8 povești de refugiate ucrainence din România care-și câștigă existența din abilitățile pe care le au: pictează, fac prăjituri, haine sau jucării
De la începutul războiului, aproape 90 mii de ucraineni și-au găsit refugiul în România. Majoritatea sunt femei și copii. Unele dintre femei au reușit să-și găsească un job, în timp ce altele încearcă să-și câștige existența folosindu-se de abilitățile pe care le au: pictează, fac prăjituri, haine sau jucării handmade.
Până în acest moment, aproape 6 mii de ucraineni s-au angajat în România, de la declanșarea războiului, potrivit ministrului Muncii. Însă, nu este ușor pentru toată lumea, mai ales pentru femeile care trebuie să aibă grijă și de copii sau de părinții în vârstă alături de care au trecut granița.
Cu toate astea, multe dintre ele se reinventează sau apelează la talentele pe care le au pentru a încerca să facă bani în plus, promovându-și produsele pe grupurile de Facebook. Am stat de vorbă cu câteva dintre femeile artiste sau talentate din Ucraina despre cum se descurcă în România.
Ilyana, pictoriță, 41 de ani: „Vreau ca românii să cunoască Ucraina prin arta mea”
ilyana/ Arhiva personală
Ilyana vine din orașul Nicolaev și a ajuns în România în mai anul trecut. Ea este pictoriță și s-a stabilit în Oradea, unde pictează în casa în care locuiește, deoarece nu-și permite să închirieze un studio.
„Pictez de când mă știu, flori, natură, orașe. Sunt inspirată de tot ceea ce este frumos în jurul nostru. Pictez cu foarte multă iubire și îmi transfer energia pozitivă în arta pe care o fac, unde introduc și elemente și simboluri din Ucraina. Vreau ca românii să cunoască Ucraina prin arta mea”, spune femeia.
Ilyana își vinde tablourile începând de la suma de 200 de lei și deși recunoaște că unii români au cumpărat de la ea, mărturisește și cum îi este foarte greu să le vândă.
„Îmi este imposibil să strâng bani din arta pe care o fac, dar măcar mă descurc să supraviețuiesc. Sunt extrem de recunoscătoare tuturor celor care cumpără tablouri de la mine, deoarece mă ajută să-mi câștig traiul departe de țara și de casa mea”, adaugă Ilyana.
Alesya, 41 de ani, designer vestimentar: „E foarte greu să găsești materiale bune în România”
Pulover făcut de Alesya. FOTO: Alesya/ Arhiva personală
Alesya a ajuns în România din Kiev pe 2 martie, alături de cele două fiice ale ei. A venit cu mașina și povestește cum i-a fost frică pe drum: „erau bombardamente constante, am văzut cum au fost trase focuri de arme în mașini civile, a fost groaznic.”
Ea este de meserie arhitect și designer de interior, iar în prezent își pregătește actele pentru a putea veni în ajutorul celor care apelează la serviciile ei, dar încearcă să-și dezvolte și pasiunea pentru design-ul vestimentar.
„Concep modele, aleg țesături și materiale, iar apoi le cos. Este pasiunea mea cea mai mare și pun foarte mult suflet în ceea ce fac”, spune femeia.
Alesya coase și împletește de când avea 15 ani și spune că a reușit să vândă parte dintre creațiile ei către români, deși nu poate economisi din banii pe care-i câștigă.
„Principalii mei clienți sunt fetele tinere, dar și bărbații care comandă ceva drăguț pentru soțiile lor. Însă îmi este foarte greu să găsesc materiale bune în România, iar ceea ce este disponibil este și foarte scump, în comparație cu prețurile din Ucraina”, adaugă ea.
Ucraineanca spune că aceasta este singura ei sursă de venit momentan, deoarece are două fiice, dintre care una este foarte mică și „trebuie să se dedice copiilor, dezvoltării și educației lor.” Alesya se bazează în continuare pe suportul românilor și transmite că „ucrainenii încă au mare nevoie de asta.”
