Energia nucleara: blestem sau oportunitate?

Cei trei gardieni stau la poarta pe o caldura de 40°C, fara sa ia in seama forfota din jur.

Siruri de sirma ghimpata imprejmuiesc gardul inalt, menit parca sa opreasca evadarea unor prizonieri.

De la distanta, centrala nucleara de la Cernavoda, in estul Romaniei, pare cufundata in liniste. Cinci reactoare stau insirate de-a lungul malului Dunarii. Nimic nu indica faptul ca gardul inalt separa cele doua reactoare nucleare aflate in functiune, de un proiect de 4 miliarde de euro care este pe cale sa demareze.

Drumul catre inima centralei trece prin citeva controale de siguranta si niste coridoare lungi, unde e nevoie de o parola de acces si de verificari ale nivelului de radiatii. Aici este camera de comanda. Doar doi oameni, operatorul sef si seful de tura, raspund de aceasta incapere fara ferestre, care adaposteste zeci de echipamente de marimea unor dulapuri. Fiecare dintre ele monitorizeaza diferite activitati din interiorul centralei.

„Timp de opt ore nu stim daca afara ploua sau ninge”, spune Alexandru Ionescu, vorbind despre tura sa in camera de control. Dupa patru ani de instruire, Ionescu este acum operator sef, dar va mai avea nevoie de alti doi ani de training inainte de a deveni sef de tura si „lider absolut” al centralei pe tura de noapte, atunci cind conducerea centralei nu se afla aici.

Romania a mizat mult pe centrala de la Cernavoda, care in prezent acopera 18% din necesarul sau de energie. Tara si-a dublat aproape productia de energie nucleara anul trecut, cind a pus in functiune cel de-al doilea reactor, cu o capacitate de 700 MW. Planurile sale sunt acum si mai indraznete. Pina in 2014, cel mai devreme, intentioneaza sa finalizeze alte doua reactoare, a caror contructie a inceput in timpul regimului comunist.

„Oamenii din Cernavoda abia asteapta sa inceapa lucrarile de constructie. Pentru ei centrala este o sursa de bani”, spune Lucian Anghel, inspector-sef la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, situata in apropiere, in orasul-port Constanta. Cind cel de-al doilea reactor a fost terminat anul trecut, spune el, multi dintre oamenii care ofereau servicii de transport, constructii, curatenie sau cei care inchiriau apartamente, au ramas fara surse de venit.

Localnicii nu se gindesc prea mult la dezastrul cauzat de centrala nucleara de la Cernobil, din Ucraina, in 1986, cind un reactor a explodat si continutul radioactiv a fost eliberat in atmosfera, ucigind pe loc 30 de persoane si contaminind alte mii de victime nedeclarate din Ucraina si din tarile invecinate, inclusiv din Romania.

Doua decenii mai tirziu, posibilitatea unui astfel de accident pare putin probabila si citeva tari din Europa Centrala si de Est se implica tot mai mult in proiecte ample, de contructie a unor centrale nucleare noi.

Daca aceste proiecte se vor concretiza, regiunea va fi capabila sa produca in mod constant energie ieftina, necesara pentru a acoperi cererea tot mai mare de energie din tari precum Grecia, Macedonia sau Albania.

O renastere neasteptata

Cu numai zece ani in urma, putini analisti ar fi putut anticipa ca tarile est-europene vor demara constructia unor centrale nucleare, in cadrul unor proiecte a caror valoare totala depaseste 13 miliarde de euro.

In anii `80 si `90, presati de ostilitatea opiniei publice, indreptata impotriva energiei nucleare, si de teama unor accidente de genul celui de la Cernobil, oamenii politici din Europa au decis ca energia nucleara a fost o afacere imprudenta, care a cauzat mai multe probleme decit a rezolvat.

Ritmul de constructie a centralelor nucleare a fost asadar incetinit. in ultimii 12 ani, numai sase unitati noi au fost puse in functiune in Europa: in Republica Ceha, Slovacia si Romania. In alte citeva state, mai multe centrale au fost inchise pentru ca erau prea vechi, cum este cazul celor din Bulgaria, Lituania, Germania, Spania, Suedia si Marea Britanie.

