VIDEO Cronica de film: "Anotimpul vrajitoarei", tricotat cu gauri

Nicolas Cage le mai da o lovitura fanilor ramasi. Face echipa cu Dominic Sena, care l-a regizat in „Gone In 60 Seconds”, dar povestea medievala cu vrajitoare, cruciati si posedati pe care cei doi o livreaza e de o platitudine egala cu entuziasmul lor. „Season of the Witch” are ambitia de a-l cita pe Roger Corman, dar nici asta nu-i iese.

Daca si „Ghost Rider: Spirit of Vengeance” va fi la fel de prost, actorul american va avea de ce sa se ingrijoreze pentru cariera lui. Multe lucruri iti trec prin minte in timp ce pe ecran filmul curge de parca sta. De pilda, faptul ca poti ajunge sa iti alegi proiectele cu ochii inchisi si sa joci fara sa gandesti, din inertie, pentru ca daca ai lua o pauza te-ar cuprinde angoasa.

Sa intri in depresie inlantuind un film mediocru dupa altul e, pana la urma, un semn de sanatate. Dar daca „Ucenicul vrajitor”/”The Sorcerer’s Apprentice” avea macar niste efecte speciale sprintare, chiar daca nu rascumparau inconsistenta povestii sau a personajelor, „Anotimpul vrajitoarei” nu te atrage prin nimic.

Kitsch-ul da, sare in ochi si improasca totul incepand cu plasarea istorica. Suntem in secolul al XIII-lea, cand cruciatii luptau si ucideau in numele religiei. Doi dintre acestia, Behmen (se pronunta asemanator cu Batman, interpretat de Cage) si prietenul sau, Felson (Ron Perlman) au revelatia pur mecanica, dupa niste secvente de lupta montate din goana calului, ca au ucis atata vreme aiurea si ca Biserica si Dumnezeu nu sunt acelasi lucru.

Asta dupa ce, scuze, filmul debutase cu o scena in cheie horror in care un preot era ucis de o vrajitoare spanzurata si inecata in prealabil (stiti smecheria cu mana care iese din apa si te prinde de picior.).

Nici regizorul si nici actorii nu se sinchisesc de aerul de amatorism care emana dintre foile scenariului. Hai sa nu zicem conflictul psihologico-religios, dar pecetea istorica a unei perioade pentru care, de pilda, Ridley Scott avea nevoie in „Regatul cerului”/”Kingdom of Heaven” de 140 de minute (chiar de 192, in varianta „director’s cut”), e redus aici la o concluzie din care si-asa lipsesc litere.

Nu e de mirare ca aceasta lipsa de seriozitate te pune imediat in garda si vei pastra un ochi critic de pilda pentru costumele prea elaborate ale eroilor (mai ales puloverele sic, tricotate pe fata, sau fularul „trendy” infasurat in jurul gatului lui Cage), precum si o ureche critica pentru cuvinte de genul „sedativ”, care suna bizar pentru secolul al XIII-lea.

Actiunea filmului se rezuma usor la ideea ca Behmen si Felson, impreuna cu alti barbati trebuie sa transporte o fata acuzata de vrajitorie pentru a fi judecata si, eventual, condamnata.

Calitatea manipulatoare a fetei (Claire Foy, intr-un bun debut pe marele ecran) e cel mai interesant element al povestii, dar ea nu e exploatata decat pana la portile cetatii, dupa care filmul se muta cu totul in tabara horror-ului cu posedati si cu un diavol de desene animate, figurat ca o pasare hidoasa care vorbeste cu voce de computer si moare neverosimil, cand se plictiseste si ea de film.

Daca Dominic Sena ar fi fost tentat sa ia la misto genul, ar mai fi mers, dar faptul ca nu gasesti nimic original pe ecran, ca replicile, situatiile si personajele sunt uscate, ca secventele de actiune sunt atat de previzibile de parca ar fi scoase din mixer, ca horror-ul nici macar infricosator nu e, ci ridicol sunt suficiente motive ca sa fim suparati ca Nicolas Cage se iroseste in asemenea prostioare.

„Anotimpul vrajitoarei”/Season of the Witch” – regia Dominic Sena, cu: Nicolas Cage, Ron Perlman, Claire Foy, Stephen Campbell Moore, Ulrich Tomsen. Premiera romaneasca – 21 ianuarie 2011