Apărarea anti-aeriană a Iranului trebuie luată în serios, după doborârea dronei americane Global Hawk, avertizează experții

Distrugerea, joi, a unei drone americane de către o rachetă iraniană ilustrează progresele Teheranului în materie de apărare antiaeriană, iar acest lucru ar trebui luat serios în calcul în cazul unui război deschis, estimează experți citați de AFP.

Global Hawk, dronă de observare a US Navy, zboară la mare altitudine (poate atinge 60.000 de picioare, 18 kilometri) dar cu toate acestea a fost doborâtă de o rachetă sol-aer a forțelor aerospațiale ale Gardienilor Revoluției, armata ideologică a regimului iranian.

Becca Wasser, analist la Rand Corp., cred că „acest lucru ilustrează capacitățile Iranului în materie și dorința lor de a trimite un mesaj Statelor Unite”.

„Demonstrează că au cumpărat sau dezvoltat aceste capacități anti-aeriene și știu să le folosească”, a arătat ea. „Iranul afirmă că a folosit un sistem de tip SAM produs local. Dacă este adevărat, este semnificativ, cu atât mai mult cu cât ar putea să-l furnizeze grupărilor aliate din regiune”.

Teheranul dispune în special, potrivit ediției 2019 a Military Balance de la International Institute for Strategic Studies (IISS), de 32 de baterii din redutabilele rachete sol-aer rusești SAM-300, livrate de Moscova începând cu 2016.

Țara a dezvoltat de asemenea versiuni iraniene ale acestor arme, în special Bavar 373, SAM Tabas și SAM Raad, expuse în mod regulat în Teheran în cadrul paradelor militare.

Gardienii Revoluției afirmă că drona americană a fost doborâtă de o rachetă 3-Khordad, o variantă a SAM Raad.

Oficialii și comandanții iranieni se laudă cu această performanță și își multiplică amenințările și avertismentele.

„Dușmanul și-a trimis cel mai avansat avion de recunoaștere și supraveghere în zona interzisă și toată lumea a văzut cum această dronă a fost doborâtă”, afirma luni contra-amiralul Hossein Khanzadi, comandantul Marinei iraniene. „Spun cu toată încrederea că această ripostă răsunătoare se poate repeta și dușmanul știe asta”.

Avion-spion

Un fost șef al unui serviciu francez de informații care a preferat să-și păstreze anonimatul a subliniat că „dacă aviația americană vrea să penetreze în masă în Iran, ar putea înregistra să încaseze niște lovituri, deoarece iranienii o vor aștepta”.

„Acesta fiind spuse, în cazul dronei, acest lucru se datorează fără îndoială faptului că trebuie să fie deficientă în termeni de contra-măsuri” (destinate devierii sau neutralizării rachetelor sol-aer), și americanii credeau că iranienii nu vor îndrăzni să tragă în ea”, a adăugat el.

Dan Gettinger, co-director al Centrului pentru studierea dronelor la Bard College dinn New York, precizează că „Global Hawk este foarte mare” (40 m anvergură, ca un Boeing 737) „zboară lent. La înaltă altitudine, dar cum am văzut joi acest lucru nu a fost neapărat o problemă pentru anumite sisteme de apărare”.

Distrugerea sa „va fi cu siguranță luată în calcul pentru operațiunile viitoare din regiune”, a asigurat el.

„Amintește de avionul-spion american U2 doborât deasupra Uniunii Sovietice” în 1960, dar, atunci, „cu pilotul Gary Powers la bord”.

Acesta a fost capturat și apoi schimbat de Moscova cu un spion sovietic arestat în Statele Unite iar acest incident al U2 „se află în mare la originea dezvoltării programelor americane de drone”, notează Gettinger.

Nu trebuie însă dedus din interceptarea acestei drone că Iranul este capabil să ridice un zid de foc indestructibil în jurul granițelor sale în fața aviației celei mai puternice armate din lume, a cărei superioritate este zdrobitoare, avertizează experții.

La sfârșitul lui 2015, imediat după vânzarea de către Moscova către Teheran a sistemului SAM-300, o tranzacție la care Israelul a încercat în zadar să se opună prin mijloace diplomatice, generalul Amir Eshel, șeful aviației israeliene, a declarat că acest lucru ridică „o problemă semnificativă dar surmontabilă”.

Douglas Barrie, specialist în industria aero-spațială militară la IISS, arată că „evident, Iranul a arătat că poate doborâ o dronă mare”. „Dar acest lucru nu demonstrează o capacitate de menținere a apărării anti-aeriene în fața unui atac masiv, precum lovituri de rachete și contra-măsuri destinate neutralizării dispozitivelor sale anti-aeriene”.