Viitorul virusat (de Ovidiu Nahoi)

O generatie intrata in viata sub suspiciunea fraudei. Exista un semn clar si ingrijorator ca Romania va continua sa haladuiasca pe drumuri proaste inca o perioada istorica. Este vorba despre scandalurile izbucnite in jurul Testelor nationale si al examenului de bacalaureat.

Testele nationale si, cu precadere, BAC-ul reprezinta primele filtre de selectie pentru cei care vor deveni, in timp, elite in diferite domenii. Ei vor fi cei dintai care se vor confrunta cu provocarile Romaniei viitorului. De reusita lor va depinde, intr-o buna masura, succesul unei intregi natiuni.

Din pacate insa, aceasta generatie de adolescenti intra in marea competitie a vietii si a carierei intr-o atmosfera apasata de suspiciunea fraudei, a contrafacerii.

Rezultatul? Iarasi ierarhii contestabile, iarasi ofensiva imposturii, iarasi nemultumiri absolut justificate ale celor care au vrut sa razbeasca prin propriile forte si care se vor vedea dati la o parte, brutal, cinic si absolut nedrept.

In mod normal, vestile acestea ar trebui sa ne provoace tuturor insomnii, dar mai ales liderilor politici care s-au angajat in fata natiunii ca vor construi o tara in care sa merite sa traiesti.

Lor, celor carora le place sa se prezinte drept barbati politici responsabili, ar trebui sa le fie foarte clar ca acuzatiile de frauda nu reprezinta un simplu fapt divers si nici macar niste episoade din lungul serial al diversiunilor cu iz politic.

Nu este atat de important, de exemplu, amanuntul ca ziarista care a declansat scandalul subiectelor de la BAC chiar ar fi cumparat plicul de pe piata.

Ori ca ar fi intrat in posesia lui printr-un blat sau printr-o „cumetrie” ale carei ratiuni si sensuri ar urma sa le deslusim mai tarziu. Altceva este grav: ca, pe fundamentele de acum, cu greu se poate vorbi despre o tara in care competenta urmeaza sa fie asezata temeinic la locul cuvenit.

Romania duce inca in spate o grea povara din trecut. Mosteneste structuri cladite trainic pe apartenenta la partidul unic ori, mai grav, la politia sa politica. Informatiile, chiar daca putine, provenite din studierea arhivelor ne indica niste conexiuni incredibile si niste coincidente prea stranii pentru a fi simple coincidente.

Peste acest strat s-a asezat, in mod toxic, ierarhia stramba a functiei dobandite prin apartenenta la formatiunile de guvernamant postrevolutionare.

Niste functii care, in mintea unora, odata dobandite cu carnetul de partid in mana ar trebui sa genereze si competenta. Nu genereaza, chiar daca, odata numiti, unii si-au tras diplome si doctorate la apelul bocancilor. Iar acum creste un al treilea mediu mutant: o noua generatie din ce in ce mai convinsa ca totul se cumpara.

Ca important este nu ce stii se faci, ci cum stii sa te invarti. Ca tot ceea ce nu poate fi aranjat cu bani poate fi aranjat cu foarte multi bani.

Cei cu adevarat buni si corecti au dreptate sa fie ingrijorati pentru viitorul lor.

Cei slabi, dar cu proptele, mai putin. Si acum, fiecare dintre noi nu are decat sa intrebe daca aceasta este tara in care ar vrea sa traiasca.

Generatia care se afla acum in posturile de decizie are o datorie imensa fata de cei ce vin din urma. In primul rand, trebuie sa aiba puterea sa recunoasca sistemul stramb de valori in care s-a format.

Apoi, trebuie sa ridice criteriile de selectie si de valorizare la standardele tarilor cu care am vrea sa ne comparam. Degeaba vor fi prinsi cei care au divulgat subiectele, daca nu va urma si o reconstructie a sistemului de educatie, cu oameni si mentalitati noi. Ar fi primul mare pas spre o viitoare Romanie de succes.