Asemanari si deosebiri intre mina de aur de la Kittila (Finlanda) si mina de la Rosia Montana -scriptul dezbaterii

Care sint deosebirile si asemanarile dintre o exploatare aurifera din Finlanda si una din Romania? Ce reguli trebuie sa respecte firmele din industria mineritului pe teritoriul UE? Ion Popescu, presedinte al Confederatiei Sindicale Nationale Meridian, Eugen Furdui, primar al comunei Rosia Montana, Gavril Baican – Director Executiv PATROMIN si Seppo Maula, primarul localitatii finlandeze Kittila, unde exista un proiect minier similar celui de la Rosia Montana au discutat online cu cititorii HotNews.ro miercuri, de la ora 09.30, despre experientele europene in acest sector vital pentru economia UE.

Nota: Aceasta dezbatere face parte dintr-un ciclu de 6 dezbateri, sustinute de Rosia Montana Gold Corporation

Moderator: Buna ziua si bine v-am gasit la cea de-a patra dezbatere despre proiectul de la Rosia Montana. Cateva intrebari pentru domnul Maula: productia a inceput in Kittila in 2009. Care a fost reactia comunitatii?
Seppo Maula: La inceputul proiectului, populatia din regiunea Kittila a avut diverse intrebari in legatura cu ce se va intampla cu natura, cu renii, cu apele, insa dupa ce am vorbit de mai multe ori cu compania miniera si cu autoritatile locale, regionale si nationale din Finlanda, oamenii au putut sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri. Ne-am intrunit de cel putin 10 ori si am pus intrebari, iar compania miniera a informat municipalitatea in toate problemele. S-a discutat despre problemele de mediu, despre ce se va intampla cand se va face tratarea cu cianuri, pentru ca au existat aceste ingrijorari despre ce se intampla in regiune. Oamenii au putut pune intrebari si au primit raspunsuri.

Moderator: Cati oameni s-au impotrivit proiectului? Mai exista opozanti?
Seppo Maula: La inceputul proiectului au existat oameni care au vrut sa dea adapost renilor, dar cand s-a facut votarea in consiliul municipal, nu au existat voturi contra. Acum este cea mai moderna mina din lume. Am realizat ca daca mina este deschisa se poate distruge natura, dar pentru ca am planificat sa dublam productia, oamenii pun aceleasi intrebari, dar nu mai spune nimeni “nu” proiectului minier.

Moderator: Cum a evoluat situatia financiara a comunitatii inainte de exploatare si dupa? Ma refer la numarul de locuri de munca si la turism.
Seppo Maula: Inainte de acest proiect, somajul era de peste 30%. Mai ales in sate, rata era de peste 50-60%, iar turismul nu se dezvolta asa cum am sperat. Tinerii doreau sa paraseasca Kittila, sa mearga in sudul Finlandei, pentru ca nu aveau incredere in ce se intampla in zona. Dupa 2009, exista acum mai mult de 650 de angajatori si acest lucru va creste cand se va dubla productia. Rata somajului a scazut sub 10%. Impozitele depasesc patru milioane de euro pe an si reprezinta 1/3 din totalul regiunii Kittila. Nu au avut loc accidente, respectam regulile si normele UE, precum si pe cele nationale. Am reusit foarte bine si cred ca oamenii sunt multumiti.

Moderator: Cat stiu localnicii din Rosia Montana despre proiect?
Eugen Furdui: Situatia de la Rosia Montana nu este din cauza oamenilor. Rosia Montana exista datorita activitatii miniere. Oamenii din zona stiu ce se intampla intr-un proiect minier. Nu au mai lucrat cu tehnologie atat de avansata, dar in ceea ce priveste populatia locala, nu e o problema. 5-10% din localnici se opun. Eu ii reprezint pe toti, dar nu este o problema.

Moderator: Ce alte optiuni exista pentru revitalizarea localitatii?
Eugen Furdui: Un proiect minier modern este singura alternativa. Doar asa Rosia Montana poate lua o alta fata. Se discuta mult despre turism. Nu este o alternativa posibila. Romanii care au lucrat in minerit sunt oameni cu venituri medii spre mici, nu au posibilitatea sa deschida afaceri in turism. La Rosia Montana nu exista spatii de cazare, de exemplu.

