Antipresedintele (de Ioana Lupea)

Ioana Lupea: „Ion Iliescu a castigat partida. Este seful informal al PSD si are si un guvern, Tariceanu 2”.

Lasati orice speranta voi cei care credeti ca PSD se poate curata de reziduurile trecutului. Ion Iliescu este in ADN-ul partidului. Asa a iesit si in analizele de la Brasov.

Fostul presedinte nu poate fi indepartat, desi a spus public ca nu recunoaste structurile alese de congres din oameni veniti dupa 2000 in PSD, care fac umbra pamantului degeaba. Si a ignorat dispretuitor o decizie validata de toate forurile statutare.

Mai degraba va fi alungat deviationistul Mircea Geoana, asa cum si-a anticipat el insusi, profetic, destinul politic: „Daca nu se respecta deciziile, nu se mai poate lucra si inseamna ca trebuie sa plec”. Precum faraonii, Iliescu va lua in mormant si partidul, cea mai pretioasa posesiune pamanteana a sa.

De-abia atunci in Romania va aparea o formatiune de stanga dezlegata de comunismul totalitar si de practicile corupte ale tranzitiei.

Ion Iliescu se crede adevaratul presedinte al PSD si adevaratul presedinte al Romaniei. Adrian Nastase, Mircea Geoana, Emil Constantinescu sau Traian Basescu sunt, in mintea lui, doar niste inlocuitori nevrednici la conducerea partidului pe care l-a intemeiat, respectiv, a statului. Iliescu si-a intrebuintat intreaga energie pentru a demonstra ca acestia sunt falsi presedinti.

Are o fixatie pe functie, ravnita probabil inca de pe vremea PCR. Daca nu o poate avea, atunci se transforma intr-o forta opusa, intr-un antipresedinte.

Pe Adrian Nastase l-a hartuit pactizand cu adversarii lui din partid si din guvern. La fel procedeaza si cu Mircea Geoana, caruia ii tagaduieste autoritatea si competenta direct sau prin intermediari precum Serban Nicolae.

PDSR-ul condus de Ion Iliescu si-a exercitat discursul de opozitie in perioada 1996-2000 impotriva lui Emil Constantinescu, guvernele CDR fiind doborate de conflictele interne din alianta. A creat o isterie nationala, contestand decizia presedintelui de a implica Romania de partea NATO in razboiul din fosta Iugoslavie si a asmutit gherilele mineresti impotriva aceluiasi Constantinescu.

Antiprezidentialismul lui Ion Iliescu a impregnat si politica PSD din ultimii trei ani, orientand actiunile partidului contra lui Traian Basescu si nu a cabinetelor Tariceanu. A convins PSD sa se opuna condamnarii comunismului totalitar, l-a indemnat sa declanseze procedura de suspendare si a determinat caderea motiunii de cenzura care l-ar fi readus pe Traian Basescu la butoane.

Ion Iliescu a castigat din nou. S-a constituit intr-un pol de putere alternativ in PSD cu consimtamantul inconstient al conducerii partidului. Are un guvern, Tariceanu 2, ramas in functie cu sprijinul sau, care aplica mai abitir chiar decat guvernul socialist al lui Adrian Nastase principiul solidaritatii. Si este liderul incontestabil al opozitiei anti-Basescu.

Si pentru ca un adevarat presedinte nu poate fi decat el sau un politician autorizat de el, nu este exclus ca Ion Iliescu sa dea viitorul lider al PSD si contracandidatul lui Basescu la functia de sef al statului.