China isi arata coltii. De ce sunt nervosi americanii?

In dimineata zilei de 10 august 2011, pe o ceata densa, un vas de 67.000 de tone si lung cat trei terenuri de fotbal iesea din docurile Shipbuilding Industry Co Ltd in portul Dalian, din nord-estul Chinei, si isi incepea voiajul de patru zile pe mare. Primul portavion chinez primise botezul apei. Politicienii, presa si liderii militari din China s-au intrecut in elogii la adresa „Mamei Varyag”, asa cum a fost poreclita nava de bloggerii entuziasmati. La cateva mii de km distanta insa, oficialii americani s-au grabit sa critice lansarea la apa a portavionului, vazut ca un nou semn al ascensiunii militare a dragonului chinezesc. De ce sunt nervosi americanii?

• Vezi atasat raportul Pentagonului.

Primele teste pe mare ale navei (un vapor cumparat de la Ucraina in 1998 si menit initial sa fie transformat in cazinou plutitor in Macau) au urmarit, cel mai probabil, verificarea motoarelor, a sistemului de navigatie, a armelor de la bord, precum si a sistemelor anti-incendiu si de salvare. Nava este construita sa adaposteasca 2.000 de persoane si 50 de avioane

de lupta.

Asa cum s-a relatat in ultimele saptamani, chinezii au lucrat aproape 10 ani pentru a reconditiona vaporul din clasa Kuznetov, achizitionat de un grup de afaceristi chinezi cu 20 de milioane de dolari. Constructia navei incepuse in perioada Uniunii Sovietice, iar asiaticii au cheltuit o gramada de timp si de bani pentru a o transforma in primul lor portavion si a se alatura astfel clubului select al tarilor care detin asemenea fortarete plutitoare.

Dupa patru zile de teste, nava s-a reintors in Dailan inconjurata de sapte remorchere, iar cerul a fost luminat de artificiile spectatorilor extaziati. „Voi bea deseara cu prietenii mei in cinstea portavionului!”, a scris un blogger pe fyjs.cn, in timp ce un altul a declarat pentru o publicatie locala ca „atunci cand vasul a aparut la orizont, am descoperit ca nu pot sa fac o poza buna deoarece mainile imi tremurau. Nu erau elicoptere sau avioane pe punte, dar acest lucru nu ne-a stricat fericirea”. Vasul va trece printr-un nou sir de revizii, de verificari si imbunatatiri, urmand sa fie preluat de marina militara, cel mai probabil, in anul viitor, la 1 august, cand se vor marca 85 de ani de la crearea Armatei Populare.

Testele portavionului chinez au venit la doar cateva luni dupa ce China a confirmat ca a efectuat primul zbor test cu avionul de vanatoare invizibil Chengdu J-20, o demonstratie de forta care a avut loc chiar in timpul vizitei efectuate in tara asiatica de fostul secretar american al apararii, Robert Gates. In plus, armata chineza s-a laudat recent si cu o racheta despre care sustine ca poate scufunda cele mai impozante portavioane (DF-21D), in timp ce fortele aeriene de la Beijing traverseaza si ele un proces sustinut de modernizare.

Transformarea radicala a armatei chineze a fost confirmata de un raport al Pentagonului, la doar cateva zile de la testele efectuate de „Varyag”. Documentul, care a costat 73.000 de dolari si insumeaza 94 de pagini, indica faptul ca tara asiatica isi modernizeaza fortele militare, insa este tributara in continuare lipsei de transparenta privind achizitiile militare si bugetul Ministerului Apararii din China. Departamentul american al Apararii a scris ca noile capacitatile militare ale Beijingului „pot sa destabilizeze balantele militare regionale, sa cresca riscul neintelegerii si al erorilor de calcul, putand sa contribuie la tensiunile si nelinistile din zona”.

Oficialii si presa de la Beijing au respins insa criticile americanilor, acuzand Statele Unite ca „se amesteca” in trebuirile interne ale Chinei. Iar raspunsurile lor pot fi rezumate intr-o singura fraza, ce pare sa devina filozofia oficiala a dragonului asiatic: am construit portavionul fiindca putem, iar lumea va trebui sa se obisnuiasca cu puterea noastra militara tot mai mare.

Problema este insa mult mai complicata decat pare la prima vedere. Sa incercam sa deslusim un pic itele inclestarii dintre China si Statele Unite, limitata deocamdata la un joc al declaratiilor si al acuzatiilor (din partea americana) si la o cursa din ce in ce mai accelerata a intaririi militare (din partea Beijingului).