Moderator: As vrea sa discutam despre cum s-a dezvoltat activitatea turistica la Kittila.
Seppo Maula: Avem cam aceleasi probleme intr-o oarecare masura cu colegul de la Rosia Montana. In Levi, care e o statiune de ski, aveam 600 de paturi, acum avem 24.000, iar saptamana viitoare vom avea acolo Jocurile de Iarna din Laponia. Mina si turismul merg mana in mana. Aceasta mina este la doar 20km distanta de Levi, dar aceasta activitate are semnul plus in fata. Nu pot sa spun neaparat ca alte metode de extractie nu sunt neaparat potrivite pentru turism, cum este tratamentul cu cianuri, dar s-a acceptat metoda noastra, dar aici intervin si serviciile care se dezvolta. Cooperarea cu turismul este foarte buna.

Moderator: Mina din Kittila este la cele mai inalte standarde. Credeti ca la Rosia Montana se poate face la fel?
Gavril Baican: In Romania se poate folosi o tehnologie la fel de moderna. Noi aveam tehnologie din anii ’50-’60 pe care am aplicat-o pana in 2008. Treptat, tehnologiile au fost depasite, iar asta a dus la o activitate ineficienta. Incepand din 2007, produsele miniere nu mai sunt subventionate, ceea ce a dus la acumularea unor datorii foarte mari. Romania are resurse importante de cariere cu concentratii scazute, dar unde se pot aplica tehnologii moderne de extractie. Astfel vom putea sa facem un minerit eficient. Romania are rezerve de aur, cupru, plumb, zinc la care se pot aplica aceste tehnologii de mare randament. Uzinele vechi aveau un randament de maxim 70%. La noile metode e 80-85%. Pentru a incepe un astfel de minerit e nevoie de fonduri foarte importante. Statul nu are aceste fonduri si nici nu le mai poate aloca de la buget din cauza reglementarilor. Inseamna sute de milioane de euro, care se recupereaza doar pe termen lung. O astfel de investitie inseamna si risc, pentru ca preturile metalelor oscileaza foarte mult. Viitorul mineritului din Romania depinde de astfel de investitii.
Gavril Baican: Tot datorita evolutiei tehnologiilor, un lucru foarte important ar fi sa analizam depozitele de steril pentru care nu am avut tehnologii de extractie. Sunt halde, iazuri cu concentratii importante care trebuie reintroduse in circuitul economic.

Moderator: In absenta proiecutlui de la Rosia Montana, care sunt sansele de revitalizare a industriei miniere?
Gavril Baican: Zona traieste din minerit de mii de ani. Dar si bugetul national va primi un aport important. A porni o activitate la Rosia Montana nu inseamna doar revigorarea zonei, ci si venituri de sute de milioane de euro la bugetul national. Problemele nu trebuie analizate visceral, ci economic.

Moderator: Domnule Popescu, care credeti ca va fi impactul proiectului de la Rosia Montana asupra ratei somajului si daca locurile de munca generate vor fi ocupate preponderent de localnici?
Ion Popescu: Ar fi extraordinar de bine daca proiectul si-ar relua activitatea. Vom lupta pentru ca forta de munca sa fie locala. Vom educa specialisti locali pentru a putea folosi noile tehnolgoii. Resursa umana trebuie sa fie foarte bine pregatita, astfel nu putem demara proiectul in mod profesionist. Impactul proiectului de la Rosia Montana este si asupra celorlalte zone miniere. Avem in Romania Rosia Poieni. Rosia Poieni este considerata la nivel mondial cea mai mare mina. Moldova Noua este considerata cea mai mare mina din Europa si ambele sunt inchise. La Balan daca reluam activitatea se va face ceva. Acest proiect de la Rosia Montana vine in sprijinul investitorilor locali si straini. Trebuie sa ne tinem de treaba si ne bucuram ca a revenit si presedintele Romaniei. Locuri de munca, locuri de munca, locuri de munca. Avem si bani la buget, poate sa isi reia activitatea si invatamantul, sanatatea din acesti bani. Inainte de revolutie se extrageau 22 de milioane de tone de minereu. Acum in Europa se extrag 30 milioane de tone de minereu, dar necesarul este de 177 milioane de tone. Suntem in criza, nu stiu daca asta ar salva criza, dar cat-de-cat putem da rezultate economice si sociale foarte bune. Depinde de profesionalism si de intelegere politica. Intelegerea politica a devenit un scandal care nu e bun pentru oameni.
Eugen Furdui: Compania RMGC, desi nu exploateaza aur, are oameni din zona care au finalizat unele cursuri, mai ales in constructii. RMGC vrea sa foloseasca forta de munca locala. Oamenii nu au lucrat pe o asemenea tehnologie, dar se lucreaza de acum si cu siguranta vom avea oameni pregatiti cand va incepe proiectul. Referitor la somaj, mi-as dori sa fie acum la 10%, dar avem peste 65% in prezent. Desi investitorul nu are autorizatii, are 400 de angajati cu care lucreaza. Este un lucru imbucurator ca oamenii lucreaza. Daca maine nu ar mai fi, rata somajului ar fi de 90%.

