Documentar: Violenta in familie

Povestea romancei din Statele Unite, care a fost ucisa la inceputul lunii aprilie, a redeschis o problema acuta, dar sistematic ingropata in tacere: cea a violentei in familie. Lavinia Gelineau, de 25 de ani si vaduva unui militar american ucis in Irak in urma cu aproape un an, a fost ucisa de propriul tata, la doar cateva zile dupa ce acesta venise in vizita din Romania. Barbatul – Nicolae O.,

in varsta de 51 de ani – a fumat o tigara si apoi s-a spanzurat.

Presa americana a descris drama ca „simbol al amaraciunii razboiului din Irak”. Omorul are insa, dupa cum s-a relatat in presa, cauze mai adanci. El reprezinta, de fapt, punctul culminant al istoriei violentei lui Nicolae O., nu doar relativ la fiica sa Lavinia, ci si la mama acestia, Iuliana O., care plecase de acasa cu o saptamana in urma, ca sa scape de sotul ei.

Autopsia a indicat ca Lavinia a murit strangulata, dar ea avea si alte rani, care aratau ca a avut loc „o bataie crancena”, care se pare ca a inceput in bucatarie si s-a sfarsit in pivnita.

27 de cutite ca „sa-si tina gura”

In primavara anului 90, am publicat, intr-un saptamanal aradean, o ancheta intr-un caz de crimä pasionala petrecuta in cartierul Micalaca. Nu era vorba de dragoste si gelozie. In cazul respectiv, dupä cum s-a constatat ulterior, motivul crimei a fost pasiunea politicä. Cu 27 de lovituri de cutit, sotul si-a injunghiat nevasta, care avea alte vederi politice decat ale lui.

Care vor fi fost acelea, ramane secretul ei in mormant.

Au fost vremuri nebuloase, de dezorientare, in care singurul semn vizibil al eliberarii de sub opresiunea dictaturii ceausiste a fost „ruperea tacerii”. Si fiecare a inceput sa spuna vrute si nevrute, intr-o euforie a limbii descatusate de cenzura. O controversa pe tema politica intr-o familie, care impartise ani de zile „pita cea neagrä”, a dus la omor.

Azi, umbrele si deriva acelor vremuri sunt amintiri. Nu insa si certurile, adeseori asociate cu violenta, in familiile din Romania, dupa cum o dovedeste, in extremis, recenta crima din SUA.

Dar chiar si aici, in Germania, unde legea pedepseste aspru ofensa in familie, iar un sot care isi violeaza nevasta riscä doi ani de puscärie, un „intelectual” de 1,85 m incearcä sä-si convinga sotia

-care abia ii ajunge pänä la umar- sa sara in pat, gadilind-o cu cutitul. Altul, mai diplomat, recurge la avertismente de genul: ” dacä nu vrei, ma duc la PUF (bordel), cä eu fara femeie nu pot!” Un al treilea, fara motiv sexual evident, insa cu un paharel in plus la bord, se pune, periodic, pe demolarea mobilierului. Asta, ca sa se stie „cine e barbat in casa”.

Spirala violentei

Perechile care nu divorteaza, se impaca in final, repetand ulterior scenariul. Insa in ambele cazuri, modelul de comportament al pärintilor va fi preluat, inconstient, de copii, care mai mult ca probabil ca il vor aplica in popriile lor familii. Astfel, se dezvolta, pe nesimtite, o spirala a violentei in familie, cu grave urmari sociale.

Victimele violentei trec prin stari depresive, de angoasa si neincredere in fortele proprii, ca urmare a terorii psihice si umilintelor repetate. Adesea ele se izoleaza, fiindu-le rusine sa isi destainuie suferintele, sä apeleze la medic si la avocat. Mai ales femeile constranse de partener la prostitutie, se ascund in taceri de granit. Rupand conspiratia tacerii, Cornelia R., stabilitä in

Germania, vorbeste cu glas moale si ochii in pamant despre aceastä trauma interioara ca de „o rana in suflet care nu se vindeca”.

Tratamentul medical si de specialitate al „ranii” este indelungat si costisitor, deoarece, dupa cum ne spune un medic specialist din Stuttgart, „depresiunile psihice altereaza si sistemul imunitar al pacientului”. Urmeaza analize, internari, concedii medicale prelungite, pensionäri premature, toate cu efecte negative in viata profesionala si socialä a victimelor.

Copiii familiilor „in razboi” au slabe performante scolare, unii chiar fug de acasa.

Bataia nu-i rupta din soare

Intr-un interviu acordat cotidianului de limba germana Allgemeine Deutsche Zeitung, prof.-univ. dr. Anca Munteanu, de la Facultatea de psihologie si Sociologie din cadrul Unversitatii de Vest din Timisoara, releva o serie de cauze care genereaza acest „fenomen cameleonic”. Ea se refera atat la „mostenirea genetica” a indivizilor, cat si la educatia primitä in familie si in societate.

Din paleta de cauze psihologice si sociale, ea a punctat specificul acestora in context romanesc, ca legat de „instabilitatea societatii de tranzitie si frustrarile declansate de aceasta, proliferarea tematicii agresive in cadrul mass-media, scaderea autoritatii la toate nivelele, criza de valori si subtierea cenzurii interioare, razanta raspandire a consumului de alcool si de droguri”.

