Alta fratie cu dracul (de Adrian Ursu)

Pentru Traian Basescu, ieri, la 18.08, guvernul Tariceanu era deja zburat prin geamurile Palatului Victoria. Seful sta??tu?lui a iesit la televizor cu un singur scop: sa dea lo?vitura de gratie premierului. Scenariile prezentate de Tra?ian Basescu pentru ziua de dupa motiune conduceau spre aceeasi concluzie: Tariceanu – dusmanul poporului.

„Se incalca regula de aur a democratiei!” – clama patetic presedintele, vorbind despre absenta unei majoritati par?lamentare demne sa sustina un guvern. De aici, cauza tu?turor relelor: nici o lege nu mai trece prin Parlament, nu se mai voteaza nimic, nici macar ordonanta de functionare a actualului executiv.

Deci, asa nu se mai poate! Guvernul trebuie sa pice la votul de astazi. Daca totusi va rezista, in ciuda ultimului branci dat de primul om in stat, va fi dezastru, se inchide tara – spune Tra?ian Basescu.

Aici mesajul presedintelui nu e departe de adevar, doar ca el face parte din aceeasi incercare de manipulare groasa si nu e izvorat din grija responsabila fata de binele natiunii.

Spuneam ca e adevarat pentru ca, si daca trece motiunea – varianta redevenita probabila in ultimele 48 de ore -, si daca actualul cabinet supravietuieste, nu se va revarsa nici o fericire peste Romania. Dupa doua luni de negocieri antemotiune vor urma alte multe saptamani de fosgaiala politica, sub pretextul „reconfigurarii majoritatii parlamentare”.

Trocul politic – singurul tip de activitate la care sunt priceputi sefii si sefutii de partide de la noi – va provoca un sir de compromisuri fara sfarsit, pana la viitoarele alegeri.

Vor urma promovarea unui lot proaspat de incompetenti pe criteriul noului algoritm si, mai ales, stoarceri de bani din bugetul pe 2008, pentru a astupa gura electoratului, ramas ca la dentist cand va vedea ce guvern mutant rezulta din infratirea social-democratilor cu liberalii, popularii si alti populisti.

Daca motiunea trece, Traian Basescu a spus-o in clar: prima optiune este un guvern cu premier PD si sustinere de la PLD si PNL. Cum asta nu prea se poate, vine varianta a doua, expusa tot de seful statului: guvern de uniune nationala, cu premier necunoscut, intrucat Traian Basescu s-a oprit aici cu transparenta. Un scenariu in trepte, ideal.

Presedintele Basescu isi rezova din nou problemele de constiinta – cum a facut si in cazul Mihaileanu („eu am vrut sa dau casa inapoi, dar nu s-a putut”) sau in cazul demisiei in 5 minute („eu am vrut sa mi-o dau, dar cei 322 de ticalosi de-abia asteptau”). Acum refrenul va suna tot pe acolo: eu am propus o formula guvernamentala, dar liberalii au tradat.

Dupa care, intrarea PSD la guvernare – cu tot cu Hrebenciuc, Iliescu, Nastase si alti „corupti”, „ticalosi” si „oligarhi” – va fi absolut naturala, caci asa e la uniunea nationala: chemi pe toata lumea si vine cine vrea.

Si uite asa, ca un arc peste timp, vom auzi acelasi discurs justificativ pe care il producea Ion Iliescu in 1992, din gura urmasului sau Traian Basescu: am facut apel la consens, la un front larg, pentru scoaterea Romaniei din criza; taranistii n-au vrut, a venit PRM. Fiecare cu dracul lui.