Moderator: Cati oameni sunt angajati acum in exploatarea de la Kittila si cati sunt localnici?
Seppo Maula: 600 de oameni lucreaza in prezent, dar se multiplica de 3 ori aceasta cifra daca vorbim de toti cei care profita de pe urma proiectului. Peste 400 din cei 600 locuiesc in Kittila. Si populatia din Kittila a crescut. Avem 6300 de locuitori de la 600-700. In familiile de acolo, sotul lucreaza in mina iar sotia in turism. Au incredere in viitor, in economia locala, stiu ca municipalitatea le poate oferi tot ce au nevoie. Instruirea este foarte importanta. Ne-am organizat cu municipalitatea si in regiune cu ajutorul companiei miniere pentru a oferi instruire oamenilor. Cand lucrezi cu masini moderne, trebuie sa stii cum sa lucrezi. Cand lucrezi cu substante toxice, trebuie sa stii ce sa faci. Aveti aceleasi idei si probleme si aici si cred ca veti reusi.

Moderator: Cum a evoluat procentul oamenilor care plecau in alte localitati pentru locuri de munca?
Seppo Maula: In 10 ani, aproape toata lumea s-a intors la Kittila. Oamenii voiau sa plece, dar acum industria miniera este atat de bine salarizata incat vor sa se intoarca. Compania a promis ca va lucra cel putin 30 de ani. 6.500 de persoane sunt din Laponia. 50-70 de persoane vin din sudul Finlandei.

Intrebare de la cititori: Rosia Montana a fost declarata zona monoindustriala. La Kittila localnicii pot lucra si in alte domenii?
Seppo Maula: Oamenii lucreaza si in turism. In sezon, 1600 de oameni lucreaza in turism. Si serviciile atasate sunt implicate – educatie, servicii sociale. Rolul nostru se schimba. In trecut aveam agricultura si padure.
Ion Popescu: Trebuie sa tinem cont pe viitor de stabilitate, sa avem un patronat si un sindicat puternic. Trebuie sa nu mai avem migratie, sa legam oamenii de locul de munca prin salarii bune. Rosia Montana a fost declarata zona monoindustriala. In Apuseni mai sunt si alte preocupari. Au si paduri, plus cresterea animalelor.

Moderator: In acest moment, aceste activitati nu reusesc sa opreasca migratia fortei de munca.
Eugen Furdui: Este adevarat, dar cei care spun ca la Rosia Montana nu se pot desfasura alte activitati mint. 20% din comuna se afla sub amprenta unei exploatari miniere. Este normal sa tii cont de licenta. Pe 20% nu se poate construi si nu se pot desfasura alte activitati dincolo de minerit, dar 80% este liber. Cei care se opun spun ca in toata Rosia Montana se poate face altceva. E o minciuna usor de dovedit.

Intrebare de la cititori: Veti asista viitorii angajatori sa negocieze clauzele speciale in cazul unui contract de munca?
Ion Popescu: Asta ne este meseria. In baza legislatiei avem un nou cod al muncii si vom aplica toate normele. Incercam sa ridicam totul la nivelul pretentiilor acestui proiect. Vom tine cont de exemplele din alte tari.

Intrebare de la cititori: Care este diferenta dintre exploatarea de la Rosia Montana si cea de la Kittila? De ce acolo s-a putut si la noi nu?
Gavril Baican: Poate ca dansii au avut experienta in a explica totul comunitatii. Proiectele miniere au impact asupra mediului, dar trebuie pus totul in balanta. Cei care au elaborat proiectul in Finalanda au explicat care vor fi beneficiile. In ultimii 40 de ani, in lumea intreaga au rezultat multe zone devastate de minerit, motiv pentru care din anii ’80 au fost elaborate norme de reconstructie ecologica. Noi le-am preluat in ultimii 5-6 ani si de abia acum am inceput sa implementam reguli foarte stricte. Prin lege, suntem obligati sa elaboram proiecte care includ si inchiderea minei. Cel care exploateaza trebuie sa aiba din prima zi si proiectul de inchidere. Intr-un cont special se pun fondurile pentru inchidere. Problemele sunt analizate visceral si nu rational. Care sunt efectele locale si nationale? Noi incercam sa le rezolvam intr-un mod foarte corect.
Ion Popescu: De-a lungul timpului, minele neenergetice au avut de suferit. Guvernele au abordat diferit minele energetice. Tot timpul in fruntea ministerelor au fost cei din zonele energetice. Mineritul din zona neenergetica impune o alta abordare, pentru ca una e carbunele, alta sunt metalele. Foarte multi nu au inteles importanta zonelor neenergetice. Este nevoie mai mult ca oricand acum, in 2011, in zona cea mai exploziva a stiintei, de oameni foarte bine pregatiti, care trebuie sa inteleaga de ce este necesar acest produs si de ce fara el suntem oameni pieriti. Nimic nu se poate face fara produsele din zona miniera. Daca am un produs bine inteles de majoritate, lucrurile vor lua o alta directie. Avem nevoie de un profesionist care sa conduca aceste activitati.