Lily, 45 de ani, manichiuristă: „Trebuie să te bazezi doar pe propriile forțe pentru a-ți hrăni familia”
Lily a venit în București în septembrie, alături de mama și de fiica ei. Ea povestește cum a lucrat în bucătărie, în cadrul unui restaurant, dar a fost plătită foarte prost și a renunțat.
„Fiica mea studiază online, iar mama mea este pensionară. Trăim într-un apartament foarte mic, îmi caut job, uneori îmi iau de muncă part-time, dar se plătește foarte prost și ne descurcăm foarte greu la acest capitol. Sper să mă întorc curând acasă”, spune ea.
Femeia vorbește despre cum românii îi ajută pe ucraineni, dar „sunt mulți aici, iar ajutorul este din ce în ce mai puțin.”
Mai mult, Lily aduce în discuție și cum mulți dintre cei implicați în programul 50/20 nu oferă ajutorul promis: „sunt mulți români care nu oferă cei 20 de lei conform programului, așa că trebuie să te bazezi doar pe propriile forțe pentru a-ți hrăni familia.”
Ea oferă servicii de manichiură, însă spune că nu multe românce o contactează, ci doar femei din Ucraina, dar nici ele nu „au mulți bani pentru asta”. Nu are fonduri să-și închirieze un spațiu, așa că lucrează în casa în care locuiește, dar nu se bazează doar pe veniturile din asta.
Natalia, 41 de ani, face păpuși: „Mă simt susținută de români”
Natalia/ Arhiva personală
Natalia a venit în România în martie, alături de familia ei (soțul și cei doi băieți, 9 și 15 ani, dintre care cel mic suferă de autism).
„Am venit cu propria noastră mașină și am călătorit timp de patru zile. La graniță am stat 28 de ore, dar în România am fost primiți de o familie din Făgăraș, unde locuim și acum. Este un oraș micuț, față de marele Kiev, dar mă simt confortabil aici, copiii au început să meargă la școală, iar soțul meu lucreză într-o fabrică”, spune ea.
În Ucraina, Natalia a fost psiholog de copii și a lucrat cu cei cu nevoie speciale sau dizabilități, dar după nașterea fiului ei cel mai mic a început să coase jucării.
„Multă vreme, meseria mea a fost și cea care mi-a adus un mic profit. După ce Denys a fost diagnosticat cu autism, am lucrat ca psiholog și să aprofundez tema autismului. Nu am cusut timp de patru ani, dar apoi m-am reapucat de pasiunea asta care s-a transformat dintr-un hobby într-o meserie”, adaugă Natalia.
Din fericire, românii au fost receptivi la talentul ei, iar ucraineanca povestește cum mulți au cumpărat de la ea, mai ales de Crăciun, când „a vândut un lot mare de decorațiuni din pâslă”, iar așa a reușit să-și cumpere o mașină de cusut.
„Păpușile mele costă 100 și 250 de lei. Este o muncă minuțioasă (îmi ia între trei și șapte zile să fac o păpușă), iar toate accesoriile le fac tot eu. Mă simt susținută de români”, continuă femeia. Ea susține că nu poate lucra cu normă întreagă, deoarece trebuie să aibă grijă de fiul cel mic și planul ei este să-și dezvolte afacerea handmade.
Elena, 43 de ani, hairstylist: „Doar ucrainenii cumpără produsele noastre cosmetice”
Elena a venit din Herson în România, alături de fiul ei de 16 ani, dar și de un coleg de la salonul pe care-l avea în orașul ucrainean. Ea este hairstylist și specialistă în botox și keratină pentru păr și locuiește în Constanța.
„Am venit în România datorită programului de locuințe gratuite. Românii ne ajută și sunt sigură că și ei sunt fericiți, deoarece, datorită ucrainenilor și programului 50/20 câștigă bine, mai ales acum, iarna, când apartamentele lor din Constanța și Mamaia sunt goale.”
