Analiza Imbatranirea Romaniei. Cateva date, grafice si cifre

Imbatranim si asta va fi prima mare grija a finantistilor de maine. Nu doar in Romania, ci in intreaga Europa asistam la acest proces. Primul semnal de alarma este deja tras: primul val al generatei „baby boom” a ajuns in pragul pensionarii. In urmatorii ani, indicele de dependenta (raportul dintre numarul populatiei potential active si numarul copiilor si varstnicilor) va creste. Daca adaugam rata scazuta a natalitatii si numarul scazut al persoanelor active din randul populatiei, intrebarea : cine ne va plati maine pensia?, capata accente ingrijoratoare. Datele au fost obtinute joi, 15.11.2012 de la INS. Pentru grafice, dati click pe imagini.

Romania se confrunta deja cu consecintele economice si sociale complexe ale unei populatii aflate intr-un proces lent, dar continuu, de imbatranire demografica. Nu doar criza poate fi invocata. In ultimul secol, industrializarea, urbanizarea si modernizarea a schimbat radical scala de valori. De la familia extinsa, care oferea membrilor ei stabilitate si siguranta, s-a trecut la familia in care independenta membrilor a trecut pe primul plan. Cei mai afectati sunt batranii. Inainte, locul lor era in familie, astazi tot mai des ei se confrunta cu izolarea, abandonul, institutionalizarea.

Lent, fara sa atraga atentia, dar inevitabil, populatia tarilor europene sufera in prezent o a doua evolutie majora: aparitia unei noi grupe „varsta a patra” („cei mai batrani dintre batrani”, de peste 80 de ani) cu pondere mare, in continua crestere.

Ultimii 22 de ani s-au caracterizat prin continuarea scaderii numerice a populatiei cu aproape 1,9 milioane de locuitori. Schimbarea comportamentului demografic al cuplurilor fata de propria reproducere, cresterea mortalitatii precum si migratia externa, au facut ca populatia Romaniei sa se reduca constant.

Structura pe varste a populatiei poarta amprenta caracteristica a unui proces de imbatranire demografica, datorat in principal scaderii natalitatii, care a determinat reducerea absoluta si relativa a populatiei tinere (0-14 ani). In paralel, cresterea sperantei de viata a determinat cresterea numarului si ponderii populatiei varstnice (de 65 ani si peste).

Asistam la reducerea ponderii populatiei tinere, de 0-14 ani, de la 23,7% (in 1990) la 15,0% (in 2012) si cresterea ponderii celei varstnice, de 65 ani si peste, de la 10,3% (in 1990) la 15,0% (in 2012). Populatia adulta, de 15-64 ani, a crescut constant de la 66% (in 1990) la 70% (in 2012).

Pentru prima oara in ultimele patru decenii, la 1 ianuarie 2012 ponderea populatiei populatiei tinere este egala cu ponderea populatiei varstnice (15,0%).

Efectele procesului de imbatranire vor apare in timp, determinand perturbatii la nivelul populatiei scolare, populatiei fertile si populatiei in varsta de munca.

Populatia varstnica nu poate fi privita ca o entitate omogena, ea incluzand subgrupa de varstnici „mai tineri” (65-74 ani), subgrupa de varstnici „mai batrani” (75-84 ani) si longevivii (85 ani si peste).

In ultimii ani se observa tendinta de crestere mai mare a numarului varstnicilor „mai batrani” (de la 820,7 mii in 1990, la 1,2 milioane in 2012), fata de subgrupa de varstnici „mai tineri” (de la 1,4 milioane in 1990, la 1,8 milioane in 2012).

Din totalul de 822,4 mii persoane, cu care a crescut populatia varstnica in perioada 1990-2012, peste 60,4% revine grupei de varsta 75 ani si peste.

In anul 2012 „longevivii”, segmentul populatiei de 85 ani si peste, reprezinta 8% din populatia de 65 ani si peste, in crestere comparativ cu anul 1990 (5,1%).

Fenomenul de imbatranire demografica este mai accentuat in mediul rural decat in urban. Astfel, la inceputul anului 1990, ponderea populatiei de 65 ani si peste in rural a fost de 13,5% din populatia totala si a crescut, in 2012, la 18,3%.

O manifestare importanta a procesului de imbatranire este cresterea numarului femeilor in cadrul populatiei persoanelor varstnice, adica un proces de „feminizare a batranetii”. Femeile sunt mai longevive, numarul lor fiind aproape de doua ori mai mare decat cel al barbatilor.

