Acesti Piraten Partei de Romania. Cum arata exemplarul autentic

Cu Fabio Reinhardt (31) si Alexander Spies (57), doi alesi locali in Berlin pe listele Partidului Piratilor, am discutat saptamana trecuta, intr-o seara, timp de patru ore, la Academia Europeana din Berlin. Liderii acestui partid anti-sistem pur sange, coagulat initial ca o miscare militanta pentru eliberarea totala a internet-ului de orice forma de taxare (descarcare gratuita, de unde si numele Piraten), incep sa-si construiasca incet o identitate politica de stanga, spre extrema, in pas vioi spre un fel de noua comunizare online. Dupa orele de petrecute cu cei doi utopici, m-am intrebat cine sunt totusi corespondentii lor din Romania? Cum arata discursul anti-sistem de la noi?

Fabio Reinhardt

Foto: Hotnews

In primul rand, Fabio si Alexander au ceva de spus: viziune si o mica ideologie in interiorul careia se misca articulat si convingator. De exemplu, vor transport gratuit in tot Berlinul. Daca-i intrebi cine plateste, iti raspund prompt: cei cu masini. De aici incep o intreaga teorie despre beneficiile transportului in comun gratuit, de la ieftinirea intretinerii strazilor pana la reducerea poluarii. Cand le spui ca vor pedepsi astfel toti posesorii de masini, suprataxand confortul lor, libertatea lor de miscare, ridica filozofic din umeri: libertatea costa. In opinia lor, aceasta libertate ar fi subventionata in prezent de toti ceilalti, de neposesorii de masini.

De ce-as subventiona insa comunizarea miscarii in spatiu? Din solidaritate cu cei care nu-si permit o masina, raspund cei doi. De ce gratis si nu putin mai ieftin? Firesc ar fi, totusi, sa plateasca ceva, altfel ne paste falimentul transportului in comun. Fabio si Alexander gasesc rapid un precedent belgian functional. Discutia despre gratuitatea transportului in comun se lungeste, fara speranta, la infinit. Tragem in final concluzia ca intra in coliziune doua abordari ideologice opuse: cea de dreapta, care spune ca nu exista serviciu fara taxare sau bani gratis si cea de stanga extrema, care sustine teoria solidaritatii sociale totale si pricipiul mimin efort, maxim confort. Punem punct.

Iata un fragment al discutiei, inregistrat de Oleg Brega, protestatar de meserie din Chisinau. Ii multumim frateste pentru acceptul de a utiliza imaginile filmate la Berlin.

Trecem la alta idee extrema expusa de cei doi „pirati”: dreptul natural la un venit minim. E ceva mai sofisticat decat venitul minim garantat pesedist, propunere pur populista, fara o baza teoretica. Alexander trece prin teoriile keynesiene si prin Rousseau pentru a ne convinge ca dreptul la venit minim trebuie introdus in Constitutie la fel ca alte drepturi naturale (la viata, la proprietate, la invatatura etc). Cine plateste? Toti ceilalti care vor mai mult decat acest venit minim.

Alexander Spies

Foto: Hotnews

De acest venit minim, adauga Fabio, vor beneficia inclusiv cei care au deja un salariu. Si daca vom avea o masa critica de indivizi multumiti cu acest venit minim, cine va plati? Nu se va intampla asa, sustin „piratii”. Dorinta oamenilor de a avea mai mult lucreaza cu spor in natura umana si se vor gasi mereu bani, de la cei mai pofticiosi si mai agitati in viata, pentru a le plati nenorocitilor sortii un venit minim garantat ca dreptul la viata.

Gratuitatile oferite de cei doi utopisti avanseaza periculos. Se extind in sistemul de sanatate, la accesul in spitale. La intrebarea simpla si repetitiva „cine plateste?”, Alexander renunta la orice socoteli nemtesti si sustine ca totul tine de viziune. Sustine ca raspunsul la intrebarea „cine plateste?” este o chestiune secundara. Importanta e viziunea. Frumusetea utopiei, magia visului.

