Scoala lui Copilu’ Minune (de Ovidiu Nahoi)

In ianuarie 2004, doi reporteri ai EVZ descindeau printre tinerii cartierelor bucurestene, intrebandu-i care le sunt modelele. Rezultatul a fost naucitor: personaje gen Gigi Becali, Nicu Gheara, Adrian Copilul Minune, ceva fotbalisti si boxeri plus o serie de tinere vedete TV obtineau majoritatea sufragiilor.

Desigur, era vorba de o simpla ancheta jurnalistica fara pretentii de studiu sociologic, dar ea scotea in evidenta o realitate trista.

Mi-am amintit de acest articol atunci cand pe agentiile de presa au inceput sa apara stiri referitoare la rezultatele examenului de titularizare in invatamantul preuniversitar. In majoritatea judetelor, la o buna parte din materii exista catedre libere, care nu pot fi insa asigurate cu profesori titulari.

Asta pentru ca o mare parte dintre suplinitori nu sunt capabili sa obtina nota minima, 7, necesara trecerii examenului. Mai mult, aproape 20 la suta dintre candidati au obtinut note sub 5, jenant pentru – totusi!- un absolvent de facultate.

Pur si simplu, scoala are nevoie de cadre bine pregatite, dar nu si le poate permite. Rezultatul l-au descoperit reporterii nostri si poate fi vazut de fiecare, cu ochiul liber. Cercul vicios format de subfinantare, calitatea slaba a unei mari parti a noii generatii a personalului didactic si semianalfabetii care ies din scoli pe banda rulanta s-a inchis.

Timp de cincisprezece ani, Romania a investit mai ales in trecut, subventionand fabrici si mine nerentabile. Iar lipsa investitiei in viitor se razbuna in prezent.

Ce produce azi scoala romaneasca? Produce o categorie de elite, pe care societatea nu le poate plati la justa lor valoare si, astfel, le pierde. Si mai produce o masa de semianalfabeti, fara calificare, fara respect pentru cei din jur si fara sanse. Ei vor ingrosa randurile somerilor sau in cel mai bun caz ale practicantilor de meserii sezoniere sau slab calificate.

Cei mai norocosi isi vor putea gasi slujbe de nivel inferior in strainatate. Acesta pare a fi viitorul Romaniei profunde.

Ceea ce nu prea mai produce scoala romaneasca este acea categorie care ar trebui sa fie majoritara: tineri cunoscatori ai unei meserii bune si cu un bagaj cultural care sa le permita nu sa citeze din clasici, dar macar sa-i respecte pe cei care au invatat mai multa carte decat ei. Acesti oameni reprezinta baza oricarei societati civilizate.

Scoala romaneasca nu va putea produce astfel de absolventi cata vreme meseria de profesor nu va deveni atragatoare pentru tinerii bine pregatiti. Iar pentru asta e nevoie de bani – de fapt, de o alocare eficienta a resurselor bugetului statului si, in ultima instanta, de niste guvernanti responsabili.