Structura populatiei varstnice evidentiaza aceasta disproportie: la 1000 femei de 65 ani si peste revenind 674 barbati varstnici (in 2012). In timp ce in grupa de varsta de 65-74 ani raportul de masculinitate a fost de 737 barbati la 1000 femei, in grupa de varsta 85 ani si peste, populatia feminina a fost de aproape doua ori mai mare decat cea masculina (522 barbati la 1000 femei).

Piramida varstelor este o adevarata „radiografie” a populatiei in care fiecare varsta are propria sa istorie care ne arata tendintele pe termen lung ale fertilitatii si mortalitatii, dar si efectele de scurta durata ale migratiilor, politicilor demografice ori schimbarilor intervenite intr-un secol de istorie demografica. Mentinerea de lunga durata a natalitatii la un nivel scazut a ingustat si mai mult baza piramidei.

Astfel, in cazul tarii noastre, in timp ce reducerea numarului populatiei tinere a ingustat si mai mult baza piramidei, cresterea ponderii varstnicilor a dus la ingrosarea varfului piramidei.

In perioada 1990-2012 varsta medie a cunoscut o crestere semnificativa, de la 33 ani la 40 ani, reflectand un proces lent dar continuu de imbatranire demografica. Cresterea varstei medii a fost mai accentuata la femei (41,5 ani), decat la barbati (38,5 ani).

La 1 ianuarie 2012, populatia rurala, mai imbatranita, a avut o varsta medie cu 1,2 ani mai mare decat cea din urban, in special datorita populatiei feminine rurale (41,7 ani). In mediul urban, varsta medie a populatiei feminine este cu 2,7 ani mai mare decat cea a populatiei masculine, iar in mediul rural cu 3,3 ani.

Efectele pe care procesul de imbatranire le are asupra desfasurarii vietii economice si sociale, cat si asupra perspectivelor evolutiei demografice sunt evidentiate si de rapoartele de dependenta. La inceputul anului 2012, la 1000 persoane adulte reveneau 430 persoane tinere si varstnice (din care populatia varstnica reprezenta 50%), fata de 515 persoane tinere si varstnice in 1990 (cand ponderea populatiei varstnice era de 30%). Aceasta reducere s-a realizat in primul rand pe seama scaderii populatiei tinere (0-14 ani).Numarul persoanelor varstnice de 65 ani si peste care revin la 1000 persoane adulte a crescut de la 156 (in 1990), la 215 (in 2012), generand in timp o sarcina sociala sporita pentru adulti.

Indicele de imbatranire a crescut de la 433 persoane varstnice la 1000 persoane tinere (1990), la 998 (in 2012).

Diferentieri in structura pe varste a populatiei apar mai pregnant in profil teritorial, determinate de variatia teritoriala a fenomenelor demografice si a miscarii migratorii a populatiei.

In anul 2012, Vaslui a fost judetul cel mai „tanar”, cu o pondere a populatiei 0-14 ani de 18,4%, urmat de judetul Suceava (18,0%), la polul opus situandu-se judetele Braila, Cluj, Olt, Hunedoara, Teleorman si Municipiul Bucuresti, cu ponderi de sub 14%.

Judetele Buzau, Giurgiu si Teleorman au inregistrat un procent ridicat al populatiei varstnice (de peste 18,0%), in timp ce in judetele Constanta, Iasi si Satu Mare ponderile au fost sub 13%. Comparativ cu anul 1990, ponderea populatiei de 65 ani si peste a crescut in toate judetele.

Cele mai „imbatranite” au fost regiunile Sud-Muntenia si Sud-Vest Oltenia, cu ponderi ale populatiei varstnice de 16,8% si respectiv 16,5%.

Reculul natalitatii si deteriorarea mortalitatii generale, plus o migratie externa negativa si-au pus amprenta pe ponderea populatiei varstnice in ansamblul populatiei.

Tinerele cupluri doresc copii mai putini (unul de preferinta) si adusi pe lume la o varsta mai ridicata. Aceasta a devenit regula care guverneaza comportamentul reproductiv al tanarului cuplu.

In perioada 1990-2012 se manifesta o scadere a mortalitatii varstnicilor la toate grupele de varsta, atat pentru barbati, cat si pentru femei.