Ce spun americanii:

* Armata chineza se modernizeaza, insa guvernul de la Beijing trebuie sa fie mai deschis in legatura cu nevoia de a detine noile capacitati

* Statele Unite saluta o China puternica, prospera si plina de succes, care contribuie la legile si normele internationale, consolideaza securitatea si pacea atat in regiunea Asia-Pacific, cat in in jurul lumii

* Statele Unite depun eforturi pentru a implica China, printre altele, in zone economice, umanitare si de mentinere a pacii (sunt mentionate aici operatiunile anti-piraterie din largul coastelor Somaliei si in Golful Aden, precum si contributia soldatilor chinezi la misiunile umanitare dupa cutremurele devastatoare din Pakistan si Haiti). O relatie buna intre cele doua armate este parte a acestui angajament

* Cu toate acestea, rata si scopul investitiilor militare continue ale Chinei au permis acesteia sa urmareasca capacitati ce pot sa destabilizeze balantele militare regionale, sa cresca riscul neintelegerii si al erorilor de calcul, putand sa contribuie la tensiunile si nelinistile din zona

* Noile capacitati pot tenta guvernul chinez sa foloseasca forta militara pentru a obtine avantaje diplomatice, sa-si promoveze interesele sau sa rezolve disputele in favoarea sa. Acest pericol subliniaza din nou nevoia unui dialog militar sustinut si solid intre Statele Unite si China.

„Strategia pe termen lung a Chinei este insa neclara … China ar putea sa fie mult mai deschisa in ceea ce privesc obiectivele pe termen lung referitoare la modernizarea armatei – dar si sa risipeasca ingrijorarile potentiale si „spiralele negative” in randul vecinilor sai… Cheltuielile Chinei in domeniul militar sunt de cateva ori mai mici decat ale Statelor Unite. Chinezii nu au capacitatea de a se angaja, pe picior de egalitate, intr-un razboi conventional cu SUA. Cu toate acestea, China au depasit deja Japonia in ceea ce privesc cheltuielile militare. Nicio tara din Asia nu poate oferi singura o contrapondere in fata Chinei. China vizeaza, de asemenea, razboiul asimetric si extinderea capacitatilor navale, care i-ar oferi avantaj intr-o viitoare confruntare (destul de putin probabila) in stramtoarea Taiwan”

Jonas Parello-Plesner, expert in relatiile Europa-China in cadrul European Council on Foreign Affairs

* China este pe cale de a-si realiza obiectivul de a construi o armata moderna, concentrata pe chestiunile regionale, pana in 2020

* Capacitatea Chinei de a-si sustine astazi puterea militara la distanta de granitele sale ramane limitata

* Portavionul ar putea deveni operational pentru marina Chinei pana la sfarsitul anului 2012, insa fara sa beneficieze de avioane. Vor mai trece cativa ani pana cand o forta aeriana ar putea atinge nivelul minim de lupta necesar pentru a opera de pe portavion. Antrenarea pilotilor pentru a ateriza si decola de pe vasul de lupta va dura cel putin pana in 2015

* China continua sa investeasca in submarine, iar marina pune accentul pe capacitati destinate luptei impotriva tintelor de la sol si aeriene

* China incearca, de asemenea, sa-si dezvolte rachetele anti-nave capabile sa distruga portavioane si sa isi imbunatateasca sistemele de radar. Pentagonul sustine ca Republica Populara Chineza si-a marit numarul de submarine de atac si a intarit flota de nave de razboi.

* Constructia unei baze navale majore in insula Hainan este aproape finalizata. Data fiind marimea bazei, aici pot fi gazduite fara probleme rachete balistice, submarine si nave mari de lupta, inclusiv portavioane

* China isi imbunatateste dotarea nucleara prin achizitionarea de rachete balistice capabile sa faca fata unui eventual atac. In prezent, China are 65 de rachete nucleare ce pot lovi tinte din diferite regiuni de pe glob

* Beijingul pompeaza sume uriase de bani in aviatia sa, precum si in rachete. In ianuarie 2011, China a efectuat primul zbor test cu avionul de vanatoare invizibil Chengdu J-20

* Armata chineza se concentreaza si pe cucerirea spatiului, realizand o serie record de 15 lansari in 2010

* Exista ingrijorari reale in legatura cu atacurile informatice lansate de chinezi, multe dintre ele avand girul armatei de la Beijing

* Desi relatiile cu Taiwanul s-au imbunatatit in majoritatea domeniilor, armata chineaza inca are in vedere o posibila situatie de urgenita in stramtoarea care desparte cele doua tabere. Raportul citeaza faptul ca China are acum o artilerie mai buna, ce poate lovi tinte atat in Stramtoarea Taiwan, cat si dincolo de ea.

