Arta razboiului cu prostia

E razboi intre palate! Aceasta platitudine repetata in mod abuziv ucide orice dezbatere sanatoasa pe fondul problemei: este Norica Nicolai o propunere valida? Cu buna stiinta sau din prostie, cativa politicieni si gazetari reduc cazul Nicolai la “razboiul Basescu-Tariceanu”. Pista falsa. O fi razboi, nu zice nimeni, dar el are o cauza. Iar cauzele se pierd in ceata densa lasata in urma de constatarea sterpa si stupida: e razboi!

Spui ca Norica Nicolai a votat in Parlament impotriva ordonantei DNA, ca a participat la mutilarea legii lustratiei sau ca s-a opus Agentiei Nationale de Integritate? Tii cu Basescu! E raboi intre palate. Zici ca senatorul liberal este vulnerabil din cauza prieteniei notorii cu inculpatul de lux Dinu Patriciu? Esti trompeta Cotrocenilor! Doar e razboi intre palate. Ceri sa fie aruncat un ochi mai patrunzator in afacerile sotului Cornel Fulger, asociat intr-o vreme cu unul dintre administratorii lui Ovidiu Tender, si el anchetat penal in dosarul Rafo? Te fulgera domnul Nicolai cu procese! Ca tot e razboi intre palate.

Activata in momente de criza majora, tema conflictului produce efecte perfide: premierul Tariceanu scapa de critici credibile, sursa lor fiind puse pe seama adversarului. Iarasi Basescu! Nu-l mai cuminteste pamantul!

Manipulata cu abilitate, tema conflictului reduce actiunea politica la un razboi exasperant provocat si intretinut de “scandalagiul” Basescu. In acest decor trucat, Guvernul si PNL se proclama apostolii stabilitatii politice si arhanghelii aducatori de liniste prospera. Repetata la nesfarsit, “nevoia de liniste in tara” a prins pe alocuri, chiar si la intelectuali mai luminati. O gaselnita politica salvatoare, care omoara simtul critic si judecata limpede.

Or, cu sau fara razboi, daca nu ai curiozitati maxime atunci cand seful Guvernului face o nominalizare pentru unul dintre cele mai importante portofolii, se cheama ca nu-ti faci datoria civica. Cei care intorc acum pe toate fetele “raboiul Basescu-Tariceanu”, au sarit peste adevaratul subiect: Norica Nicolai. Au uitat de ea. Evita sa-si puna interbari, sa cerceteze daca propunerea e buna sau proasta. Daca are sau nu vreo hiba. Se prefac ca plutesc deasupra “razboiului politic” si trateaza cu dispret superior orice argument, cat de solid ar fi el. In tara suspiciunii generalizate, judecata critica risca sa ajunga in cimitirul gandirii. “Razboiul dintre palate” are darul sa produca doar un bocet national ipocrit si nici o solutie.

Guvernul si sustinatorii sai isi apara candidatul apeland la alte tehnici diversioniste: delegitimarea adversarului. Adica, Basescu vorbeste de moralitate? In scrisoarea sa, premierul ii scoate pe nas “dosarul Flota” si “casa din Mihaileanu”, iar fostului ministru al justitiei ii aminteste de “casa parintilor”. Grotesc. Pe de-o parte, premierul ii reproseaza lui Traian Basescu ca se bazeaza pe “consideratii personale, subiective si indoilenice” atunci cand o respinge pe Nicolai, dar pe alta parte apeleaza exact la acelasi tip de argumente, adica subictive si indoilelnice, atunci cand isi ataca adversarii. Ce probe zdrobitoare aduce Tariceanu ca sa-l reduca la tacere pe Basescu atunci cand ii tranteste in cap dosarul Flota?

Dar Tariceanu stie bine ca Basescu n-a scos inca artileria grea. Stie bine ca banalul episod cu nepoata evocat in scrisoare este un inofesiv cartus de avertisment. Putem banui, ca dupa trei saptamani, seful statului a aflat mai multe si, poate, mai grave. A fost motivul pentru care premierul a refuzat joi seara sa mearga la Cotroceni. Pus in fata unor dovezi incontestabile, i-ar fi fost imposibil sa-si mentina propunerea. Mergand insa la Cotroceni, ar fi iesit prost, e adevarat, dar poate ar fi salvat-o pe Norica Nicolai. Asa, i-a infipt adanc un tarus in cariera de om politic. In final, va iesi foarte prost. Dar, vorba ceea: la razboi, ca la razboi.