolicilor bisericile, sar prelatii ortodocsi zece metri in sus. Te afurisesc in plina campanie. Alt hectar de voturi pierdut. Daca nu le dai, fac ungurii scandal, rup coalitia si pun in miscare un puternic aparat de lobby. In final, te poti trezi infierat, tot pe buna dreptate, in Congresul american pe motiv ca persecuti o minoritate religioasa si cu o groaza de oameni care-ti cer socoteala. Nici asa nu e bine.

Prin urmare, va trebui sa cedezi undeva. Daca te incumeti la restituire in natura, nu vei scapa de fulgerele Bisericii Ortodoxe. Daca n-o faci, te vor ajunge blestemele proprietarilor vexati ca i-ai dus cu presul 20 de ani.

Simtind miros de sange, USL s-a infiltrat vesel in armata rasculatilor, cerand nici mai mult nici mai putin decat o comisie parlamentara de ancheta la ANRP (Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor). Obraznicia rezulta din realitatea ca devalizarea Fondului Proprietatea a debutat sub liberali, a continuat sub pesedisti si a fost desavarsita de pedelisti. In tot cazul, orice ancheta parlamentara pe tema proprietatii trebuie sa inceapa din bun simt cu Ion Iliescu. Originea raului zace chiar aici, la varful USL, in marele adversar al „moftului” numit proprietate, in idolul chiriasilor.

In tot cazul, USL va exploata la maxim dezastrul la care a contribuit din plin. Daca Guvernul zice ca nu sunt bani, acuza clientela PDL ca i-a furat. Daca identifica totusi resurse, se cheama ca ia de la gura saracilor si pensionarilor. Si uite asa mai zboara niste voturi pe geam. Am mai vazut filmul asta la sfarsitul guvernarii CDR, cand initiatorii legii de restiturire – taranistii cu Vasile Lupu in frunte – erau rastigniti la Marius Tuca Show.

Statul, la randul sau, se vaita ca e strans cu usa de CEDO. Ministrul finantelor a pus pe masa niste cifre ametitoare numai bune de speriat poporul. Daca nu ar limita despagubirile, se dau peste cap toate socotelile si adio Tratat Fiscal, adio deficit tinut in frau, se prabuseste bugetul tarii. Daca limiteaza platile la 15%, ceea ce si face, atunci e obligat sa elimine restituirea in natura, altfel va pierde noi procese pe motiv ca face discriminare intre categorii de proprietari.

In fine, pe lista marilor nemultumiti intra si CEDO. Curtea de la Strasbourg s-a saturat pana peste cap de cohortele de petenti din Romania si de indiferenta crasa a statului. Fiind totusi vorba de un drept fundamental al omului, dreptul la proprietate, CEDO a pus piciorul in prag. A suspendat prin 2010 judecarea cauzelor romanesti referitoare la proprietate obligand statul roman ca in termen de 18 luni sa puna pe roate un sistem functional si eficient de restituire. Teremenul expira in iulie.

Ce putea face, totusi, Guvernul Ungureanu, presat de acest cor imens de nemultumiri? Cum putea dezamorsa aceasta bomba cu fitilul aprins lasata mostenire de Guvernul Boc si de altele dinaintea lui? Avea solutii? Mai poate face ceva? In primul rand, poate sa mai astepte putin. Mai poate solicita CEDO o derogare de inca sase luni – perfect legitima – pentru a iesi de sub presiunea electorala. Nu poti spera la decizii rationale, la solutii bune in plina isterie de campanie cand toata lumea urla. Poate, apoi, imagina fonduri speciale destinate despagubirilor in care sa colecteze o parte din bani din privatizari pentru a ridica putin plafonul ridicol de 15%.

Poate majora taxele pe proprietate si asa penibile, poate mari putin redeventele de exploatare a resurselor, poate gestiona mai bine resursele publice, poate manifesta mai mult curaj in raport cu Biserica Ortodoxa. Poate face, in fond, o multime de lucruri pentru a-si respecta ceva mai onorabil o clauza vitala din contractul cu cetatenii sai: respectarea dreptului la proprietate, din categoria drepturilor fundamentale, pana la urma temelia unei societati democratice.

​