De ce intervine UE in cazul Morar

Rostind cateva adevaruri simple, Comisia Europeana si-a depasit in mod salutar prerogativele ca sa salveze un om, pe Daniel Morar, din malaxorul aberant pornit de adversarii DNA. Pana la urma, da, oamenii fac institutiile. Nu exista institutii eficiente in sine, ci conducatori puternici sau slabi, profesionisti sau ageamii, curajosi sau fricosi, liberi sau controlati, sub care lucrurile merg bine sau prost. Teoria ca o institutie functioneaza cand dovedeste ca nu depinde de oameni opereaza cu o sinistra frauda logica. Bunul simt spune ca schimbi un conducator apreciat ca performant doar daca vrei sa distrugi o institutie.

Raportul UE, cu toate laudele aduse DNA, a lasat totusi o portita, fortata cu berbecele argumentelor aberante de catre unii politicieni de la PNL si PSD, de unii analisti-clantai si chiar de ministrul justitiei. Adica, bun, raportul a laudat activitatea DNA ca institutie, dar n-a zis nimic de Morar. Si au tinut-o asa, gaia-matu, cu teorii una mai ticaloasa decat alta:

• Morar poate fi zburat, nu apare in raport. DNA dovedeste ca merge bine cand nu atarna de un nume. La fel au spus cand au executat-o pe Macovei. Nimeni nu-i de neinlocuit, nu moare justitia fara ei, bla bla bla. L-am auzit inclusiv pe ministrul justitiei, Catalin Predoiu, predicand teoria asta bizara, ceea ce ridica mari semne de intrebare asupra bunei sale credinte. Inclusiv dinspre Bruxelles vin, pe surse, astfel de mesaje ciudate.
• DNA n-a performat, n-are condamnari definitive in instanta. O porcarie de maxima rea credinta. Responsabilitatea pentru absenta condamnarilor revine exclusiv judecatorilor, parlamentarilor si Curtii Constitutionale, care au facut totul ca sa blocheze marile dosare de coruptie. Cum ar veni, analistii-clantai si politicienii vad negru acolo unde Comisia vede alb.

Spre ghinionul celor de la PNL si PSD, spre dezamagirea unor analisti-clantai si a ministrului justitiei, Comisia Europeana a spulberat ambiguitatea propriului sau raport anuntand cat se poate de oficial ca isi doreste ca Daniel Morar sa fie reconfirmat pentru un nou mandat. Comisia, si alti oficiali europeni experti in anticoruptie, l-au luat pe Morar in brate. Ei, ce-i de facut acum?

Usor de imaginat ce urmeaza. Dusmanii DNA vor acuza Comisia ca isi incalca atributiile, ca isi depaseste mandatul si ca isi vara nasul in treburile interne, in tarisoara lor suverana si profund corupta. Da, au dreptate, Comisia a lasat diplomatia deoparte. Da, din fericire, ne tine lectii despre institutii si oameni. Da, isi baga nasul, slava Domnului, in treburile interne.

Dar o face in extremis, cand Romania isi distruge cu inconstienta parghiile statului minimal. Din acest motiv, interventia oficiala a Comisiei Europene in favoarea lui Daniel Morar este semnificativa si are precedente rarisime in situatii gravisime. Romania si-a cedat o parte din suveranitate acceptand sa se supuna regulilor UE, prin urmare, preocuparea Bruxelles-ului fata de oameni si institutii din Romania este perfect justificata iar interventia externa, necesara in situatii-limita.

Oficialii UE au mai intervenit direct, lasand diplomatia la Bruxelles, in Parlamentul Romaniei, atunci cand deputatii fortau intrarea in vigoare a unui Cod Penal si de Procedura Penala mutilat cu premeditare. Expertii europeni au mers pana in Comisia Juridica, sa le explice avocatilor marilor penali din Romania ca nu pot transforma o tara membra UE in raiul infractorilor de pretutindeni.

Pe tema anticoruptiei, primul care a atarnat diplomatia in cui a fost Michael Guest, fost ambasador al Statelor Unite la Bucuresti. Si atunci, pe vremea guvernarii Nastase, ca si acum, marea coruptie era problema numarul unu. Atunci insa, DNA alerga, cel mult, dupa controlori de tren ocolind cu grija “big fish”, cum le spunea Guest, pentru ca era condusa de un sef slab, fricos si cam ageamiu, adica perfect. Recapitulati in gand numele politicienilor trecuti pe la DNA sub Morar si veti intelege de ce trebuie musai trimis acasa.

P.S. Ministrul justitiei, Catalin Predoiu, nu-l mai poate schimba pe Morar fara sa-si ia adio de la Bruxelles. Sau il tine inca patru ani, dar pleaca el a doua zi din minister. Din aceasta dilema, avocatul-ministru nu va putea iesi.