* China continua sa emita pretentii teritoriale pentru aproape toata Marea Chinei de Sud, locul unde se desfasoara aproape 50% din comertul maritim global. Chinezii urmaresc securizarea rutelor strategice precum si a zonelor bogate in minerale din aceasta regiune

* Tara asiatica are capacitatea de a invada tari aflate la departare, precum Indonezia si Iranul

* Modernizarea armatei nu arata semne ca ar incetini in curand, mai ales ca Ministerul Apararii de la Beijing a primit in acest an un buget suplimentat cu 12.7%. China a anuntat la inceputul acestui an ca isi va creste cheltuielile militare cu 601.1 miliarde de yuani (91.7 miliarde de dolari) in 2011.

* Raportul afirma ca e dificil de estimat cat bani cheltuie China pentru armata sa, insa sustine ca ar fi vorba de circa 165 de miliarde de dolari

* chinezii au facut unele imbunatatiri graduale in ceea ce priveste transparenta in anii din urma, insa continua sa persiste o serie de incertitudini. Armata Populara de Eliberare, cea mai mare forta militara din lume, ramane extrem de rezervata in ceea ce priveste programele sale de cheltuieli

Cum raspund chinezii:

* Raportul Pentagonului este precum „povestea cu cocosul rosu”, neverosimila

* Agentia de stat Xinhua a acuzat Statele Unite ca „exagereaza” amenintarea reprezentata de armata chineza.

* Potrivit portavocii oficiale a guvernului, multi oameni din China sustin ca e „ciudat” ca Statele Unite, care cheltuie mult mai mult pe armata sa decat orice alta tara din lume, critica investitiile militare chineze: „pentru multi din China, este ciudat ca Pentagonul, ale carui cheltuieli au atins aproape 700 de miliarde de dolari si reprezinta peste 40% din totalul cheltuielilor militare in 2010, arata repetat cu degetul spre China”

* Ca de obicei, raportul de 94 de pagini se amesteca in treburile interne ale Chinei, facand comentarii voluntare la situatia din Stramtoarea Taiwan

* Xinhua a acuzat Pentagonul ca trece cu vederea politica de aparare pasnica a tarii: „Raportul Pentagonului, inaintat Congresului anual incepand din 2000 in baza unei legi din Statele Unite, a provocat protestul Chinei din cauza naturii sale de amestec in treburile interne, a distorsionarii faptelor si a speculatiilor fara nicio baza”

* Beijing a respins acuzatiile ca reprezinta o amenintare militara, sustinand ca, de fapt, este ultimul membru din cele cinci permanente ale Consiliului de Securitate al ONU care s-a dotat cu un portavion: „N-ar trebui sa existe temeri excesive sau sentimente paranoice in efortul Chinei de a avea un portavion, caci el nu reprezinta o amenintare pentru alte tari”

* Agentia de stat chineza recunoaste insa ca relatiile dintre armatele celor doua tari s-au imbunatatit in ultimul an si citeaza, in acest sens, vizita facuta la Beijing de principalul lider militar american, amiralul Mike Mullen. Acesta a raspuns unei vizite facute la Washington, in mai, de omologul sau chinez, generalul Chen Bingde

* In plus, chinezii afirma ca „in raportul din acest an, Statele Unite recunosc contributiile Chinei ce sustin un context global sigur si securizat”.

* Un editorial in editia de limba engleza a publicatiei Global Times a afirmat, la randul sau, ca Pentagonul este „un bastion al neincrederii in China”. Ziarul sustine ca raportul Departamentului american al Apararii „este perceput tot mai mult ca patetic de poporul chinez”, iar Pentagonul „trebuie de fapt sa raspunda de ca vanzarile de arme ale Statelor Unite catre Taiwan continua si raman cel mai mare factor de incertitudine, impiedicand ca relatiile dintre continent si Taiwan sa avanseze fara nicio piedica”.

* Un general in rezerva, Xu Guangyu, a punctat si el decisiv, afirmand: „Portavioanele americane vin in Hong Kong, de ce ale noastre sa nu mearga in California sau New York?”, in timp ce Li Jie, cercetator in cadrul Institului de Cercetari Academice al Marinei, a spus: „statele occidentale trebuie sa accepte si sa se obisnuiasca cu ideea ca ne construim un portavion”.