Colegul Vlad Mixich si-a asternut deja impresiile de la intalnirea cu Fabio Reinhardt si Alexander Spies in textul „Ceai, pirati si ocupanti. Cum am intalnit viitorul politic al omenirii”. Vlad i-a plasat pe cei de la Piraten Partei direct in utopia comunista. I-am spus insa ca, asa utopisti cum sunt, au calitatea de a porni de jos in sus si de a pune in discutie proiecte, idei practice si sa articuleze o mica filozofie in jurul lor. Pe cine ati vazut in Romania capabil de asta?

Miscarea anti-sistem Piraten Partei arata ca un grassroot autentic, un fel de flower-power cu tastatura in poala care aduna in spatiul virtual comunitati pestrite. Povestea lor, usor pastelizata, o gasiti detaliata in textul “Cand tocilarii fac politica”, semnat de Yves Eudes si recent publicat pe Critic Atac.

Marele merit al acestor „pirati”, dincolo de viziunea lor stangist-anarhica, strabatuta de ecouri comuniste, este ca pune un reflector de 1000 de Wati asupra partidelor traditionale, osificate, corupte, prafuite, tot mai departe de nevoile reale ale populatiei. Piraten Partei introduce o tema insuficient explorata: cum schimba internetul si noile retele de comunicare mecanismul de luare a deciziei politice. Cum la orizont apare o intreaga generatie care se naste cu tastatura in brate.

Partidele traditionale pierd aderenta la noile generatii si din cauza ca functioneaza greoi si imbatranit, procesul decizional e lent si anacronic, in dezacord total cu lumea de astazi, schimbata la fata de noile tehnologii de comunicare. Organizatiile politice clasice, de stanga sau de dreapta, au nevoie de timp indelungat pentru a adopta o decizie si sunt prea putin permeabile la expertiza externa, care a devenit disponibila si abundenta in lumea internetului.

Apoi, insasi ideea de ideologie suna parca tot mai ruginit in urechile unei generatii cu asteptari pragmatice, care are nevoie de decizii „aici si acum”. Ce face un partid traditional pe vremuri de criza, cand trebuie sa decizi, de exemplu, daca banii contribuabilului german mai trebuie risipiti pentru salvarea unor tari ca Grecia, Spania sau Portugalia? Trage un congres, dezbate zile in sir iar decizia vine peste cateva luni, daca un grup restrans de lideri cade, in fine, de acord ca respecta linia ideologica.

Modelul luarii deciziilor propus de Piraten Partei este democratia interactiva, dezvoltata pe platforma LiquidFeedback. Deciziile sunt dezbatute rapid si votate instant, publicul simte ca participa, creste gradul de implicare civica, ecranul dintre lideri si cetateni dispare. Piraten Partei este, pe scurt, o masa lichida de cateva mii de utilizatori de net, care se pot mobiliza rapid intr-o directie sau alta fara sa se vada vreodata la fata.

Modelul democratiei interactive a sedus, se pare, un procent semnificativ din alegatorii germani si suedezi. Pana si Parlamentul European, aflat mereu in criza de legitimitate din cauza interesului tot mai scazut fata de Bruxelles, a inteles ca trebuie sa includa cetatenii in procesul participarii deciziilor.

Astfel, din mai anul viitor va intra in vigoare asa numita „Citizen Initiative”, un instrument prin care orice cetatean dintr-o tara UE poate propune un proiect de lege sau de modificare a unei legi, cu conditia sa stranga, in interval de un an de la demararea actiunii, 1 milion de semnaturi din spatiul UE si un anumit numar de semnaturi din tara de origine.

