Legea dreptului de autor calcata in picioare in Romania

In Romania exista publicatii de presa care sfideaza legea. Fara a fi cerut acordul de publicare a anchetei „Top 10 DRP” aflat sub protectie exclusiva de copyright al autoarei, revista din Galati „Realitatea in diaspora” preia si publica in serial aceasta ancheta in paginile sale.

La sesizarea autoarei, i se raspunde in termeni injuriosi si incompatibili cu prestanta fireasca a unui organ de presa dintr-o tara ce urneaza sa adere in anul 2007 la Uniunea Europeana.

Locuind in Germania, mi-a ajuns in mana indirect publicatia difuzata gratuit, de 16 pagini, ajunsa la Nr. 6 Anul 1, cu numele „Realitatea in diaspora”. Acest periodic este editat de S.C. Pompidu SRL Galati si ne indeamna, pe frontispiciul primei pagini, „sa traim si sa simtim romaneste”, principiu aplicat propagandistic in paginile sale in format A4.

Ca directori onorifici al revistei sunt mentionati, in casuta redactionala, academician Constantin Gh. Marinescu, presedintele Departamentului Moldova al Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni si Vladut Nisipeanu, presedintele Ligii Internationale a Romanilor. Directorul publicatiei este jr-dr. Pompiliu Comsa, redactor-sef Dumitrita Nedelcu-Comsa

In pagina 4 nr.

6 / decembrie 2005, este redat un fragment al discursului tovarasului Nicolae Ceausescu tinut in Piata Palatului dupa invadarea Cehoslovaciei, preluat din Scanteia din 22 august 1968, cuprinzand apoteoticul „Fiti siguri, tovarasi, fiti siguri, cetateni ai Romaniei ca niciodata nu vom trada patria noastra, nu vom trada interesele poporului nostru.” Nicolae Causescu a fost in decembrie 1989

executat prin impuscare si este considerat in toate tarile democratice ale lumii un dictator de sorginte comunista.

In nr. 4, respectiv .5 -ultimul din noiembrie 2005- a fost publicata ancheta cu titlul „Top 10 DRP” care imi apartine, cu titlu de copyright exclusiv, mentionat pe toate cele trei surse Internet de unde publicatia galateana ar fi putut-o prelua.

Este vorba de pagina Internet Anchete.ro, editata sub egida Human Rights Report si proprietate a Asociatiei Editorilor Online din Romania, Portalul Romanilor din Germania www.rom2.de, a carui redactoare-sefa sunt si Agentia de presa Romanian Global News, care, pe langa Copyright Dani Rockhoff, all rights reserved, mentionat si pe celelalte

doua surse in subsolul articolului, adauga „Materialul nu poate fi preluat fara acordul autoarei. Pentru cei interesati oferim mai jos adresa de e-mail a acesteia.” Si totusi materialul mi-a fost publicat fara a mi se cere acordul, in „Realitatea in diaspora” din Galati, pastrandu-se (culmea!) alaturi de numele de autor, mentiunea mea de copyright.

Am reactionat imediat in scris, prin mail la redactia publicatiei, considerand ca un articol publicat e un fapt consumat si cerand deci, in mod punitiv, onorariu de autor in valoare de 300 euro, la achitarea carora anuntam ca pretentiile mele de autor (in speta jurnalista freelance, cu statut ca atare in presa romana si internationala) vis-a-vis de editorii „Realitatii in diaspora” se sting.

Textul scrisorii il redau in intregime, a fost trimis in 31.12.2005 pe adresa e-mail a redactoarei-sefe.

„Stimate doamna redactor-sef Dumitrita Nedelcu-Comsa

Stimate domnule director executiv jr. dr. Pompiliu Comsa

Ati publicat in revista Dv. „Realitatea din diaspora”, in serial (ultima parte in nr. 5/ noiembrie 2005 al revistei) ancheta mea „Top 10 DRP” , fara a-mi cere acordul de autor pentru publicare, cu toate ca mentiunea explicita de Copyright al meu personal este evidenta in subsolul articolului publicat.

In acest sens, ati incalcat legea privind drepturile de autor, valabile si in Romania, ca oriunde in lume.

Sunt dispusa sa reglementam acest diferend fara ca sa fac uz de un demers juridic sau mediatizarea raptului intelectual comis de redactia revistei Dv -cu acordul editorial al conducerii sale- in presa centrala din tara si din diaspora.

