„Am fost martor la asasinatul politic de la Europa Libera”
In exclusivitate pentru „Romania Libera”, Radu Dochioiu, alias Rudy Rusch, a fost de acord sa dezvaluie opiniei publice unele dintre operatiunile strict secrete ale Securitatii romane organizate in Occident de catre departamentul CIE (Centrul de Informatii Externe) condus de generalul Nicolae Plesita, la inceputul anilor ’80, cu scopul lichidarii disidentilor regimului Ceausescu si mai
ales a „naparcilor” de la postul de radio Europa Libera. Este vorba de tentativa de asasinare a cunoscutilor
disidenti Emil Georgescu si Victor Frunza la inceputul anului 1981. Dar si despre cea mai mare cantitate de blanuri de lux traficata vreodata de agentii Securitatii: blanuri de ghepard, tigru si hermelina ce valorau pe piata neagra cateva sute de milioane de marci germane.
De altfel, in timpul vizitei cuplului Ceausescu de la sfarsitul anilor ’70 la Curtea Regala suedeza de la Stockholm, tovarasa Elena Ceausescu s-a afisat in fata maiestatilor lor imbracata cu o haina din blana unui animal scandinav protejat prin lege regala, lucru care era sa produca un adevarat scandal diplomatic.
Luna decembrie a anului 1989 avea sa-l prinda pe cascadorul Dochioiu, alias Rusch, la Viena, acesta fiind cel care l-a gasit spanzurat pe Marin Ceausescu intr-o magazie din subsolul Consulatului Romaniei din Austria. A reusit sa plece in RFG dupa ce s-a legat cu lanturi de gardul Consiliului de Ministri in timpul vizitei presedintelui Ford din august 1975.
Dupa tentativa de asasinat asupra lui Emil Georgescu si Victor Frunza, Rusch, care fusese calauza celor patru asasini, se preda fortelor de securitate americane. Declaratiile sale aveau sa duca la prinderea a doi dintre acestia.
si celebrul disident anticomunist Paul Goma reda in cartea sa „Soldatul cainelui” aspecte de la procesul celor doi asasini derulat in RFG si intreaba tribunalul unde este acel „martor-cheie Radu Rusch”.
Dochioiu vorbeste de tentativa de asasinare a cunoscutilor disidenti Emil Georgescu si Victor Frunza la inceputul anului 1981. Dar si despre cea mai mare cantitate de blanuri de lux traficata vreodata de agentii Securitatii: blanuri de ghepard, tigru si hermelina ce valorau pe piata neagra cateva sute de milioane de marci germane.
Luna decembrie a anului 1989 avea sa-l prinda pe cascadorul Dochioiu alias Rusch la Viena, acesta fiind cel care l-a gasit spanzurat pe Marin Ceausescu intr-o magazie din subsolul Consulatului Romaniei din Austria.
„M-am legat cu lanturi in fata lui Ford”
In august 1975, in timpul vizitei presedintelui SUA, Gerald Ford, la Bucuresti, Radu Dochioiu s-a legat cu lanturi de gardul Consiliului de Ministri chiar cand coloana oficiala trecea prin piata. Presedintele american a oprit pentru cateva momente automobilul in care se afla alaturi de Ceausescu, intreband ce se intampla.
„Cum lantul cu care eram legat de gard era ferecat cu un lacat suedez, securistii si militienii s-au chinuit vreo ora pana au reusit sa ma elibereze. Era singura mea sansa de a pleca din tara: sa protestez in fata presedintelui SUA”, ne-a declarat Radu Dochioiu. Ulterior avea sa fie luat de trupele speciale si incarcerat in beciurile Securitatii.
A fost anchetat de tortionarul Tudor Stanica, fostul sef al anchetelor penale care i-a „pus in carca” faptul ca ar fi falsificat tricouri „de provenienta Vest” si ca ar detine ilegal un pistol cu glont. S-a gasit si furnizorul de armament in persoana unui sarb care fusese arestat pentru trafic de ceasuri si gablonzuri si care, dupa acest „autodenunt”, a fost eliberat.
