AFP relatează pe larg problema ”căpșunarilor” români: În plină pandemie și restrictii, sezonierii români sunt extrem de râvniți

Râvniți de Londra și Berlin, pleacă în ciuda riscurilor pandemiei: ca îngrijitori sau pentru culesul fructelor, muncitorii români se regăsesc în centrul unui nou tip de târguială, născută pe fondul lipsei mâinii de lucru provocată de criza sanitară, relatează AFP.

”Muncitorii sezonieri reprezintă o minoritate printre emigranții români, dar în ultimele săptămâni au devenit foarte vizibili”, a spus sociologul Iulian Stănescu de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române.

Diaspora românească numără aproape 4 milioane de oameni în lume, inclusiv informaticieni, doctori și alți absolvenți de studii superioare, dar pentru muncile cele mai precare și mai puțin calificate s-au mobilizat autoritățile din statele vestice: în ciuda interdicțiilor de călătorie de pe continent, zeci de zboruri speciale au transportat de la începutul pandemiei mână de lucru din România pentru a salva recoltele de sparanghel și de căpșuni din Germania și Marea Britanie.

Un ultim exemplu al negocierilor: Viena încearcă să convingă Bucureștiul să stabilească o legătură feroviară pentru a facilita transportarea a mii de ajutoare la domiciliu pentru persoanele în vârstă care au nevoie de asistență medicală zi și noapte.

Această presiune naște sentimente ambivalente printre autoritățile din România. Pe de o parte este teama de a vedea muncitorii neprotejați (sau puțin protejați) în fața riscului contaminării, care pot aduce virusul înapoi acasă, și realitatea reprezentată de necesitatea economică a acestei migrări.

Mai degrabă export decât import

”Pentru decidenții români, indiferent de orientarea politică, a fost mai ușor să exporte forță de muncă decât să implementeze politici împotriva sărăciei, pentru care trebuie să cheltuie bani”, observă Stănescu.

Tranziția spre economia de piață a rezultat în închiderea multor fabrici moștenite de la regimul comunist în ultimele trei decenii și colapsul fermelor de stat, lăsând milioane de muncitori pe marginea drumului.

”Cei mai mulți dintre ei sunt forță de muncă precară, pe care agricultura românească bazată pe producția cerealelor nu își permite să o angajeze”, spune sociologul.

Ca urmare, culesul fructelor și legumelor în Europa de Vest pentru trei luni le permite acestora să supraviețuiească pentru celelalte luni rămase.

Potrivit mai multor site-uri care recrutează pentru Germania, muncitorii sezonieri sunt plătiți cu 9.35 de euro pe oră, care poate însemna 1.300 de euro pe lună, în timp ce salariul mediu net în România este de 660 de euro pe lună

Sergiu Marian, șeful companiei Christian Salletmaier, care recrutează îngrijitori, spune că se așteaptă ca numărul candidaților care vor vrea să plece va crește.

”Munca este grea, dar oamenii sunt foarte bucuroși. Cineva care nu are calificare nu ar putea câștiga 100 de euro pe zi în România”, a explicat Vasile Tiplea, un fost muncitor sezonier în Germania, la Radio France Internationale.

”Sclavi”

Uneori batjocoriți în propria țară, unde în general sunt denumiți ”căpșunari”, emigranții reprezintă o sursă esențială pentru transfer de bani, amintesc economiștii: anul trecut au trimis familiilor lor 7,2 miliarde de dolari (6,6 miliarde de euro), aproape cu o treime mai mult decât investițiile străine directe atrase în România.

AFP relatează inclusiv despre cazurile apărute în timp în mass media și care evocă abuzuri ale angajatorilor fără scrupule, dar și despre întrebarea cu privire la posibilitatea ca sezonierii să se infecteze cu coronavirus. În acest context, au apărut critici la adresa guvernului liberal pentru că permite românilor să fie ”tratați ca niște sclavi pe plantații”, mai scrie AFP.