In acest sens, pentru compensarea dreptului de autor pe care Dv si publicatia editata de Dv l-ati ignorat, va voi emite o factura din partea firmei mele de presa, in valoare de 300 euro. La achitarea acesteia, pretentiile mele de autor referitoare la publicarea in „Realitatea din diaspora” a articolului de presa „Top 10 DRP” se sting, pastrandu-mi concomitent dreptul exclusiv de autor, cf.

stipularii legii drepturilor de autor internationale –care imi apara interesele in mod concret, ca jurnalista acreditata de Uniunea Internationala a Jurnalistilor cu sediu la Bruxelles.

Va astept raspunsul pana in data de 07.01.2006, pentru a va trimite factura. In cazul lipsei de raspuns sau al unui raspuns negativ, imi rezerv dreptul de a reactiona public, in presa, si pe cale juridica.

Cu stima

Dani Rockhoff

IFJ Bruxelles Journalist

Tel: 0049 174 9063203

E-mail: dani.rockhoff@arcor.de

Mi s-a raspuns rapid pe un ton si in niste termeni care pun la indoiala nu doar cunoasterea legislatiei in materie, profesionalismul de bransa al editorilor publicatiei, ci si insusirea codului bunelor maniere, vizibila in adresarea cuiva in termeni civilizati si necalomniosi.

Ca sa nu mai vorbim de insinuarile si ironiile intrebuintate.

„ Ilustra necunoscuta doamna Dani Rockhoff,

Am receptionat cu neplacuta surpriza somatia dumneavoastra adresata redactiei noastre cu referire la articolul aparut in numerele 4 si 5 ale revistei ’’Realitatea in Diaspora’’, articol care va apartine si care a fost publicat in conformitate cu toate regulile juridice din domeniu.

Se pare ca departarea de tara v-a transformat intr-o adepta a principiilor lui Iuda, acela de a fi sensibila doar la sunetul celor cativa arginti reprezentand negarea de neam si de tara. Departe de mine gandul de a va acuza de vreun gest grav sau necugetat,dar cred ca nu sunteti la curent cu urmatoarele:

• Art. 7 din Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor care spune: ’’constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

a) scrierile literare si publicistice (…), prelegerile si orice alte opere scrise sau orale (…)

• Art.10 al aceleiasi legi la litera ’’a’’, specifica urmatoarele:’ ’dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica:

b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;

c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica;

d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa;

e) dreptul de a retracta opera, despagubind daca este cazul pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractarii’’.

• Art.15 al aceleiasi legi spune ca: ’’utilizarea sau exploatarea unei opere in modurile prevazute la art. 13 lit. ’’d’’ si ’’e’’, precum si in orice alt mod similar constituie comunicare publica;

1) se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta intr-un loc deschis publicului (n.m.in cazul de fata prin intermediul internetului) sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, indiferent daca membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicari pot sau nu sa o

faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente diferite;

2) redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesita autorizarea titularului dreptului de autor decat pentru inchirierea si importul acestora (n.m. ceea ce nu este cazul articolului dvs.)

Mentionez de asemenea ca si in Romania, ca in toate tarile civilizate, firmele care produc, distribuie, comercializeaza sau inchiriaza opere audiovizuale au eliberate marcaje distinctive corespunzatoare eliberate de O.R.D.A. contra cost, sume ce contin si un procent pentru plata dreptului de autor catre cei care isi fac cunoscute creatiile prin metoda internetului.

De altfel, dupa cum singura ati afirmat, nu s-a incalcat nici un drept al dvs conform legilor in vigoare, singura motivatie fiind aceea ca vreti sa va faceti publicitate cu orice pret chiar apeland la metode care nu fac cinste unui jurnalist. Sau poate sunteti un jurnalist de duzina si atunci este explicabil scheunatul de maidanez pe care il lansati in eter. Oricum, reactia dvs. in acest caz este una deplasata si lipsita de bun simt.

Poate nu stiti, dar asta nu este decat un moment de neatentie, ziarul nostru are un tiraj de 10 000 de exemplare, tiraj suportat din resurse proprii si trimis in zece tari ale lumii, unde exista comunitati romanesti, gratuit.

