Agenda media: am innebunit cu totii sau avem alibi?
Nu dati cu pietre: joi, cand a aparut informatia ca un soldat roman a murit in Afganistan, in redactia HotNews.ro nu s-a auzit nimic altceva decat clantanitul rece al tastaturii editorului de la Ultima Ora. Nici o emotie. Nimeni nu a simtit nevoia unei dezbateri publice – au dovedit-o raspunsurile in doi peri ale politicienilor care altadata cereau sedinte CSAT.
Un cititor ne-a amendat la cateva ore dupa ce ne-am ambalat la maximum pe meciul Rapid – Steaua: „Stirea zilei e bricheta de la rapid-steaua si nu moartea unui roman in Afganistan?! Tzara de 2 lei”.
Am discutat cu colegii mei din alte redactii. Comportament similar peste tot. Ne-am tampit cu totii? Am pierdut masura realitatii? Sau s-a produs un fenomen mai subtil, firesc sau nu – asta o decideti voi, cititorii – ?
Explicatia pe care am gasit-o e urmatoarea: s-a pierdut „elementul – surpriza” al primilor morti in razboaiele din Irak si Afganistan, lumea a inceput sa accepte ca soldatii – fie ei si romani – mor in razboaie. Cativa cititori au scris chiar ca acei soldati AU ALES sa mearga acolo cunoscand riscurile. Si noi stiam asta, dar nu am scris-o 🙁
„Publicul nu mai resimte emotia primelor victime. Si nici noi, ca ziaristi, nu mai simtim subiectul”, spune colegul meu, Dan Tapalaga.
Un alt argument: articolul despre meciul Rapid – Steaua e de zece ori mai citit decat stirea despre moartea fruntasului Ionut Sandu.
Si inca unul: politicienii – extrem de sensibili la subiecte cu potential emotional – n-au zis nimic. Doar cateva firesti condoleante transmise via e-mail de la cabinete.
Si totusi, o intrebare se insinueaza printre argumente. Cati soldati morti ne-ar trebui ca sa dam mai mult de-o stire?