Negocieri intre sase partide. Iese cum vrea Basescu? 

O mica eroare de prezentare: PSD, PD-L si PNL negociaza. Fals. In toate cele trei partide exista doua tendinte contradictorii, cel putin doua optiuni diferite care complica targuiala politica. Unii gandesc strategic pe termen lung, altii exprima interese pe termen scurt, vorbesc sub presiunea unor filiale sau lideri. Cele sase grupari din cele trei partide sunt lesne identificabile dar toate par sa ignore complet faptul ca decizia e la Cotroceni, puterea de viata si de moarte asupra viitorului Guvern sta in mana lui Traian Basescu. Or, seful statului si-a exprimat public dorinta, inainte de alegeri, de a vedea la Palatul Victoria un guvern de dreapta astfel ca, teoretic, optiunile se restrang. Semnalele lansate in aceste zile de PSD par mici diversiuni dar nu e limpede ce finalitate vor avea.

In PD-L exista doua directii: o grupare se vede guvernand cu PSD, fara liberali. Alta grupare, dimpotriva, vrea cu PNL dar fara pesedisti. Cei din prima grupare pretind ca liberalii merita sa stea pe tusa cativa ani, drept razbunare pentru tradarea din aprilie 2007. Tot ei cred ca guvernarea alaturi de PSD va putea fi justificata cumva in vremuri de criza si ca electoratul va accepta in cele din urma o alianta contra naturii.

Cei din a doua grupare cred totusi ca dreapta are o sansa nesperata de a face guvern cu 60% sustinere si ca o alianta cu PSD ar aduce multe deservicii pe termen lung. Mai indrazneti, cativa viseaza chiar la unificarea dreptei imaginata de Valeriu Stoica si spun ca acum ar fi momentul potrivit.

Tot ei argumenteaza ca o alianta cu PSD va dezamagi cumplit nucleul dur al partidului, ca genereaza pierderi pe termen lung si inca ceva: obliga PD-L sa dirijeze preferential fondurile UE catre primarii PSD, rasfatati si sub liberali. Or, forta unui partid sta in administratie. Un PD-L aliat cu PSD ar asigura supravietuirea bazei de putere al marelui partid baronizat.

Si in PNL exista doua tendinte: cei care se vad cu adevarat in opozitie spera sa-si recupereze pas cu pas electoratul pierdut, mai ales ca vin vremuri de criza. Alti liberali se vad salvati doar impacandu-se cu PD-L.

Adeptii intrarii in opozitie cred ca un astfel de gest va obliga PD-L sa faca pasul catre PSD, iar liberalilor le va consolida statutul de oponenti. Entuziastii ideii proiecteaza imaginea unui viitor Guvern sfasiat intre doua partide incompatibile in vremuri de criza, care se vor eroda rapid intr-o Romanie zguduita de convulsii economice si sociale.

Ceilalti sunt convinsi ca doar intrarea la guvernare alaturi de PD-L va salva partidul, altfel condamnat la descompunere din prima zi de opozitie. Teoreticienii marii impacari cred ca PNL s-a umflat artificial, ca s-a ridicat pe voturi cumparate cu masuri de stanga. Cata vreme nu mai pot imparti bani pensionarilor sau altor categorii asistate social, liberalii se tem ca vor pierde si mai multe procente.

Liderii cu experienta sunt constienti ca 18% au venit si cu ajutorul primarilor care au migrat de la PSD, PC sau PRM cu scopul de a obtine mai multe resurse bugetare. Ridicat pe un postament fragil, PNL risca sa se dezumfle instantaneu dupa alegeri, cand altii vor imparti feliile de tort.

La PSD sunt cel putin doua forte: intrare la guvernare acum, repede si fara prea multe nazuri. Sunt cei care inteleg ca, daca mai stau patru ani pe bara, finantatorii partidului pleaca spre alte zari iar activul de partid se subtiaza.

Lor li se adauga presiunile uriase din filiale, din partea primarilor si sefilor de consilii judetene PSD pentru care opozitia adevarata, si nu trucata, ca pe vremea guvernarii PNL, ar echivala cu moartea prin infometare. Or, alegerile se vor castiga de acum incolo cu administratii locale puternice, nu cu primari si sefi de consilii judetene subnutriti.

Cei care pretind astazi ca negociaza de zor si simt mirosul puterii in nari dau de fapt glas unei disperari politice care se ridica de la baza partidului.

Adeptii opozitiei argumenteaza insa ca PSD ar putea creste cu sanse sa forteze anticipate dupa un an devastator din punct de vedere economic pentru un guvern de dreapta. Pe termen lung, ei cred ca intrarea intr-o opozitie adevarata poate avantaja partidul si ca intrarea la Guvernare i-ar da de fapt posibilitatea lui Traian Basescu sa imparta cu ei raspunderea pentru un eventual esec in primul an de guvernare.

Tot ei sustin ca, daca PSD va prelua o parte din costurile guvernarii, ii va netezi lui Traian Basescu drumul catre un nou mandat la Cotroceni si va anula practic posibilitatea furnizarii unui contracandidat in 2009.

Cele sase forte contradictorii sunt camuflate acum in trei partide, care par sa negocieze la varf. Lucrurile se vor complica teribil daca cele sase mici partidulete vor incepe sa discute intre ele. Chiar si asa insa, cei mai multi ignora ca Traian Basescu va avea ultimul cuvant, orice ar negocia acum partidele. La asta se adauga faptul ca functiile de presedinti de Camera si Senat intra si ele in ecuatia foarte complexa a negocierilor.

Cuvintele cheie sunt: criza financiara, campanie electorala Traian Basescu, guvern de dreapta. Dar mai exista o posibilitate care sa intinda firul acestui ghem incalcit, o varianta deocamdata exclusa doar declarativ: guvern minoritar PD-L. Pana la urma, n-ar fi exclus ca PD-L sa-si asume guvernarea, poate cu mici farame din PNL. Cum liberalii cu Tariceanu in frunte au supravietuit doi ani cu 20%, se poate guverna si cu 33% iar mandatele din parlament s-ar putea inmulti in urma traditionalelor tradari care vor incepe sa curga a doua zi dupa formarea noului Guvern, iar 33% se poate face 40% sau chiar mai mult. In plus, riscul caderii viitorului cabinet la votul din Parlament este nul. Nici un parlamentar nu va risca sa treaca prin cosmarul uninominalului stramb de productie romaneasca.

In mod oarecum previzibil, Traian Basescu sta acum cu listele noilor parlamentari pe birou si evalueaza pe cine se poate baza la o adica premierul pe care-l va desemna sa formeze un guvern minoritar. Cu cifrele partidelor nu mai are ce face.