De exemplu, un cetatean sau un grup de initiativa din Romania va avea nevoie de 24.750 de semnaturi pentru a incerca sa intervina in procesul legislativ de la Bruxelles. De mentionat ca strangerea semnaturilor, care se poate face inclusiv electronic, nu garanteaza discutarea propunerii in plenul legislativului de la Bruxelles. Dar cel putin este incurajata, sau cel putin mimata, democratia participativa, chiar si in aceasta forma incipienta. Vezi detalii aici despre cum functioneaza Citizen Initiative

Criza economica si uzura partidelor traditionale vor amplifica, pe de-o parte, sentimentele de revolta, care pot genera ample miscari de protest, gen Los Indignados in Spania, sau anarhice, precum cele din vara din Marea Britanie, si va incuraja aparitia miscarilor anti-sistem, fie de extrema stanga, fie de extrema dreapta. Fortele centrifuge au inceput sa preseze sistemul politic inclusiv in Statele Unite (Occupy la stanga, Tea Party la republicani). Agresiunea asupra partidelor traditionale este uriasa. Ele vor trebui, in anii ce vin, sa-si regandeasca din temelii modul de organizare, daca vor sa supravietuiasca.

Ce se intampla insa in Romania? In primul rand, establishment-ul politic romanesc pare complet decuplat de la marile tendinte europene. Autist si autosuficient. Preocuparea lor fata de cresterea gradului de implicare al cetatenilor in procesul de luare a deciziilor practic nu exista. Ne izbim de acelasi refuz al modernitatii deplans si acum un secol de o parte din intelectualii europenisti.

Partidele traditionale romanesti se deplaseaza la fel de greu in spatiul deciziei publice, care reclama in vremuri de criza economica tot mai neagra o flexibilitate maxima si viteza mare de reactie.Unele, mai istete, cauta sa se cloneze in mici partidulete „anti-sistem”, gen Noua Republica sau „independente”, gen UNPR, o alcaturie penibila incurajata de dreapta sa capuseze voturile stangii.

Miscarile „grassroot” practic nu exista in Romania. Inflatia de lideri anti-sistem este artificiala si fara continut. In zona dreptei, Noua Republica, lansata pe net de Mihail Neamtu, arata mai degraba ca o creatie in laboratoarele puterii, si nu ca o emanatie spontana. Noua Republica va avea o sansa daca va reusi, prin mesaj, idei si figurile propulsate pe baze noi de recrutare (in prezent defileaza cu o suma de lozinci cam goale) sa mobilizeze cetatenii dezgustati de politica.

Pe stanga, nu exista decat teoreticieni abstracti gen Costi Rogozanu, Victoria Stoiciu, Vasile Ernu, inteligenti si cultivati fara indoiala dar incapabili sa produca miscari anti-sistem sau sa genereze presiuni reformatoare asupra unor partide-mutant ca PSD-ul. Plus ca, spre deosebire de Neamtu, cei de la CriticAtac nu par sa aiba intentia de a se transforma in partid.

Mai exista apoi paraziti ai stangii, gen Dan Diaconescu cu al sau Partid al Poporului, acest Piraten Partei nascut din zoaiele OTV-ului. Alti Piraten-Partei de Romania sunt pur si simplu ridicoli. Poate v-a scapat, dar ultimul intrat galeria pestrita a personajelor anti-sistem este Mircea Geoana, proaspat dat afara din PSD.

Este uluitor cum cineva care a condus cinci ani cel mai mare partid de opozitie, care a candidat in numele lui la presedintia Romaniei, a devenit peste noapte marele adversar al partidelor traditionale, rebelul fara cauza, perorand la Dabuleni vrute si nevrute in fata unor tarani usor debusolati. Geoana si-a regizat aparitia unei noi miscari politice care sa para cumva pornita de jos in sus, de la Dabuleni spre Bucuresti, adica tasnind din mijlocul lubenitelor nu din Internet.

Acestia sunt doar Pirati, nu si Partei. Miscarile politice contestatare din Romania par, in oglinda cu ce se intampla in Europa, caricaturi numai bune de umplut cateva talk-show-uri nocturne, de amuzat un public plictisit si dezabuzat care mai spera, poate, ca energiile pozitive din aceasta tara, putine cate sunt, se vor coagula cumva, candva, intr-un fel, printr-un miracol.

NOTA: Multumiri Ministerului german de externe, Ambasadei Germaniei la Bucuresti precum si Europaishe Akademie pentru facilitarea unei vizitei de informare la Berlin.