Bolile aparatului circulator, in special bolile ischemice ale inimii si cele cerebro-vasculare, constituie principala cauza de deces care afecteaza cea mai mare parte a populatiei varstnice, desi mortalitatea datorata acestei cauze a scazut din 1990 de la 4811,2 decese la 100000 de persoane varstnice la 4212,7 decese la 100000 persoane varstnice in 2010.
Asistam la o reducere a numarului deceselor cauzate de bolile aparatului respirator, bolile aparatului genito-urinar si a celor datorate leziunilor traumatice, otravirilor si altor cauze externe. In schimb, a crescut mortalitatea datorata tumorilor, bolilor aparatului digestiv si bolilor infectioase si parazitare.

Ratele mortalitatii specifice pe principalele cauze de deces au continuat sa difere pe sexe. Mortalitatea feminina a avut valori inferioare celei masculine la toate cauzele de deces. Dar, in cazul tumorilor, bolilor aparatului digestiv, bolilor aparatului respirator, aparatului genito-urinar si mai ales a leziunilor traumatice, otravirilor si altor cauze externe, valorile masculine au fost cu mult superioare celor feminine (de peste 1,5 ori). Diferenta cea mai mare se inregistreaza in cazul mortalitatii prin leziuni traumatice (de 2,5 ori), iar cea mai mica prin afectiuni ale aparatului circulator (de 1,1 ori).

Daca s-ar elimina cel putin jumatate din decesele prin bolile cerebro-vasculare si boala ischemica a inimii, rata mortalitatii varstnicilor s-ar reduce de 1,6 ori.

Intre recensamintele din anii 1992 si 2002 numarul gospodariilor formate dintr-o singura persoana avand varsta mai mare de 60 de ani a crescut cu 14%, ajungand la 860 de mii, ceea ce reprezinta 62% din ansamblul gospodariilor compuse dintr-o singura persoana si 12% din totalul gospodariilor.
Mai sus aveti un grafic reprezentand forta de munca vulnerabila. Forţa de muncă vulnerabilă reprezintă lucrătorii familiali şi lucrătorii pe cont propriu neremuneraţi, ca procent din totalul ocupării forţei de muncă. Proporţia dintre lucrătorii familiali plus lucrătorii pe cont propriu neremuneraţi şi totalul ocupării forţei de muncă este dedusă din informaţiile referitoare la statutul ocupării forţei de muncă.
In mediul rural, cele doua proportii sunt si mai ridicate de 75% si, respectiv, 15%.

In ultimii ani se remarca o tendinta de crestere a numarului de persoane varstnice singure care sunt mai vulnerabile, in special a femeilor, ceea ce determina cresterea cerintelor privind servicii sociale si medicale destinate ingrijirii personale.

POPULATIA VARSTNICA ACTIVA

Imbatranirea populatiei totale are o influenta puternica asupra pietei muncii, in sensul micsorarii numarului populatiei active tinere, mentinerii la cote ridicate a populatiei active adulte si cresterea numarului persoanelor varstnice care fie participa la activitatea economica, fie devin persoane beneficiare de asistenta sociala (pensionari).

Schimbarile socio-economice pe care le-a impus transformarea economiei romanesti intr-o economie de piata a generat mutatii in domeniul calitatii si structurii populatiei active.

Conform rezultatelor „Anchetei fortei de munca in gospodarii (AMIGO)” incepand cu anul 2002, populatia activa de 10079 mii persoane a inregistrat o perioada de scadere, ajungand la 9868 mii persoane in 2011, rata de activitate modificandu-se de la 56,0% la 54,3%.

Analizand ratele de activitate pe structura de varsta a persoanelor adulte, din 2011, se poate observa ca cele mai active persoane sunt in grupa de varsta 25-54 ani (79,1%) in timp ce tinerii de 15-24 ani si persoanele care se apropie de pensionare de 55-64 ani au inregistrat rate de numai 31,1% si respectiv 41,5%.

Numarul persoanelor varstnice (65 ani si peste) active din punct de vedere economic a fost, in 2011, de 388 mii, ceea ce constituie 3,9% din totalul persoanelor active si 12,2% din populatia totala din aceeasi categorie de varsta. Persoanele varstnice inactive (65 ani si peste) din punct de vedere economic au alcatuit 87,8% din numarul total al persoanelor din aceasta categorie de varsta.

