Afacerea Nokia: nemtii cu drama, noi cu ciupeala
Vedem doar drama celor cateva mii de someri nemti de la Bochum, insa trecem prea usor cu vederea comportamentul sfidator si suspect al autoritatilor de la Cluj si Bucuresti in afacerea Nokia. In Romania, intreg contractul Nokia este, in mod ilegal, clasificat. HotNews.ro a solicitat, in baza legii accesului la informatii, acces la clauzele contractului, insa am fost refuzati cu invitatia explicita de a ne adresa instantei. Or, contractul ar trebui sa fie public. Statul roman investeste la Jucu zeci de milioane de euro. In ce conditii? Nu stim. Pacla si mister. Altii par sa fi aflat din timp de afacerea Nokia si au profitat.
Compania Nokia are tot dreptul sa ceara o tona de facilitati de la statul roman, cum s-a si intamplat. Finlandezii au primit in conditii avantajoase zeci de hectare de teren la 18 km de Cluj, statul le va construi o autostrada urbana pana la fabrica, infrastructura (gaze, apa) va fi pusa la punct tot cu bani publici iar aeroportul va fi extins, la cererea finlandezilor, cu 3, 5 km. Foarte bine. In mod firesc, Nokia si-a negociat la sange relocarea companiei in Romania. In fond, misiunea unei companii private este sa castige bani, sa se dezvolte, nu sa salveze Europa de la somaj. Conceptul de corporatie interesata de binele comun functioneaza perfect cand profitul ei creste. Cand scade, corporatia se ingrijeste de binele propriu iar binelui comun ii respecta dreptul de a marsalui pe strazi impotriva globalizarii.
Lor, celor de la Nokia, nu li se poate reprosa mai nimic. Stangistii si populistii vor denunta, cel mult, cinismul capitalist, cum fac acum sindicalistii din Bochum si politicienii de stanga din SPD. Ei au inventat bizarul concept de capitalism nomad, care ar face un Fidel Castro sau un Hugo Chavez sa paleasca de invidie. Tot ei insa, aproba cinismul capitalist (sau imigratia) cand le aduce profit. Acest tip de socialism egoist, ipocrit si tembel risca sa devina din nefericire religia Europei si Biblia populistilor.
Cand compania s-a mutat din Finlanda la Bochum acum 20 de ani, n-a mai plans nimeni soarta finlandezilor ramasi pe drumuri. La fel cum nu nici un oficial german nu ar deplange cinismul capitalist daca s-ar uita peste cifrele schimburilor comerciale cu Romania. Una din cele mai sarace tari din UE reprezinta o foarte buna piata de desfacere pentru companiile germane. Potrivit cifrelor de la statistica, Germania se plaseaza pe locul 1 in topul tarilor care realizeaza cele mai mari exporturi catre Romania. In schimb, motorul economic al Europei abia daca lasa o dara de fum peste Carpati. Altfel spus, nemtii scot mai multi bani din Romania decat cheltuiesc. Diferenta, potrivit cifrelor de la statistica, se ridica in 2007 la vreo 3 miliarde de euro.
Dar politicienii germani au tot dreptul sa-si recite cat mai artistic partiturile electorale, sa faca scandal in Parlamentul European, cum a facut Martin Schultz (liderul grupului SPD din PE) cand a cerut Comisiei sa verifice daca nu cumva investitia Nokia din Romania va beneficia de fonduri europene. Face parte din joc. Cu jumatate de gura, nemtii recunosc totusi ca finlandezii si-au respectat obligatiile legale. O clauza care ii obliga sa mentina numarul de muncitori de la Bochum a expirat in 2006 iar autoritatile landului Renania de Nord – Westfalia admit ca milioanele de euro varsate de Nokia de-a lungul anilor la buget depasesc investitia statului german in afacerea cu telefoane mobile de la Bochum. Altfel spus, nemtii au castigat de pe urma Nokia, dar acum a venit randul companiei sa-si puna problema castigului.
In tot acest peisaj presarat cu drame socialiste, atentia publica din Romania s-a concentrat in mod nefiresc pe evenimentele din Germania. Or, afacerea Nokia are latura ei tenebroasa, prea putin cercetata, chiar aici, la noi. Comprtamentul public al autoritatilor locale din Cluj aminteste de Sicilia anilor 50, cand mafia locala prospera din afaceri cu terenuri, infrastructura si pe banii planului Marshall. La fel si la Cluj. O mana de baieti destepti, cu complicitatea autoritatilor locale, au aflat din timp de relocarea Nokia si au pus mana pe sute de hectare de teren chiar in apropierea fabricii. Fostul primar din Jucu Petre Coste (PD) a incercat si el sa ciupeasca ceva din speculatiile cu terenuri scumpite peste noapte dar, fiind prea mic, a ajuns pe mana DNA. Altii, mai mari, au intrat temporar in atentia procurorilor anticoruptie dar au iesit cat ai clipi din ochi.
Abia acum cateva zile, cand presa germana a inceput sa faca reportaje la Jucu, presedintele Consiliului Judetean, Marius Nicoara (PNL) a recunoscut ca Nokia a cerut si obtinut extinderea aeroportului din Cluj. Despre aceasta clauza s-a aflat public abia acum cateva zile. Cativa baieti foarte destepti par s-o fi mirosit din vreme. Prin 2006, inainte ca investitia Nokia sa fie anuntata oficial, partenerii de afaceri ai liberalului de la judet au oferit, ca din intamplare, consultanta pentru extinderea aeroportului. Tot pe amicii sai ii gasim plasati strategic in afaceri cu terenuri langa Jucu.
La seful judetului si la guvern putem gasi cheia afacerii Nokia si tot acolo s-ar putea afla secretul marilor invarteli de pe langa fabrica de telefoane. Publicarea integrala a intelegerii financiare dintre statul roman si Nokia ar deslusi, poate, mai multe mistere insa Guvernul si autoritatile locale din Cluj par sa fi inghitit cheia care poate deschide contractul cu finlandezii.