Ce trebuie sa intelegem:

* Modernizarea armatei chineze si noile sale dotari sunt rezultatul firesc al boom-ului economic cunoscut de China in ultimii ani. O economie viguroasa isi permite in prezent sa investeasca bani intr-o armata puternica. Liderii chinezi au inteles ca cresterea sustinuta a economiei face necesara dotarea imediata a armatei cu tehnologie si armament performante

„China nu mai apeleaza la filozofia/sloganul pe care l-a promovat in ultimii zece ani, acela al unei „ascensiuni linistite”. China nu are interese in cucerirea de teritorii straine, ci numai in pastrarea suveranitatii nationale si a independentei sale energetice (…). China nu are capacitatea militara de a se confrunta cu SUA intr-o razboi sustinut, fata in fata. Nimeni nu are capacitatea asta. Singura modalitate pentru China de a castiga este aceeasi pe care a avut-o de-a lungul istoriei: prin numarul mare de locuitori, tactici de gherilă şi uzură – infrngerea adversarului prin perseverenta si rezistenta”.

Bill Dodson, TrendsAsia

(CNN scria ironic ca, nu cu multi ani in urma, China denunta viguros portavioanele, pe care le numea „unelte ale imperialismului”. Astazi insa, Beijingul a renuntat la lozincile propagandistice si s-a adaptat rapid vremurilor).

* Beijingul a profitat de criza economica ce a lovit America, constientizand ca un posibil declin al uriasului american va lasa un gol ce trebuie umplut rapid. Daca economia Chinei va intrece foarte curand economia americana si va deveni prima la nivel mondial (asa cum afirma expertii), de ce nu s-ar intampla acest lucru si pe plan militar? O politica militara pragmatica, cu sanse reale de reusita („China crede in mod evident ca poate valorifica criza financiara globala, folosind starea de incertitudine a economiei americane ca o fereastra de oportunitate pentru a-si intari interesele economice, diplomatice si de securitate”, a remarcat si congresmanul Howard P. „Buck” McKeon, presedintele influentului House Armed Services Committee).

* Lansarea la apa a portavionului este importanta mai ales din punct de vedere simbolic, in contextul in care liderii Partidului Comunist urmaresc sa obtina sprijinul armatei inaintea schimbarii de putere ce va avea loc anul viitor, la Beijing (Wall Stret Journal).

* Modernizarea militara a Chinei reprezina un motiv de ingrijorare pentru numeroase state din zona, dar si pentru Statele Unite si tarile occidentale. Pretentiile exprimate de Beijing in Marea Chinei de Sud au pus pe jar tari cu interese similare in regiune. In acest an, spre exemplu, Filipine si Vietnamul au acuzat China ca a devenit „din ce in ce mai agresiva”, in timp ce India s-a declarat ingrijorata de intentia chinezilor de a construi baraje in Tibet, in apropiere de izvorul fluviului Brahmaputra, care asigura circa o treime din apa regiunii de nord indiene. La randul ei, Japonia s-a declarat preocuparta de aparitia navei Varyag si a cerut Beijinului „sa explice de ce are nevoie de un portavion”, afirmand ca nava de lupta „va avea un impact major in regiune”.

* China si-a facut intrarea in clubul select al tarilor care au portavioane, SUA fiind singurul stat care au mai mult de doua in serviciul activ (11 portavioane). O dovada a fortei militare crescute a Beijingului si a faptului ca, fara doar si poate, China se pregateste sa (re)devina o putere maritima. De altfel, diversi ofiteri actuali sau in rezerva au afirmat ca ambitia Chinei este aceea de a avea patru portavioane operationale pana in 2020.

* Portavionul, construit pe scheletul unei nave sovietice, va permite de asemenea Chinei sa-si dezvolte propriile nave transportoare de avioane. Expertii afirma ca primul portavion 100% chinez este deja in faza de constructie in Shanghai si ar putea fi finalizat in 2012. „Primul portavion chinez are o utilitate militara limitata si va servi, in primul rand, pentru a-i conferi prestigiu unei puteri majore in ascensiune, va ajuta armata sa-si perfectioneze procedurile de baza si sa prezinte lumii exterioare un pic de putere”, a scris Andrew Erickson, profesor asociat la Strategic Research Department al U.S. Naval War College.

„China nu are deocamdata capacitatile militare de a invinge SUA intr-un conflict militar, insa chinezii isi achizitioneaza acele capabilitati. Beijingul are avantajul ca cel mai probabil conflict dintre el si SUA (confruntarea pentru Taiwan) ar avea loc foarte aproape de China si foarte departe de America. China se afla in plin proces de a dobandi o serie de capabilitati (cunoscute uneori si sub denumirea de „forte anti-acces”) ce vor face sa fie tot mai dificil ca SUA sa realizeze operatiuni militare impotriva Chinei; aceasta din cauza numarului limitat de baze pe care la avem in apropiere de Taiwan. Sunt de parere ca, fara schimbari in planurile si programele de aparare ale SUA, China va fi capabila, pana in 2020, sa invinga Taiwanul intr-un conflict militar, chiar daca Statele Unite vor interveni de partea guvernului de la Taipei”.