Elena nu are bani să-și deschidă un salon în România, dar încearcă să vândă produse cosmetice pentru păr din Ucraina pe rețelele sociale.
„Numai femeile noastre din Ucraina cumpără produsul, nu am fost contactată de românce până acum”, explică ea.
Marina, 31 de ani, pictoriță: „Românii cumpără din suflet, deci nu le vine greu”
Pictură de Marina. FOTO: Marina/ Arhiva personală
Marina a venit în București din Odesa în martie și lucrează ca freelancer: „desenez ilustrații digitale la comandă pentru diverse branduri și pictez lucruri inedite.”
Îi place foarte mult viața din România, deoarece consideră capitala „un oraș al oportunităților”, deși îi este dor de mare. Dragostea ei pentru desen s-a dezvoltat încă din copilărie, deși la bază a urmat Facultatea de Economie din Odesa.
„Am luat lecții de pictură în timpul liber și arta plastică nu m-a părăsit până azi. Găsesc inspirație în absolut tot ceea ce mă înconjoară, de la copilul meu, la activitățile frumoase pe care le facem împreună, dar și de la mare, pe care o admiram acasă în fiecare zi. Pictura este hobby-ul meu”, spune ea.
Tânăra își câștigă banii doar din arta pe care o face, motiv pentru care nu a reușit să pună bani deoparte, dar recunoaște că foarte mulți români i-au cumpărat tablourile și ilustrațiile (pe care le vinde începând cu 200 de lei): „Dar o fac din suflet, deci nu le vine greu.”
Yana, 32 de ani, face dulciuri: „Mi se pare că românii s-au săturat de noi”
Prăjituri făcute de Yana. FOTO: Yana/ Arhiva personală
Yana a venit din Odesa în România pe 29 februarie, alături de cei doi copii ai săi, în timp ce soțul ei, familia ei, cât și prietenii au rămas acolo. Tânăra lucra într-o cofetărie, dar hobby-ul ei pentru dulciuri l-a transformat într-o afacere aici, mai exact în Satu Mare, orașul unde locuiește.
Nu i-a venit ușor să facă asta, deoarece este foarte implicată în rolul de mamă, dar cumva a reușit să se descurce.
„Mă preocupă foarte tare calitatea produsului, dar și modul în care arată. Avem produse delicioase, iar fiecare mic detaliu contează, de la ambalaj, la comunicarea cu clientul. Din fericire, vindem foarte mult, nu doar în Satu Mare, ci în toată țara”, spune ea. Yana vorbește despre cum a întâlnit oameni foarte amabili și săritori, dar, în general, i se pare că românii s-au plictisit de ucraineni.
„Mi se pare că deja s-au săturat de noi, dar noi nu suntem aici din proprie voință. Odată ce războiul se va termina, ne vom întoarce acasă.”
Veronica, 31 de ani, pictoriță: „Nimeni nu vrea să vadă un artist în poziție de barman”
Pictură făcută de Veronica. FOTO: Veronica/ Arhiva personală
Veronica a venit de la Kiev în România în iunie și povestește cum și-a promovat arta pe Facebook, lucru care a ajutat-o să-și găsească și cumpărători aici. Ea locuiește în București și pictează în casa în care locuiește.
Tânăra povestește cum războiul i-a influențat arta și chiar a avut o expoziție în Chișinău despre războiul din Ucraina. Veronica își câștigă existența doar din picturile pe care le face și pe care le vinde cu prețuri începând de la 50 de lei.
„Tot ce pot să fac este artă. Nimeni nu vrea să vadă un artist în poziție de chelner sau barman, crede-mă. Trăiesc doar din ceea ce vând și doar datorită artei mele sunt încă în viață”, explică ea.
INTERVIURILE HotNews.ro