Nici unul din cei 13 milioane de romani din diaspora nu a contribuit macar cu un cent la realizarea acestei publicatii, desi am deschis doua conturi speciale in euro si dolari, si acum veniti dvs cu nesimtire sa pretindeti bani pentru faptul ca v-am facut cunoscuta opera.

Rusine! In plus subiectul atacat de dvs., Departamentul Romanilor de Pretutindeni, posibil sprijinitor pentru viitor ale eforturilor noastre publicistice,a fost prezentat negativ, o mistificare. Iata de ce consideram ca dvs ne datorati suma de 300 de euro, din care vom reusi sa reducem viitoarele cheltuieli ale publicatiei noastre.

In eventualitatea unui refuz al dvs., lasam opinia publica si eventual justitia,sa decida de partea cui este adevarul si cata farama de romanism mai exista in cei care se pretind ziaristi romani.

De altfel in urmatorul numar al revistei noaste vom specifica faptul ca am gresit punandu-va numele alaturi de cel al unor ilustri colaboratori cum sunt prof universitar doctor Alexandro Franco (Francu) Brazilia,profesor universitar doctor Viorel Roman din Bremen-Germania, profesor universitar doctor Gheorghe Bobana-Basarabia, Consulul Ionel Popii din Gratz-Austria, Printul

Eugen de Panciu din Canada s.a., cu totii colaboratori care n-au incasat vreun leut pentru zecile de materiale trimise si publicate.

Inchei fara sa va salut,

jurist drd. Dumi Nedelcu- Comsa ,

redactor sef al ’’Realitatii in Diaspora’’

Agentiile de presa din Romania si alte publicatii la care am trimis si trimit in continuare materiale de presa (in speta reportaje din toate domeniile de prezenta a Romaniei in Germania – culturala, economica, politica, de diplomatie deschisa, turism, comunitate romaneasca si originara din Romania in Germania- peste 400 la numar in ultimii 5 ani) sunt doar o directie de mediatizare in care imi

valorific informatia insotita de timpul fizic, efortul intelectual si costurile de deplasare

aferente acestui gen de presa, care nu se face din fotoliu sau prin „import” direct din Internet.

Atat agentia de presa Hotnews.ro, cat si diverse portaluri comunitare ale romanilor din strainatate, postul de radio Nürnberg, sau revista de cultura, politica si istorie Dorul din Danemarca, au beneficiat si vor beneficia in continuare (cu acord prezent si explicit de publicare gratuita) de stiinta mea jurnalistica si de patriotismul care ma face sa

public in limba romana, cu toate ca articolele in limba germana sau engleza mi-ar aduce mult mai multi „arginti”. Dupa cum poate se stie, am editat si primul ziar tiparit al romanilor din Germania in 2003, Curierul de Vest, din anul 2004 fiind redactoare-sefa a ziarului electronic cu actualizare cotidiana www.rom2.de, Portalul Romanilor din Germania., publicatie realizata pe baza de voluntariat.

Aceasta la capitolul patriotism, la care am fost provocata in replica de mai sus.

La capitolul respectarea drepturilor de autor – care cred ca nu ma vizeaza numai pe mine, ci si pe alti jurnalisti romani, in speta cei care publica online- vreau sa spun ca o parte a presei romanesti a clacat. Am incercat sa sensibilizez opinia publica in acest sens si prin articolul

„Zvonaci si copiutze pe net”, mult prea general, poate, pentru ca sa fie citit altfel decat ca fapt divers.

Acum insa, picatura a umplut paharul si indraznesc sa sper ca si Conventia Organizatiilor de Media si Centrul de Monitorizare a Presei din Romania vor avea poate ceva de zis, deoarece incidentul este legat de o publicatie in limba romana.

Independent de aceasta, o sesizare in limba engleza va fi adresata Uniunii Nationale a Jurnalistilor din Marea Britanie si Federatiei Internationale a Jurnalistilor cu sediu la Bruxelles, emitenti ale acreditarilor mele de presa ca jurnalist bona fide.

Sunt de parere ca, alaturi de mediul politic si de afaceri, si „a patra putere in stat”, care este presa romana, ar trebui sa dovedeasca respectul fata de lege in general si cele specifice bransei, in particular. Fara a generaliza negativ, exista inca „uscaturi”. Si, poate si de aceea, factorii de decizie UE au inca destule rezerve fata de Romania.