In perioada 2002-2011 rata de activitate a populatiei in prag de pensionare, de 55-64 ani, a crescut de la 38,3% (2002) la 41,5% (2011). Pe sexe rata de activitate a evoluat diferit, astfel rata de activitate a barbatilor a crescut, de la 44,2% (2002) la 51,6% (2011), iar in cazul femeilor rata a scazut de la 33,2% (2002) la 32,7% (2011). La nivelul mediilor de rezidenta, in mediul urban s-a inregistrat o crestere a ratelor de activitate de la 18,2% (in 2002) la 33,1% (2011) in paralel cu scaderea ratelor in mediul rural de la 56,5% (2002) la 53,6% (2011).

O situatie aparte o avem in cazul persoanelor de 65 ani si peste. Astfel, rata de activitate in perioada 2002-2011 a scazut de la 18,5% la 12,2%, acest fenomen inregistrandu-se atat la nivelul populatiei masculine cat si al populatiei feminine. Se remarca insa diferente foarte mari intre ratele de activitate a persoanelor de 65 ani si peste din mediul rural si cel urban (de 16 ori mai mare in rural fata de urban in anul 2011).

Cea mai importanta componenta a populatiei active este populatia ocupata. Ea este producatoare efectiva a bunurilor si serviciilor necesare existentei intregii societati. In acelasi timp, populatia ocupata da masura cererii de forta de munca pe piata muncii. In perioada 2002-2011 rata de ocupare a populatiei de 55-64 ani a inregistrat o tendinta de scadere atat pe total, de la 37,7% la 40,0%, cat si pe sexe. Populatia ocupata de 65 ani si peste a fost in 2011 de 387,8 mii, reprezentand 4,2% din totalul populatiei ocupate, in scadere fata de populatia ocupata inregistrata in 2002, de 563,3 mii persoane care reprezenta 6,1% din populatia totala ocupata. Ratele de ocupare a populatiei de 65 ani si peste au urmat o tendinta de scadere pentru ambele sexe, mentinandu-se un decalaj situat in intervalul 2,5ￃ4,6 puncte procentuale in favoarea populatiei masculine.

Conform datelor din Ancheta Bugetelor de Familie din 2011, dimensiunea medie a unei gospodarii a fost de 2,879 persoane, gospodariile formate din 1-3 persoane reprezentand peste 68%. Repartizarea gospodariilor dupa varsta capului gospodariei arata ca ponderea cea mai mare a gospodariilor (40,2%) sunt conduse de persoane in varsta de pana la 50 ani, urmate de gospodariile conduse de persoane din grupa de varsta 50-64 ani (30,7%) si cele de 65 ani si peste (29,1%).

Din totalul gospodariilor de pensionari, 33% au drept cap de gospodarie o persoana din grupa de varsta de 50-64 ani si 64,9% din grupa de varsta 65 ani si peste. In mediul rural unde fenomenul de imbatranire este mai accentuat, aproximativ 38% din gospodarii sunt conduse de persoane de 65 ani si peste.

Repartizarea gospodariilor de varstnici dupa numarul de persoane in gospodarie releva o preponderenta a celor formate dintr-o singura persoana de 65 ani si peste (54,9%), gospodariile formate din 2 persoane fiind prezente in proportie de 33,9%.

In anul 2011, veniturile realizate in gospodariile de pensionari din toate sursele (veniturile totale) au fost de 2017 lei lunar pe gospodarie si de 824,4 lei pe persoana. Veniturile din prestatii sociale constituie peste jumatate (53,6% in 2011) din veniturile gospodariilor care au drept cap al gospodariei un pensionar.

Situatia varstnicilor difera in functie de componenta gospodariei. Astfel, gospodariile formate numai din varstnici sunt intr-o situatie mai buna decat varstnicii care locuiesc cu persoane tinere, in gospodarii extinse. O explicatie ar fi faptul ca aceste gospodarii sunt numeroase, iar veniturile varstnicilor sunt o sursa de venit pentru toata gospodaria.

