„Nasii” politicii romanesti

In schimb, s-au batut intotdeauna pentru puterea informala, cea care permite influentarea deciziilor. Exista politicieni care se multumesc cu influenta din propriul partid care le asigura beneficii in special in perioadele care se afla la putere.

Altii s-au specializat in negocieri cu celelalte partide, „meserie” care trezeste sentimente de dezaprobare in Romania, dar care este una normala in Occident.

„Nasii” politicii romanesti nu au ajuns intamplator in aceste pozitii. Au stiut in permanenta sa aiba o relatie buna cu seful oficial al partidului. Au reusit sa „stranga” voturi din timp pentru fiecare congres, voturi pe care ulterior sa le negocieze. Si-au plasat oamenii in functii-cheie.

Au negociat la sange, au obtinut mai multe decat au oferit. Si-au creat „o cota de piata” care ii face parteneri credibili in jocul negocierilor.

Influenta informala a mers, in multe cazuri, mana in mana cu afacerile: calitatea de negociator a alimentat afacerile, iar succesul financiar a consolidat influenta.

„Evenimentul zilei” a incercat sa radiografieze breasla negociatorilor, cu diferentele de rigoare influentate atat de calitatile personale, dar si de conjunctura politica.

Maestrii-papusari

Fara indoiala, viata politica ar fi mai saraca fara implicarea lui Viorel Hrebenciuc, cel mai cunoscut brand de pe piata negocierilor. Un personaj care cumuleaza toate calitatile: e crezut de Mircea Geoana, stie jocul negocierilor, poate pune pe masa 150 de voturi ale parlamentarilor PSD.

Dupa 15 ani de meserie, a ajuns sa-i invete pe cei mai tineri, pe care ii trage dupa el in top. E cazul liberalului Bogdan Olteanu (36 de ani, presedintele Camerei).

Pe vremea cand Hrebenciuc il convingea pe Iliescu ca ar fi un bun sef de campanie (1992), Olteanu cara scaune la sediul PNL. Acum, se afla la aceeasi masa a negocierilor. Olteanu este finul premierului Tariceanu si are de fiecare data ceva de oferit.

Daca ar fi putut cineva sa destrame colaborarea PNL-PSD, acesta este fara indoiala influentul secretar general al PD Vasile Blaga, omul pe care il iau in serios toti cei care zambesc cand aud numele lui Emil Boc.

Partenerul sau pentru un guvern PD-PSD ar fi putut sa fie Ioan Rus, liderul grupului de la Cluj. Chiar si fara daramarea lui Tariceanu, reputatia lui Rus este consolidata pentru ca a jucat un rol-cheie la congresul PSD din 2005, unde Ion Iliescu a pierdut in fata lui Mircea Geoana.

Valeriu Stoica are toate calitatile pentru numarul 1 in domeniu, dar il dezavantajeaza faptul ca reprezinta PLD, un partid cu doar 27 de parlamentari.

S-a dovedit un veritabil „animal politic”. A scos PNL din CDR, evitand dezastrul, l-a „furat” pe Stolojan de la ApR, a fost initiatorul Aliantei D.A. Politician pragmatic, si-a pus toata expertiza in slujba lui Traian Basescu, lansand pe piata temele acestuia.

Banii aduc partial fericirea

Printre „nasii” politicii se regasesc si politicienii care au strans bani seriosi: Adriean Videanu, Dan Radu Rusanu, Atilla Verestoy. Bogatia este o arma cu doua taisuri. Ii ajuta sa fie in top pentru ca legaturile de afaceri usureaza negocierile.

Dar reprezinta si o vulnerabilitate. Se poate intampla ca un alt politician cu care ai putea negocia sa aiba interese de afaceri diferite. Sau poate exploda o dezvaluire referitoare la afaceri care il obliga pe politicianul-om de afaceri sa faca un pas inapoi.

Un articol de Romulus Georgescu

Integral in Evz