Sex in izolatoarele nebunilor

• La „nebuni“, partida de sex valoreaza doua tigari sau 10 grame de cafea

• La vizita reporterului intrus, printre 20-25 de barbati, in izolatoare erau doua femei, care sint mutate de infirmiere din camera in camera pentru a-i mai „potoli“ pe bolnavi

Doi reporteri de la „Observator“ au vizitat zilele trecute Centrul de Reabilitare si Recuperare Neuro-Psihiatrica de la Techirghiol. Prima vizita a fost aceea a reporterului venit in calitate oficiala, care si-a anuntat venirea, spunindu-le reprezentantilor de aici ca vrea sa vada caminul. A urmat jurnalistul incognito.

Acesta a intrat in spital fara a-si declina calitatea si scopul real al vizitei.

Adevaratul aspect al spitalului, cu tot ceea ce cuprinde, de la cadre medicale la bolnavi, se afla in totala discrepanta cu imaginea de „scena“ pe care cei de acolo o prezinta publicului. Bolnavii si ciudateniile pe care spitalul le ofera prin prisma afectiunilor psihice sint lucruri absolut normale in comparatie cu deficientele majore pe linie administrativa.

• Martie 2004, „Observator“ gaseste mucegai, igrasie si miros de fecale

Caminul-spital Techirghiol a fost intotdeauna un subiect abordat de mass-media si mai ales de cotidianul nostru. Si asta nu pentru ca lumea in care pacientii de acolo traiesc pune multe semne de intrebare din cauza misteriosului psihic afectat, ci pentru ca, dincolo de ceea ce ne imaginam ca ar fi, ne intimpina conditiile in care acestia traiesc.

In primavara acestui an, cotidianul „Observator“ a prezentat decorul in care igrasia, mucegaiul, mirosul de urina, gindacii si pacientii convietuiesc. Imagini socante ale spatiului infect in care oameni batuti de Dumnezeu aveau sa indure si indolenta celor care au rolul de a le usura traiul.

Atunci, fosta conducere, in persoana lui Epaminondas Balinisteanu, a deschis, la cererea expresa a ziaristilor de la cotidianul nostru, toate usile pavilioanelor si a altor cladiri. Mizerie, mizerie si iarasi mizerie. Pacientii tintuiti la pat priveau in fiecare zi cum bucati din tavan se pravaleau peste ei.

Nu puteau incerca decit sa se intoarca de pe o parte pe alta astfel incit sa nu fie loviti. Pe holurile spitalului, bolnavii se tavaleau pe jos sau fumau pe unde le venea, fara ca infirmierele sa aiba vreun cuvint de spus. Cantina respecta tiparul celorlalte cladiri. Chiar daca trebuia sa fie igienizat, locul era de asemenea plin de mucegai si igrasie.

Mesele erau murdare, iar podeaua arata ca si cum in acel loc nu s-ar fi maturat de citeva zile. Servirea, o bataie de joc; la acelasi rind asteptau si cei bolnavi psihic, dar si cei internati pentru probleme la sistemul osos. Directorul a justificat atunci toate aceste nereguli aruncind mita in curtea Consiliului Judetean Constanta, care nu acorda la acea data fonduri suficiente. Conducere C.J.

Constanta s-a schimbat de atunci si sint semnale ca bugetul care va fi alocat pe viitor caminului Techirghiol va suferi rectificari mai eficiente. Cu toate astea, banii, mai multi sau mai putini, nu vor face niciodata instructie cu infirmierele incompetente care isi uita pacientii scaldati in propria urina.

• August 2004, mucegai, urina si un strop de var peste

Vizita din luna martie a fost reluata acum citeva zile. Scopul a ramas acelasi – documentarea despre spital si conditiile pe care le ofera dupa ancheta din martie. Balinisteanu nu a luat nici o masura pentru a ameliora cit de cit aspectul spitalului. Din motive lesne de inteles, directorul a fost demis din functie. Caminul are acum o noua conducere.

In ziua in care am mers la spital, directoarea era ocupata cu desfasurarea unui concurs pentru ocuparea posturilor vacante, respectiv asistente medicale, juristi, si altele; toate acestea, dupa ce plecarea lui Balinisteanu a dus si la demiterea „cirtitelor“ pe care le avea. Primirea a fost pusa sub semnul amabilitatii, desi aparitia noastra in acel loc nu a fost niciodata agreata.

