Analiza HotNews.ro: De ce a fentat Voronin vizita la Tiraspol

Intalnirea dintre presedintele moldovean, Vladimir Voronin, si liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov – a doua la numai o saptamana dupa ce cei doi au semnat la Moscova, asistati de presedintele rus, Dmitri Medvedev, o declaratie extrem de controversata – asadar nu s-a mai produs. Programata sa se desfasoare miercuri la Tiraspol, intrevederea a fost contramandata printr-un comunicat difuzat in seara zilei de marti de Ministerul Reintegrarii de la Chisinau, care anunta ca Voronin nu mai e dispus sa se intalneasca cu Smirnov pana acand acesta nu va anula interdictia de calatorie prin Transnistria impusa, tot marti, unor diplomati occidentali acreditati in Republica Moldova.

E vorba de reprezentantul special al Uniunii Europene, Kalman Mizsei, ambasadorul Statelor Unite, Asif Chaudhry, si ambasadorul ceh, Petr Kypr: primii doi participanti nemijlociti la tratativele ce se poarta in problema transnistreana, iar cel de-al treilea – in calitatea lui de prerezentant al tarii ce detine presedintia in exercitiu a Uniunii Europene.

Smirnov declarase intr-o conferinta de presa ca a aplicat aceasta masura ca raspuns la decizia Bruxelles-ului de nu permite circulatia prin prin tarile Uniunii unui numar de 19 demnitari transnistreni, cap de lista fiind Smirnov insusi.

In acest context, refuzul liderului comunist de la Chsinau de a mai merge la Tiraspol, desi s-a angajat saptamana trecuta la Moscova s-o faca, poate fi privit ca un gest de solidarizare cu diplomatii declarati „persona non-grata” in Transnistria, tardiv insa. Asa cum crede si analistul politic moldovean, Denis Cenusa: „Sprijinirea cauzei amabasadorilor occidentali prin refuzul de a se deplasa la Tiraspol reprezinta o incercare vadita a lui Voronin de a se achita in fata Occidentului pentru Declaraţia semnată la Moscova, care de facto minimizează importanţa formatului de negocieri 5+2 şi vulnerabilizeaza pozitia Republicii Moldova in dialogul cu Rusia”.

Promisiuni la Moscova

Saptamana trecuta, la Moscova, Voronin si Smirnov s-au angajat „sa creeze conditiile necesare” pentru reluarea cat mai grabnica a negocierilor in formatul 5+2 (formula tratativelor la care participa pe langa reprezentantii Chisinaului, Tiraspolului si ai Moscovei, delegatii Ucrainei, OSCE, ai Statelor Unite si Uniunii Europene).

Partile nu s-au mai intalnit in aceasta formula de trei ani, din cauza impotrivirii administratiei transnistrene, incurajate discret de la Kremlin. De asemenea, liderii de la Chisinau, Tiraspol si Moscova au convenit ca o misiune internationala sub mandat OSCE sa inlocuiasca contingentul tripartit de pacificatori din Transnistria, dominat de militarii rusi, dar numai dupa reglementarea defintiva a conflictului.

Aceasta remarca, strecurata in document, anuleaza nu doar ideea transferului trupelor de pacificare din Transnistria sub mandat OSCE, idee promovata ani de-a randul de autoritatile moldovene, ci si obligatia pe care si-a asumat-o Federatia rusa la Istambul inca in 1999 de a-si retrage neconditionat trupele din regiune.

„Iata ca insasi Republica Moldova submineaza aceste obligatii internationale ale Federatiei Ruse, oferindu-i atat scuza pentru a-si pastra trupele in Transnistria, cat si interesul de a prelungi procesul de reglementare politica a conflictului transnistrean pentru o perioada cat mai lunga”, crede Nicu Popescu, cercetator la Centrul European pentru Relatii Externe de la Londra.

Motiv pentru care presa rusa n-a scapat ocazia de a glorifica efortul depus de Medvedev personal pentru a impaca Chisinaul si Tiraspolul, schimband, ce-i drept, macazul miercuri, dupa ce a devenit cunoscut ca intalnirea dintre Voronin si Smirnov nu va mai acea loc. „Voronin si Smirnov ingroapa intelegerile de la Moscova”, e doar unul din titlurile edificatoare in acest sens aparute in publicatiile periodice ruse.

Minge la plasa ridicata lui Voronin

De cealalta parte, administraia lui Smirnov a difuzat miercuri un comunicat prin care il acuza pe presedintele de la Chisinau ca denunta declaratia trilaterala de la Moscova.