Ca forme de manifestare, pe langa agresiunea fizicä, psihica si verbala, Dr. Munteanu mentiona si „constrangerea financiara”, prin minimalizarea contributiei banesti a femeii la bugetul casnic si a importantei muncii ei domestice.

In acelasi timp insa, ea remarca si „masculinizarea” femeii, un fenomen din ce in ce mai raspandit si in Romänia. Angajamentul social feminin sporit fac, ca in unele familii, rolurile sä se inverseze si femeia sa preia „carma financiara”. Ceea ce duce, in unele cazuri -desi in procent mult inferior celui de violenta masculina- la agresarea fizica si verbalä a partenerului de viata.

In conditiile apropiatei aderari a Romäniei la Uniunea Europeana, ambele variante de violenta sunt inacceptabile.

In Europa cu pumnul in gura

In Carta Socialä a Europei se stipuleaza „dreptul familiei la protectie legalä, sociala si economica prin suportul activ al statului” (art. 16). Aceasta garantie statala se refera la reglementari preferentiale de impozite, ajutoare materiale acordate familiilor -in special celor tinere- si subventionarea de constructii de locuinte pentru familii.

Statul roman mai are de bifat la indeplinirea acestor parametri pana a ajunge la nivel european. E un drum anevoios in conditiile saraciei de fond si de initiativa, ale unui stat in care module birocratice anacronice bareaza sau tergiverseaza alocarea fondurilor europene nerambursabile destinate tratarii acestei plagi sociale.

In Romania, pana in noiembrie 2000, nu a existat in cadrul legislativ nici o referire la acest fenomen al violentei domestice, fiind prevazute numai articole prin care se pedepseau actele de violenta in general. Incepand cu data de 1 septembrie 2003, a intrat in vigoare Legea nr.217/22.05.2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, care a fost modificata si completata prin

Ordonanta nr. 13/8 ianuarie 2004. La 10 august 2004, s-a emis Ordinul nr. 993 din pentru aprobarea Procedurii de conlucrare in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie.

Procedura reglementeaza modul de colaborare a persoanelor desemnate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Sanatatii, prin structurile lor teritoriale si a asistentilor familiali, in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie. Acest cadru legislativ a oferit terenul legal de

lansare a unor campanii de profil. Putine, data fiind amploarea fenomenului.

Campanii trecute

Centrul de Mediere si Securitate Comunitarä (CMSC) din Iasi, in parteneriat cu Agentia de publicitate McCann Erickson si Fundatia pentru o Societate Deschisä, a lansat in anul 2002 o campanie nationala impotriva violentei in familie.

Spotul TV de 45 de minute, intitulat „Umbrele” si difuzat gratuit timp de o luna pe mai multe posturi de televiziune publice si private, a avut ca tinta ideea gresita, conform careia violentele verbale si fizice dintre parinti trec neobservate de copii, considerati prea mici pentru a intelege complicata lume a adultilor.

In Timisoara s-a reactionat cu o initiativa la nivel local: asociatia SCOP (pentru copii si parinti) si APFR (pentru promovarea femeilor din Romänia) au instalat helplines pentru plangeri si sesizari specifice.

La nivel central, Guvernul Romaniei impreuna cu Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare si Banca Internationala de Dezvoltare a Consiliului Europei au incurajat propunerea de proiecte cu termen limita la 30 noiembrie 2002, pentru imbunatatirea nivelului de trai al persoanelor apartinand grupurilor dezavantajate -intre acestea, si femeile victime ale violentei in familie.

Ministerul Sanatatii si Familiei a demarat, in decembrie 2002 – ianuarie 2003, campania „Spune ce simti, nu te da batut”. Campania a urmarit sa constientizeze populatia asupra gravitatii fenomenului violentei in familie, prin distribuirea In fiecare judet al tarii, de materiale informative catre populatie.

Taceri prezente

Cu toate aceste sporadice actiuni, studiile privind violenta in familie realizate in Romania arata ca „45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic si 7% au fost abuzate sexual pe durata vietii.

Aproape doua treimi dintre femei au fost supuse cu forta la relatii sexuale de catre partenerii actuali sau anteriori; 15% au fost violate de un prieten sau fost prieten, 12% au fost violate de o cunostinta sau o persoana cu care se intalneau. In ciuda severitatii actelor de violenta intrafamiliala, femeile sunt refractare la a se adresa unei unitati medicale sau unei autoritati legislative.

Desi intre doua treimi si o jumatate dintre femeile care au fost abuzate in ultimul an au discutat despre aceasta cu o ruda sau cu un prieten, doar 16% au reclamat episodul de violenta domestica la politie si 15% au discutat cu un cadru medical. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanta juridica pentru abuzul domestic suferit recent”.

Deci, se tace in continuare. Se „incaseaza” si se tace, chiar daca Europa indeamna concret la limbutia de om liber, eliberat de angoase, in virtutea egalitarismului ca principiu profund democratic. Se tace, caci actiunile initiate de statul roman sunt putine si rare. Se tace, caci Europa-i departe, dar ciomagul sta-n cui…si riscul e o tacere de mormant, ca a romancei din America.