Situatia este insa pe cale sa se schimbe si multi politicieni vad energia nucleara ca pe o oportunitate de aur. „Suntem martorii unei renasteri a energiei nucleare”, spune Santiago San Antonio, director general la European Atomic Forum, FORATOM.

Reactoare noi sunt pe cale sa fie construite in Finlanda si Franta, in timp ce altele, precum cele din Romania, Bulgaria, Lituania si Slovacia, sunt in faza de proiect. „Nu cred ca aceste unitati sunt suficiente. Avem nevoie de mai multe”, adauga San Antonio.

Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (IEA), exista acum 439 de centrale nucleare la nivel mondial, iar alte 36 sunt in constructie, ceea ce inseamna o crestere de 9%.

In Europa, centralele nucleare existente produc 35% din energia necesara intregii regiuni. Cum insa consumul de energie din zona se va dubla, cel mai probabil, pina in 2030, numarul reactoarelor trebuie sa creasca daca se intentioneaza mentinerea acestui procent. La sfirsitul anului trecut, in tarile din Uniunea Europeana functionau 146 de reactoare, adica aproape o treime din cele existente pe plan mondial.

Europa nu poate insa sa faca fata cresterii cererii de energie fara sa rezolve, in acelasi timp, doua probleme importante.

Prima se refera la necesitatea folosirii unor surse de energie cu emisii reduse de carbon, menite sa micsoreze impactul acestora asupra mediului si, implicit, sa limiteze schimbarile climatice. Obiectivul de a mentine cresterea temperaturii globale cu nu mai mult de 2°C este foarte dificil, iar sectorul energetic va juca un rol foarte important in acest sens.

Totusi, grupurile de lobby din domeniul protectiei mediului, foarte puternice in Europa, ramin in general ostile optiunii nucleare, in ciuda promisiunilor unor emisii scazute de C02. „Energia nucleara nu este cu siguranta raspunsul la schimbarile climatice si continua sa ramina o tehnologie riscanta”, sustine Georg Maue, reprezentantul diviziei pentru clima din cadrul Ministerului german al Mediului.

Jan Haverkamp, un activist in domeniul energiei din cadrul organizatiei Greenpeace de la Bruxelles, este de acord ca, atunci cind vine vorba de reducerea schimbarilor climatice, energia nucleara este mai mult un obstacol decit o solutie. in plus, el spune ca „reziduurile nucleare reprezinta o problema imposibil de rezolvat pentru noi, care ar putea conduce la mai multe catastrofe precum cea de la Cernobil”.

A doua mare problema pentru Europa este necesitatea de a reduce dependenta de titeiul importat din Orientul Mijlociu si de gazele naturale aduse din Rusia. „Pe termen lung, energia nucleara vizeaza ambele probleme”, spune Jeremy Gordon, analist al Asociatiei Nucleare Mondiale, o organizatie din sectorul privat cu sediul la Londra.

Intr-o incercare disperata de a obtine o siguranta energetica mai mare, tarile din Europa cauta acum surse regenerabile de energie, cum ar fi energia eoliana sau cea solara, ca parte a unei solutii pe termen lung. Dar pe termen scurt si mediu, guvernele revin la energia nucleara, dispretuita cindva.

Dupa spusele lui Alan McDonald, din cadrul departamentului de energie nucleara al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), energia nucleara ar putea fi potrivita mai ales pentru tarile „in care cresterea cererii de energie este rapida, resursele alternative sunt sarace, securitatea alimentarii cu energie este o prioritate si reducerea poluarii atmosferice este obligatorie”.

Daca astfel de situatii se regaseau mai ales in tari din Orientul indepartat si din Asia de Sud, acum acestea se intilnesc si in Europa sau America de Nord.