Desi la inceput ne-a fost refuzata cererea de a vizita azilul, directoarea a aprobat, intr-un final, dupa ce a pus-o in garda pe contabila-sefa. Luati de mina de administrator si un psiholog, am fost dusi intr-o singura cladire si in cantina. In celelalte ni s-a spus ca nu prea avem ce vedea. Traditia banilor a fost mostenita si de noua directoare, care s-a plins de lipsa suportului financiar.

Paradoxal, de serviciile personalului nu a adus aminte. Cit despre cladiri, dupa spusele administratorului, acestea au intrat in reabilitare. In jumatate de an insa, reabilitarea despre care s-a facut vorbire nu a reusit decit varuirea unui etaj si a cantinei. Iar atunci cind spunem varuire, nu va imaginati ca s-au facut cine stie ce reconstructii si reabilitari. Doar o mina de var si atit.

In rest, locul a ramas la fel. Aceleasi deficiente, aceiasi angajati si, mai ales, aceiasi oameni captivi ai propriei minti, tratati parca intr-un fel in care li se reproseaza ca sint bolnavi.

• Doua minciuni si am intrat in spital

In cazul vizitelor anuntate, dupa cum am spus, personalul are grija sa navaleasca peste „oaspeti”, ghidindu-le fiecare pas prin spital si cenzurind astfel ceea ce nu trebuie sa se vada. Am observat ca ceva se ascunde, asa ca am decis ca un alt reporter sa-si faca aparitia, fara sa anunte pe cineva, fara sa spuna cuiva scopul real al vizitei.

S-au folosit niste minciuni stupide, pe care cei de la poarta le-au crezut, reporterul intrind fara prea mare dificultate. Astfel, documentarea a fost facuta fara ca cineva sa ascunda realitatea, care de altfel nu da bine la public. Ceea ce am vazut a fost cumplit.

Vizita a fost facuta intr-o zi cit se poate de normala. De fapt, ca un paradox, la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuro-Psihiatrica Techirghiol, anormalitatea a intrat in normal.

Nu spunem asta din cauza faptului ca aici sint internati oameni cu probleme psihice, ci pentru ca felul in care sint „ingrijiti” acesti bolnavi tine de cu totul altceva decit recuperarea si reabilitarea neuro-psihiatrica. Reporterul incognito primise informatii despre faptul ca personalul de aici nu le ofera mincare bolnavilor in conformitate cu retetarul, gramajele fiind injumatatite.

De la intrare ne-am dat seama ca verificarea si apoi redactarea acestei informatii ar insemna ignorarea altor aspecte mult mai grave.

• Infirmiere dormind in timpul programului, sau cu copiii in izolatoarele bolnavilor agresivi

Am vizitat prima oara corpul de cladire unde sint internati oameni cu probleme la nivelul sistemului osos. In aceasta categorie intra si cazuri sociale care nu au pensia cit sa fie internate intr-un camin de pensionari si au ales de bunavoie (nestiind ce e aici) sa fie internati.

In capatul salonului, o infirmiera pusese doua scaune unul linga celalalt si tragea aghioase de zor, in timpul programului. Nu am reusit sa o fotografiem, pentru ca o alta somnoroasa si-a facut aparitia. „Ce e, ce doriti?”. Am intrat mai departe, spunind ca vizitam o ruda, asa incit sa strabatem salonul de la un capat la celalalt.

Se daduse alerta in acel corp de cladire, asa ca toate infirmierele, vreo trei la numar, cu ochii impaienjeniti de somn (era ora 4 a dupa amiezii) au inceput sa schimbe cearsafuri, aratindu-ne cita grija au de bolnavi.

Ca sa nu para ca sintem in inspectie, am ramas pe o bancuta din curtea spitalului, la aer. Apoi ne-am indreptat spre izolator. Aici sint tinuti bolnavii cei mai agresivi, care nu pot fi calmati cu una-cu doua. Din nou o infirmiera inconstienta. Femeia, angajata a caminului, se afla in izolator oferindu-le bolnavilor medicatie, cu fiica ei, cam de opt anisori.

Nu am inteles ce avea de invatat copilul in mediul acela.

• Sex, Sex, Sex…

In izolator, pe linga faptul ca erau bolnavi care dormeau doi intr-un pat de o persoana, cazind cu jumatate de corp din patura, am vazut si doua femei. Acestea erau in camera cea mai mare din izolator, printre 20-25 de barbati cu afectiuni psihice.