Dupa 20 de zile de arest si dupa interventia personala a sefului de cabinet al presedintelui Ford, lui Radu Dochioiu i se uita toate infractiunile de care era acuzat, i se pune un pasaport de serviciu in mana si este expulzat in RFG.
Marea lovitura cu blanuri de contrabanda
Ajuns in RFG s-a stabilit undeva la periferia orasului M?nchen, dar cum avea numai cateva sute de marci in buzunar a incercat diverse munci de la ospatar, bucatar pana la maseur si sunetist intr-un local de noapte. „Intr-o seara, in plina Germanie, era prin 80, imi varsam naduful intr-un club pe o masina de poker electronic. Ramasesem falit.
De alaturi, un tip distins si grizonat, mi-a soptit in cea mai clara limba romana: „Vezi, tot mai bine era la tine acasa in Romania! Avea cine sa-ti sara in ajutor”, ne-a precizat Dochioiu. Acest domn care s-a recomandat Niki Popa – roman stabilit in RFG – s-a oferit sa-i gaseasca un job bine platit.
I-a propus pentru inceput sa transporte contra sumei de 10.000 DM, un tir-container dintr-o locatie din Austria in portul din Hamburg. „L-am intrebat pe Niki daca e vorba de arme sau droguri, iar el mi-a spus categoric ca nu. Am acceptat oferta sa, am incarcat containerul 236 si in 48 de ore am fost la Hamburg. Nu am luat legatura cu nimeni.
Cheile camionului le-am luat din cutia postala o data cu plicul cu bani. La destinatie am lasat cheile tot intr-o casuta postala. Eram fericit ca nu facusem nimic ilegal”, a adaugat tanarul imigrant. Chiar a doua zi Dochioiu si-a facut bagajele si s-a mutat la cateva sute de kilometri distanta undeva langa orasul Ulm pentru ca dl Niki sa-i piarda urma.
Intre timp se casatoreste cu Mariana Rusch si ia numele sotiei sale. Acum era un alt om, se numea Rudy Rusch. Dupa un an insa, intr-o cafenea proaspatul cetatean german Rusch avea sa dea cu ochii de angajatorul sau. „Felicitari Radule, te-ai achitat cu brio de sarcina! Mai am ceva de lucru pentru tine”, au fost primele cuvinte ale lui Popa.
Radu inmarmurit a spus ca nu-l mai intereseaza o alta oferta, avea din ce sa traiasca. Numai ca Popa a scos din buzunar un exemplar din Deutsche Allgemeine Zeitung in care era semnalat chiar pe prima pagina furtul containerului 236, urmarit de Interpol si care continea blanuri de animale exotice in valoare de circa 100 milioane DM. „Vrei sa informez CRIPO (n.n.
– Politia Criminala din RFG) ca se stie cine este soferul containerului 236?”, a intrebat Popa. Nemaiavand cale de intoarcere, Radu Rusch accepta si urmatorul angajament.
Taximetrist sub acoperire
Niki Popa avea sa-i precizeze coordonatele noii misiuni. Aparent era vorba ca Rusch sa o faca pe taximetristul. Sa-i transporte pe patru indivizi ce s-au urcat (trei) din Strasbourg si (unul) de la Basel, intr-o masina Renault 5 Alpin, catre Copenhaga in Danemarca si mai apoi catre M?nchen. In masina cei patru discutau in franceza si spuneau numai banalitati.
Odata ajunsi la Copenhaga s-au deplasat glont la sectia daneza a Europei Libere si l-au cautat pe Victor Frunza. Numai ca celebrul disident anticomunist era plecat in acea zi la Aarhus. Cei patru l-au pus pe Rusch sa le faca o poza de familie cu un aparat Polaroid in fata sectiei Europei Libere in asa fel incat sa se vada foarte bine sigla postului.
Mai apoi seful lor, cel „cules” de la Basel, a mers la o cabina telefonica si a sunt undeva intreband in franceza: „Ce facem, il asteptam? Am facut si poze pentru confirmare”, ne-a precizat Radu Rusch. Raspunsul de la celalalt capat a fost unul simplu: „Nu, aplicati planul B”.
de Marian Garleanu
INTERVIURILE HotNews.ro