Nu este asa usor nici in Finlanda

Construirea unor centrale nucleare, dupa o pauza de doua decenii, este o sarcina dificila, asa cum a simtit Finlanda pe propria piele. Tehnologia a evoluat intre timp, odata cu ridicarea standardelor de siguranta. Forta de munca specializata nu mai este asa usor de gasit, managementul si-a pierdut din abilitati, iar preturile au crescut vertiginos.

Prin urmare, noua centrala nucleara finlandeza de la Olkiluoto, de pe malul Marii Baltice, primul proiect de acest fel lansat dupa o pauza de 20 de ani, si-a depasit bugetul initial cu 25%, iar termenul de constructie a fost intirziat cu doi ani.

„Chiar de la inceput programul a fost decalat. Mi-am facut, bineinteles, griji”, spune Jarmo Tanhua, presedintele si directorul executiv al Teollisuuden Voima Oyi, compania care se ocupa de cele doua unitati nucleare de la Olkiluoto, cu o capacitate de 860 MW fiecare.

Drumul care duce la Olkiluoto, trecind printr-o padure deasa de pini, se sfirseste brusc la portile centralei, in fata a doua blocuri nucleare uriase, vopsite in clasica culoare visinie a regiunii. Platforma fabricii nucleare pare un furnicar gigantic. Mai mult de 3.200 de oameni lucreaza aici zi lumina pentru a construi una dintre cele mai mari reactoare nucleare din lume, cu o capacitate de 1.600 MW.

„Este mai greu decit ma asteptam”, spune un muncitor polonez in timp ce cara niste materiale. Macaralele inconjoara cladirea reactorului, ce va avea mai mult de 60 de metri inaltime, iar mirosul de fier incins pluteste in aer.

Cind constructia a inceput, in 2003, se credea ca reactorul va costa 3 miliarde de euro si ca va fi pus in functiune in 2009. Ultimele estimari ridica insa costurile la mai mult de 4,5 miliarde de euro, in timp ce termenul de finalizare a fost devansat pina in 2011.

„Unele dintre dificultatile intimpinate la Olkiluoto au legatura cu faptul ca acest reactor este primul de acest gen”, spune Julien Duperray, purtatorul de cuvint al companiei franceze Areva, care se ocupa de acest proiect.

Dar Jan Havercamp, de la Greenpeace, sustine ca problemele sunt mult mai serioase: „Proiectul din Finlanda va fi o constructie dezastruoasa”, afirma acesta. Din punctul sau de vedere, dorinta de a finaliza proiectul cit mai curind reprezinta sacrificarea parametrilor de siguranta si singurul motiv pentru care constructia continua este acela ca asemenea proiecte foarte mari sunt greu de oprit odata ce au fost demarate.

Avantajul ultimilor veniti

Tarile care au in plan proiecte nucleare urmaresc cu atentie experienta finlandezilor, care au fost practic fortati sa-si recreeze bazele industriei nucleare.

Cel mai avansat proiect in desfasurare este reactorul de 1.600 MW pe care tot Areva il construieste la Flamanville, in vestul Frantei. Lucrarea a inceput oficial la sfirsitul lui 2007, dar „cel mai probabil va urma acelasi drum ca cel al centralei de la Olkiluoto”, spune Jan Havercamp.

Potrivit AIEA, mai mult de 30 de centrale nucleare urmeaza sa fie construite in lume in urmatorii ani, mai ales in tarile asiatice aflate plina dezvoltare (China, India), precum si in Rusia sau Statele Unite.

Tarile din Balcani n-au demarat inca niciun nou proiect nuclear, dar sunt in curs de a obtine finantarea si autorizatiile de constructie. Procesul se anunta insa dificil. Guvernul de la Bratislava a cerut recent companiei slovace Slovenske Elektrarne sa realizeze o evaluare a impactului asupra mediului, ca o preconditie pentru acordarea licentei de functionare. Compania vrea sa construiasca unitatile trei si patru ale centralei de la Mochovce, fiecare cu o capacitate de 440 MW.