Banuiala noastra a fost confirmata: „da, sint doua nebune care le muta din camera in camera, pe unde mai sint d-astia care stagneaza”, ne-a relatat o persoana de incredere cu legaturi in spital. Aceste femei sint puse sa faca sex doar pentru a-i linisti pe bolnavi si, implicit, pentru a le lasa pe infirmiere sa doarma in liniste, chiar in acele ore de munca pentru care iau salariu.

Sex se face, aproape in fiecare seara, pe bancutele din spatele spitalului. Chiar si reporterul intrus a vazut actele premergatoare unei astfel de scene, care nu a avut o finalitate deoarece bolnavii au observat ca sint filati si s-au retras.

Am intrat in vorba cu una dintre „manechinele” spitalului, cu care am inceput o pseudo-sedinta de consiliere. I-am reprosat ca nu s-a epilat la subrat. „Pot sa ma fac frumoasa. Asteapta aici jumatate de ora, ca sa ma fac ca atunci cind am facut parada modei si am primit cafea”.

Am asteptat-o pe femeie, pe bancuta din curte. La intrarea in corpul de cladire unde este si izolatorul, doi bolnavi au inceput sa se bata. Atentia ne-a fost distrasa de zbieretele amindurora. S-au batut bine citeva minute, pina cind alti bolnavi au sarit sa-i desparta, constientizind in nebunia lor ca nu e bine ce fac colegii lor.

Nici urma de infirmiera, desi acel sector este de obicei pazit de personal.

S-a intors si „manechina”. Epilata la subrat, machiata, intr-o rochita sexy si cu un miros subtil de parfum ieftin. „Da-mi o tigara, ca uite ce frumoasa sint”, zise femeia, cu o miscare sic a bratelor. I-am oferit tigara, si am intrebat-o cum e cu cafeaua. „Da, am facut parada modei, dupa care m-am dus cu L.

Asa e, daca esti frumoasa, primesti”, ne-a explicat femeia. Sursa cu legaturi in azil a confirmat si acest lucru. „Femeile o fac pe un pachet de tigari, dar cind este foamete, merge si pe doua-trei tigari sau pe doua cesti de cafea”.

• Servicii „laba la ochi“ oferite de nebuni pentru calmarea colegilor

In izolator, am avut ocazia sa vedem un bolnav psihic singur in incapere. Omul avea mai multe casetofoane pe care le repara (pe buna dreptate) si pantoful unei infirmiere pe care il lipea. Povestea lui este fascinanta. El avea foarte mult teren in proprietate. Din cauza faptului ca era betiv si violent, rudele lui l-au dus la dezalcoolizare.

Pentru ca are un caracter indaratnic, tratamentul nu a avut efect, asa ca a fost mutat la Techirghiol, pentru ca pamintul sa fie luat de rudele lui. Aici nu numai ca nu s-a vindecat, dar starea lui psihica s-a agravat. Acest lucru nu este unul trist pentru personalul de aici. Infirmierele profita de acest fapt si l-au mutat singur in camera. Barbatul este sperietoarea celorlalti bolnavi.

Atunci cind cineva „nu este cuminte”, este mutat in camera celui agresiv. Aici, barbatul sta ce sta, dupa care, vazind ca nu e cale de mijloc cu nebunii, incepe sa ii arda. De fapt, asta inseamna „laba la ochi”, dupa cum explica cel internat.

Individul, cind am fost la izolator, pe linga operele de arta – casetofoane si alte obiecte electronice pe care le repara in interesul personalului – mai are si un lant pe care l-a cumparat din pensie. Obiectul foloseste pentru calmarea in deplinatate a nebunilor. „Sint aici si imi ofer serviciile pentru spital“.

• Spre final…

Am vizitat si cantina, pentru a verifica in final daca era reala informatia prin care se spunea ca personalul fura din mincare. Intr-adevar, bolnavii aveau mult mai putin in farfurie decit scria pe lista afisata pe perete. Nu e un lucru atit de grav pe linga ce am vazut. Asta se intimpla si la restaurante.

Mai grav este ca bolnavii psihic mincau la cantina fara ca vreo infirmiera sa vada cum isi intindeau hrana pe frunte inainte de a o gusta.

In concluzie, caminul de la Techirghiol este spital de nebuni nu pentru ca aici sint internati bolnavi psihic, ci pentru ca majoritatea angajatilor care primesc bani de aici sint de o nesimtire nebuneasca.

Vom reveni cu informatii in oglinda despre felul in care arata spitalul, in discrepanta cu vila lui Epaminondas Balinisteanu, fostul director al centrului, acuzat intr-un proces penal de o delapidare de peste 3 miliarde de lei, in dauna Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuro-Psihiatrica de la Techirghiol.