Moderator: Despre folosirea cianurii. Exista in Finlanda un curent de opinie contra acestui tip de exploatare?
Seppo Maula: In primul rand sa raspund putin la intrebarea legata de diferentele dintre Finlanda si Romania. Acum 30 de ani exista monopol de stat. Nu exista interesul cresterii productiei, apoi am aderat la UE si UE a zis ca toata lumea poate veni in Finlanda sa extraga minerale. Regiunile cu minerale erau in nordul si estul Finalandei, zone mai putin dezvoltate. Acum exista un plan nou, cu mai multe proiecte, care implica investitii in Laponia de peste 60 de milioane de euro. Se vor crea foarte multe locuri de munca.
Seppo Maula: Legat de cianuri, am vazut ce s-a intamplat in UE si s-a crezut un timp ca este foarte greu sa se ia vreo decizie legata de cianuri. Pe de alta parte, minele se pot inchide cu foarte mare cheltuiala, dar intr-adevar trebuie sa impiedicam accidentele legate de tratamentul cu cianuri, iar transportul lor este foarte sigur. Nu discutam despre cianuri in Finlanda deoarece nu avem o istorie indelungata in acest domeniu.
Ion Popescu: Problema cianurii este una falsa. Daca nu riscam, nu am facut nimic. E una teoretic si alta practic. Un mare profesor care a studiat problema a trimis o scrisoare primului ministru si presedintelui Romaniei in care explica foarte clar folosirea cianurii si toate problemele tehnice. Din acel studiu am vazut toate proprietatile cianurii, care ar fi pericolul. In toata lumea se extrage aurul prin cianurare. Ce am inteles din acest studiu e ca s-au incercat si alte metode. Este singura metoda de extragere eficienta a aurului. E falsa problema, si la Academie si la toti cei care abordeaza aceasta problema. Nu cred ca cianura e o problema care sa opreasca proiectul.
Gavril Baican: Cianura se utilizeaza si in metalurgie, in procent mult mai mare. Mineritul utilizeaza 15% din productia de cianura. Normele s-au modificat. Inainte existau iazuri cu continuturi diferite, nu se urmarea atent acest lucru, iar cianurile erau oxidate in timp, dar ramanea o cantitate foarte mare, iar iazurile erau un risc. La ora la care discutam, tehnologiile nu sunt deschise. Dupa ce se extrage aurul prin procesul de dizolvare cu cianura, procesul de neutralizare se face in recipienti inchisi. Pana acum 2 ani se permiteau 50 de parti pe milion de cianura, acum este 10 pe milion, dar noi vrem sa ajungem la 5. Procesul continua apoi in iaz prin oxidare. Exista doua tehnologii de extractie a aurului: prin amalgamare cu mercur, unde sunt cristale de aur mari. S-a aplicat la noi peste tot, cat am avut aur bogat. Acum avem aur fin diseminat, 1,5 grame pe tona, si nu se poate extrage decat prin dizolvare cu cianura. Practic, nu se pot intampla accidente daca sunt respectate normele. La normele UE, cantitatile sunt atat de mici incat practic nu se poate intampla nimic.
Eugen Furdui: Din discutiile purtate, proiectele sunt similare. Si la RM vor fi 600-700 de locuri de munca, cu un maxim de 3500 in timpul constructiei. In Finlanda au privit cu atentie la contribuabili, dar la noi nu ne uitam la locurile de munca, dar s-a gasit ca Rosia Montana sa fie rezervatie naturala, apoi pentru listele UNESCO. Am cerut sa punem conditii despre finalizarea proiectului, dar fiecare specialist sa-si vada de segmentul sau. Am gasit tot felul de lucruri si am intarziat implementarea proiecului.

Intalnirea a luat sfarsit.