Roger Cliff, Rand Corporation

* Chiar daca Beijingul s-a grabit sa minimalizeze capacitatea navei, afirmand ca Varyag va fi folosit doar pentru antrenament si „cercetare”, nefiind o amenintare pentru alte state, lucrurile par sa stea complet diferit. Un portal ce apartine de Ministerul Apararii de la Beijing (chinamil.com.cn) a afirmat ca portavionul ar trebui sa rezolve disputele teritoriale. Guo Jianyue, ziarist cu state vechi la publicatia armatei PLA Daily, a scris: „De ce l-am construit daca nu avem curajul si dorinta de a utiliza portavionul la rezolvarea disputelor teritoriale? Este rezonabil sa folosim portavionul sau alte nave de lupta pentru a rezolva astfel de dispute, daca e necesar. Motivul pentru care l-am construit este sa protejam mai eficient drepturile si interesele maritime ale Chinei. Vom avea mai multa incredere si determinare sa ne aparam integritatea teritoriala dupa ce vom avea portavioane”. Tinad cont de faptul ca textele din ziarele oficiale chineze sunt atent editate inainte de publicare, e de la sine inteles ca afirmatiile jurnalistului au primit aprobarea de la forurile superioare ale Partidului Comunist si ale armatei.

* China va iesi tot mai curajos din regiune si va cauta sa-si impuna interesele nu doar in zona Pacificului, ci si in alte parti de pe glob, precum Africa, Europa sau America de Sud. Interesanta va fi confruntarea din Pacific cu Statele Unite, a caror dominatie in zona, nestirbita de decenii, a fost reafirmata de amiralul Mike Mullen: „Suntem si vom ramane o putere in Pacific”, adaugand insa „asa cum China este o putere in Pacific”. Nu sunt excluse insa nici confruntari cu Vietnam, Filipine sau Indonezia pentru Marea Chinei de Sud si bogatia de minerale aflata acolo.

* Rolul Chinei de playmaker pe scena globala si de intermediar in diferite situatii de criza va creste vizibil. Recent, amiralul Mike Mullen solicita conducerii chineze sa struneasca Coreea de Nord, pentru a preveni inflamarea disputei dintre Phenian si Seul. Cererea oficialului american nu e prima de acest fel, insa ea suna diferit in lumina cresterii puterii militare a Chinei.

* Transformarea armatei nu aduce insa doar lucruri pozitive pentru China. Expertii afirma ca, in urmatorii ani, armata se va confrunta cu diferite incercari importante, legate de antrenarea soldatilor in noile tactici si in adoptarea conceptelor operationale moderne. In plus, in Beijing are loc in prezent o dezbatere majora, legata de rolul armatei si daca Armata Populara de Eliberare „ar trebui dezvoltata pentru a impune interesele Chinei dincolo de nevoile traditionale”.

* In plus, asa cum sustin unii oficiali americani citati de Wall Street Journal, calitatea lucrurilor facute de chinezi este pusa din nou in discutie, dand ca exemplu accidentul in care a fost implicat recent un tren de mare viteza. Iar Statele Unite reactioneaza la miscarile Chinei intarindu-si legaturile militare cu aliatii sau asiatici (Japonia si Coreea de Sud) si dezvoltand noi legaturi cu parteneri precum India si Vietnam

* In ciuda demonstratiilor de forta recente, armata chineaza continua sa fie neexperimentata, nu a primit „botezul focului” in vreun teatru de razboi adevarat in ultimele decenii, recurge per ansamblu la o tehnologie invechita si nu beneficiaza de armament nou, din cauza lipsei inovatiilor.

* In sfarsit, principala problema o reprezinta scena interna. George Friedman, fondatorul Stratfor (CIA din umbra), sustinea in urma cu cativa ani ca China, „o tara incredibil de saraca”, va fi afectata de datoria imensa, de somajul ridicat, de diferentele regionale mari si de izolationismul sau istoric, care o vor impiedica sa fie „un jucator mondial”. Iar problemele sale interne se vor reflecta, fara discutie, si in starea armatei. Pentru a fi puternica si a avea un rol global, e de la sine inteles ca Armata Populara de Eliberare are nevoie in continuare ca economia sa nu dea semne de oboseala, iar tara sa nu traiasca subit vreo „primavara” similara cu cele din lumea araba.