In realitate, prin interdictia de circulatia aplicata diplomatilor occidentali, liderul de la Tiraspol i-a ridicat lui Voronin mingea la plasa, oferindu-i ocazia sa renunte la intalnirea programata si sa se disculpe astfel in fata alegatorilor ce l-ar fi putut acuza de capitulare in fata Moscovei.

Astfel de invinuiri, dupa trilaterala de saptamana trecuta, au fost formulate chiar de experti ce au incercat pana nu demult sa justifice politicile externe ale liderului comunist moldovean. „Voronin s-a supus (presiunlor Rusiei, semnand declaratia ce i-a fost incriminata) nu de voie, ci de nevoie. O nevoie creata chiar de dansul cand a decis sa caute sprijin electoral la Moscova, in ajunul alegerilor”, declara zilele trecute analistul american de origine romana, Vladimir Socor, de la Jamestown Foundatin, pentru biroul de la Chisinau al Radio Europa Libera.

De aceeasi parere e si directorul executiv al Asociatiei de politica Externa de la Chsinau, Andrei Popov, care considera ca Voronin a incercat sa manevreze intre doua extreme, in incercarea de a demonstra ca relatia cu Moscova merge bine, pentru a nu pierde simpatiile electoratului pro-rus, pe de o parte, iar pe de alta – luptand ca sa-si asigure macar o parte din voturile celor care il suspecteaza ca poate admite compromisuri inadmisibile si cedari in relatia cu Rusia.

Faptul ca el s-a lasat ademenit in capcana unor negocieri pe trilaterala, in cadrul carora Moldova nu poate beneficia de sprijinul partenerilor sai occidentali, si a cedat presiunilor semnad declaratia in cauza, a adus un grav prejudiciu de imagine Republicii Moldova in Uniunea Europeana, care s-a dovedit nepregatita pentru un astfel de scenariu, crede Andrei Popov.

O vizita cu miza electorala

Miza electorala a vizitei presedintelui Voronin la Moscova a fost evidenta pentru toata lumea si doar comunistii s-au incapatanat s-o nege. Pana si diplomatii rusi implicati in pregatirea acestei vizite au recunoscut fara ocolisuri in discutiile ce le-au purtat cu jurnalistii pe culoarele Ministerului de Externe de la Moscova ca prefera sa-i sustina, cum stiu mai bine, pe comunistii lui Voronin, chiar daca acesta i-a dezamagit cumplit in 2003, refuzand sub presiunea cancelariilor occidentale sa semneze Menmorandumul Kozak – de federalizare a Republicii Moldova, decat sa admita venirea la putere a opozitiei democratice, pe care Kremlinul o trateaza ca pro-romaneasca si capabila sa accelereze simtitor procesul integrarii euro-atlantice a Moldovei.

In fond, remarca cu aceasta ocazie un alt analist politic, Vlad Lupan, fost adjunct la Directia Europa si America de Nord de la Miisterul de Extrene de la Chisinau, si Medvedev, si Voronin au obtinut fiecare ce si-a dorit. „Presedintele rus – o intarire a vechilor pozitii ale Moscovei bazate pe Memorandumul Kozak, iar presedintele Voronin a obtinut o mediatizare la posturile rusesti, in toiul campaniei electorale”.

Rezultatul a fost cel asteptat, se pare, avand in vedere raiting-ul foarte mare al posturilor TV rusesti in Moldova si ponderea importanta in batalia electorala a alegatorilor buimaciti de propaganda anti-occidentala difuzata zilnic de aceste posturi. La Moscova presedintele Voronin si-a asigurat, de altfel, nu doar sprijinul Bisericii Ortodoxe Ruse, cu noul Patriarh al careia, Kiril, s-a intanit de asemenea.

Daca aceste voturi acestor alegatori le vor fi suficiente comunistilor moldoveni pentru a se mentine la putere se va vedea dupa alegerile din 5 aprilie. Cert insa e ca prin actiunile sale actualul presedinte moldovean, aflat la finalul ultimului sau mandat, submineaza pozitiile viitorului Guvern de la Chisinau, oferind Rusiei o parghie de care Moscova nu va ezita sa se foloseasca pentru a mentine Moldova in sfera sa de dominatie, indiferent de coloratura fortelor politice care vor iesi invingatoare din acest scrutin.

Nota: HotNews.ro va publica o serie de articole despre campania electorala in desfasurare in Republica Moldova, pentru a oferi un tablou cat mai complet inaintea alegerilor generale din 5 aprilie.