Go West, Basescu!

Romania a intrerupt temporar traditionalul joc de glenze in politica externa. Am devenit, din nou, o tara predictibila si ceva mai previzibila iar acesta este marele castig al declaratiilor raspicate de la Cotroceni. Lor li se opun avocatii duplicitatii, legati prin fire stiute sau nevazute de Moscova, cuplati la nebanuitele ei resurse. Ei, duplicitarii, ne ametesc cu pretul gazului rusesc, prorocesc intunericul de la Rasarit daca nu ne vom arunca la picioarele Gazprom cerand putina lumina. Avem insa sansa sa ne spalam trecutul de tradatori eterni, rusinea de tara care si-a abandonat, de-a lungul istoriei, toate aliantele in care a intrat. Iar sansa asta se cheama, va place sau nu, Traian Basescu.

Din tradare continua a rezultat o tara ciumata, buna de tinut la usa istoriei. Ne-am abandonat, pe rand, aliatii occidentali, nazisti, comunisti, invocand mereu scuza lasa a locului ingrat ocupat pe harta: prinsi in mod fatal la rascruce. Ne-am adormit constiinta pe asternutul moale al resemnarii: suntem prizonierii jocului dublu in menghina marilor puteri! Argumente imprumutate de la ora de geografie au izgonit principiile si morala din viziunea noastra istorica, redusa la un soi de oportunism slinos si perpetuu. O inscriptie daltuita pe fruntea natiei, care ii defineste si azi pe cei mai multi dintre cetatenii ei.

Cum putem scapa de blestem? Prin asumarea pana la capt a angajamentelor luate, cu mult curaj, coerenta si luciditate. De exemplu, fara retrageri din Irak anuntate cu lacrimi in ochi urmate apoi de o ridicola amnezie. Dar e bine ca Guvernului Tariceanu i s-au uscat lacrimile dupa soldatii romani din Irak. Este foarte bine ca suporta astazi, cand presedintele american George Bush vine la Bucuresti, doar rusinea amneziei in loc de insuportabila rusine a infidelitatii.

Pe alti duplicitari ii auziti astazi penduland la televizor: Basescu s-a grabit sa sustina extinderea NATO cu Georgia si Ucraina. Nu trebuia. Poate era mai bine sa mai stam, sa mai vedem, sa mai asteptam. Rusia ne va scumpi gazele si asa cele mai scumpe din Europa. Uite: nemtii cer timp, grecii pun conditii, numai noi stam in pozitie de licurici. Un tip de discurs falsificator prin omisiuni vinovate, perfect oportunist, care probeaza lipsa de curaj a unei clase politice incapabila sa articuleze predicate clare si ireversibile.

Pretul mare, probabil politic, platit de Romania pentru gazul rusesc este inca un pret mic cu care ne rascumparam un trecut duplicitar. Traian Basescu pare dispus sa-l plateasca pana la capat, indiferent de costurile popularitatii sale interne. Istoria va decide daca pretul platit a meritat sau nu efortul.

Nu sunt expert in politica externa, n-am talente de analist Motorola, nici viziuni geostrategice. Dar pot sa vad si sa judec cu mintea mea fapte mai clare decat curcubeul vazut de Bush acum patru ani la Bucuresti: Romania nu doreste sa contruiasca un pod catre Rusia, cum ne sugera pe atunci presedintele american. Doar ca, atentie! Indemnul sau era, ca si garantiile pacifiste date astazi la Kiev, un fel de calmant administrat Rusiei, in contextul extinderii NATO cu Romania si Bulgaria, nu o solutie reala.

Astazi, Rusia s-a isterizat si vede in extinderea NATO spre Rasarit o amenintare la securitatea ei. Logic, cei care sustin deschis largirea cu Georgia si Ucraina devin automat dusmanii Moscovei. Traian Basescu a avut curajul optiunii intr-un moment crucial. De acum, uitati de nuante in discursul politic extern. Alegem sau vom fi pierduti.

Nu cred ca vom putea imbunatati relatiile comerciale cu Rusia, ca vom putea negocia istet un pret mai mic la gaze si ca asta nu va costa nimic. Nu cred ca ezitarile, ambiguitatea raporturilor cu tarile din Rasarit si oportunismul vor fi o solutie. Ele ne fac, in cel mai fericit caz, suspecti si nesiguri. Nu vom putea fi, iarasi, cu fundul in doua luntri, cu sufletul in raiul NATO si cu sacii umflati cu gaz in caruta Moscovei.

Oportunism si joc de glezne isi permite acum o tara ca Germania, intrata pana in gat in afaceri pe picior mare cu Rusia, ale carei companii intermediaza exportul de gaz piparat in Romania. Cu tarile din vechea Europa, santajate masiv cu gaz rusesc sau aflate in profitabile relatii comerciale cu oligarhii rusi, o alternativa militara europeana la dispozitivul NATO devine utopie. Spre edificare, consultati armonioasa corespondenta a austriacilor de la OMV cu fostul director Gazprom, azi presedinte ales al Rusiei, gata sa puna de-un holding de gaze in Romania, afacere dezvaluita recent de EVZ.

Altfel spus, singura solutie valida ramane NATO, mai precis solutiile politice clare sustinute de Statele Unite in interiorul unei Aliantei profund divizate. Da, chiar si trimiterea de trupe in Afganistan, intr-un razboi aparent pierdut, face parte din obligatiile Romaniei daca vrem sa ne castigam respect si o pozitie onorabila in interiorul Aliantei. Fara minime sacrificii, ne-am intoarce la oportunimsul nostru istoric, la loialitatea noastra declamativa.

Invitarea Ucrainei in procesul de aderare ar impinge granita NATO si ar proteja Romania de expunerea directa la radiatiile politice rusesti. L-ati auzit pe Basescu invitandu-l pe Putin la colaborare. Un formalism de gazda: toate mesajele sale de pana acum au fost de adio.