Cheltuielile de consum ale gospodariilor cu varstnici sunt determinate de marimea veniturilor disponibile. In medie, cheltuielile totale lunare ale unei gospodarii conduse de un pensionar au fost, in 2011, de 1805 lei pe gospodarie si 737,9 lei pe persoana, cu un nivel mai mare al cheltuielilor de consum in mediul urban. Trei sferturi din cheltuielile gospodariilor de pensionari o reprezinta cheltuielile de consum, urmate de cheltuielile pentru productia gospodariei (12,4%) si cheltuielile privind impozitele, contributiile si taxele (9%). Conform clasificarii standard pe destinatii a cheltuielilor de consum, produsele alimentare si bauturile nealcoolice detin in medie 43% din consumul gospodariilor de pensionari, urmate de cheltuielile legate de locuinta (18%) si numai 8% cheltuieli pentru sanatate. Din totalul gospodariilor de pensionari, 52,2% fac fata cu dificultate sau mare dificultate la cheltuielile curente.

Rata saraciei relative estimata pe baza veniturilor totale disponibile, exclusiv contravaloarea consumului din resursele proprii ale gospodariei, a fost in anul 2011 de 22,2%. Populatia varstnica (65 ani si peste) este afectata intr-o masura mai redusa de saracie, nivelul ratei fiind sensibil inferior mediei pe ansamblul populatiei (14,1% in anul 2011).

Rata saraciei in randul varstnicilor a scazut semnificativ in perioada 2008-2011, aproape cu 12 puncte procentuale in anul 2011 fata de 2008. Totusi, la aceasta grupa de varsta, deosebirile sunt foarte pronuntate, femeile in varsta fiind mult mai afectate de saracie decat barbatii. Astfel, rata saraciei aferenta femeilor a fost de 17,7% in anul 2011, iar cea a barbatilor de numai 8,7%. In cazul varstnicilor singuri: una din trei persoane din aceasta grupa de varsta se afla sub incidenta acestui risc. In aceasta situatie se afla pensionarii din sistemul de asigurari sociale de stat cu pensii mici, pensionarii de urmas si pensionarii agricultori.

CONTEXTUL INTERNATIONAL

Imbatranirea populatiei este un fenomen global, care in ultimele decenii afecteaza toate tarile lumii. Reducerea globala a natalitatii si scaderea numarului de copii in paralel cu sporirea constanta a numarului varstnicilor duce la schimbarea echilibrului dintre generatii.

Imbatranirea populatiei este un fenomen de lunga durata. In secolul trecut ponderea persoanelor varstnice in structura populatiei totale a fost in crestere constanta. Aceasta tendinta se va pastra si in secolul XXI. Daca in anul 1950 ponderea varstnicilor in lume a fost de 8%, conform prognozelor realizate de ONU – Divizia Populatie, in anul 2050 ponderea varstnicilor va creste la 22% din populatia totala a globului. Se considera ca este putin probabil ca nivelul natalitatii sa revina la valorile din perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial si de aici rezulta ca procesul de imbatranire a populatiei este un proces ireversibil si ponderea populatiei tinere va scadea. Conform datelor ONU, ponderea populatiei de varsta a treia va creste, pe termen lung, chiar si in regiunile unde natalitatea este superioara ratei de reproducere (2,1 copii).

Numarul persoanelor care imbatranesc, la nivel mondial, este in crestere mai rapida decat la alte grupe de varsta. Astfel, daca la inceputul anului 2012 numarul persoanelor de 60 ani si peste a fost de 810 milioane de persoane la nivel mondial, in 2050, conform proiectarilor populatiei realizate de ONU, numarul persoanelor de 60 ani si peste va fi de 2 miliarde de locuitori. Conform prognozelor, in anul 2047 numarul persoanelor varstnice pe glob va depasi numarul copiilor. Daca in 2011 din 10 persoane o persoana era de 60 ani si peste, in 2050, se estimeaza ca o persoana din cinci va avea peste 60 de ani.

Imbatranirea populatiei este un rezultat important al progresului social obtinut in diferite domenii: medicina, calitatea vietii, protectia sociala, si se datoreaza reducerii mortalitatii in special la persoanele varstnice si cresterii duratei medii a vietii. In acelasi timp, modificarea structurii populatiei este determinata de scaderea semnificativa a natalitatii.

Tarile cele mai afectate de imbatranirea demografica sunt Japonia, Statele Unite si Rusia. La nivel continental fenomenul imbatranirii este prezent in mod deosebit in Europa si America de Nord. Aceste diferentieri pe continente pot fi explicate in primul rand prin nivelurile diferite ale ratelor de natalitate si fertilitate, dar nu in ultimul rand si prin fenomenele de migratie si nivelul duratei medii a vietii, a ratei mortalitatii generale, indeosebi infantile.