In Bulgaria, unde Uniunea Europeana a fortat autoritatile locale, acum citiva ani, sa inchida patru din cele sase reactoare de la Kozlodui, cantitatea de energie produsa din surse nucleare a scazut de la 42% din necesarul de energie al tarii, la 32%.

Totusi, Bulgaria intentioneaza sa creasca acest procent prin constructia a doua unitati de cite 1000 MW la Belene, pe Dunare, intr-un proiect estimat la 4 miliarde de euro. Primul reactor ar putea deveni operational in 2013, cel mai curind.

„Nu putem garanta ca nu vom avea probleme cu privire la muncitori si la materialele de constructie, dar pina acum suntem in grafic”, spune Vasil Bandov, seful de santier al centralei nucleare de la Belene.

Proiectul nuclear de aici a inceput in 1985, dar a fost abandonat in 1992, ca urmare a schimbarilor democratice din tara si a riscurilor pe care acest proiect le implica. Scheletul metalic al reactorului sta acum stingher pe santierul centralei, inconjurat de un gard menit sa-i tina la distanta pe curiosi.

Daca compania de electricitate de stat din Bulgaria reuseste pina in primavara viitoare sa gaseasca banii necesari pentru a finanta 51% din cele 4 miliarde euro necesare proiectului, vechiul reactor va fi demolat si contructia va incepe de la zero. Companiile Atomstroyexport din Rusia si Areva au fost deja selectate sa construiasca reactoarele, iar RWE din Germania a fost aleasa in octombrie sa investeasca in proiect si sa detina 49% din centrala.

Dar Greenpeace este la fel de impresionat de acest proiect ca si de cel din Finlanda.

„Proiectul de la Belene va fi construit intr-o zona care a fost grav afectata de cutremurul din 1977”, avertizeaza Jan Haverkamp, referindu-se la cutremurul care a ucis mai mult de 100 de oameni in orasul bulgar Svishtov, situat la aproape 200 de kilometri de Belene. Potrivit acestuia, proiectul este deja de trei ori mai scump decit anuntase initial Parlamentul bulgar in 2003 si va sfirsi prin a costa mai mult de 7 miliarde de euro.

Si Romania se confrunta cu probleme similare in ceea ce priveste costul proiectului sau nuclear. Costul initial al celor doua reactoare noi de la Cernavoda era de 2,3 miliarde de euro, insa ultimele estimari oficiale l-au urcat la 4 miliarde de euro. Daca pretul materiilor prime si al echipamentelor va continua sa creasca in acelasi ritm, este putin probabil ca aceasta cifra sa ramina cea finala.

„Pina la sfirsitul lunii decembrie trebuie sa ajungem la un acord cu investitorii”, spune Teodor Chirica, director general la Nuclearelectrica, compania de stat care va detine 51% din proiect, acelasi procent ca si cel detinut de stat la centrala din Bulgaria. Diferenta este ca restul de actiuni va fi impartit intre sase investitori internationali.

Cind vine vorba despre construirea unor centrale nucleare, avantajul statelor balcanice este ca vor beneficia de experienta pe care companii precum Areva au acumulat-o lucrind pentru alte proiecte nucleare.

Asta inseamna, desigur, mai putine probleme legate de autorizatii sau de respectare a standardelor de siguranta. insa majoritatea proiectelor din regiune, care ar putea fi finalizate aproape simultan, se vor confrunta cu alte probleme, cum ar fi lipsa personalului calificat.

„Imediat ce contractul cu investitorii va fi semnat, vom incepe sa angajam oameni si sa-i specializam”, spune Alexandru Ionescu, de la centrala din Cernavoda. Pentru al doilea reactor, care a devenit operational in 2007, procesul de recrutare a inceput cu ani in urma.

Succesul proiectelor nucleare din Europa Centrala si de Est si, mai ales, capacitatea acestora de a face fata cererii tot mai mari de energie, depind acum de modul in care acestea vor fi capabile sa atraga finantarea necesara si sa-si mentina proiectele in grafic.

Acest articol a fost realizat in cadrul programului Bursa pentru Excelenta in Jurnalism, o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN (www.birn.eu.com).