Barroso descifrat: cat ne costa – 25%

Vineri pe la pranz, cand toata suflarea politica amortise, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, i-a spus premierului, printre incurajari politicoase rostite pe un ton inca amical, ca Bruxelles-ul mai rabda putin si apoi umbla la portofel. Ne mai tolereaza putin lenea birocratica si prostia administrativa si apoi ne arde un – 25%.

A spus-o clar, dar infinit mai tehnic si mai politicos:

„In particular, s-au descoperit niste deficiente la calitatea sistemului de verificare a parcelelor. In acest moment, se desfasoara alt audit in privinta sistemului de cheltuire a banilor. Dupa concluziile acestei misiuni, vom decide ce masuri trebuie intreprinse in continuare.

Speram ca Guvernul acorda cea mai mare atentie acestei chestiuni astfel incat sa se rezolve fara sa fie nevoie de demersuri pentru activarea clauzei de salvgardare”, a declarat vineri, 6 septembrie, Durao Barroso, dupa intalnirea cu premierul Calin Popescu Tariceanu.

Sigur, a remarcat si progrese, dar exista intotdeanua un „dar…” in limbajul diplomatic de la Bruxelles si aici gasim de fapt mesajul important.

Stirea a trecut in plan secund, eclipsata de operatia presedintelui si inundatiile din Teccuci, cand ar fi trebuit sa urce in topul vestilor proaste. Poate credeti ca Barroso a venit cu obsesiile lui functionaresti, cu manii birocratice si povesti de interes strict guvernamental. Fals.

Decodificat, limbajul sau tehnic transmite un mesaj cumplit: daca nu va miscati mai repede, un taran care astazi ia, sa zicem, 100 de euro subventie pentru 2 hectare de teren va lua de anul viitor doar 75 de euro. Or, pentru milioane de tarani, 25 de euro in plus inseamna o mica avere. Pentru altii, un minus 25% ar putea insemna cateva sute de euro mai putin.

Activarea clauzelor de savgardare pe agricultura cu care Barroso a amenintat discret Guvernul Tariceanu este un intrument prin care Uniunea Europeana s-a asigurat, la semnarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei, ca poate interveni pe pietele celor doua tari pentru a remedia anumite probleme care pot ameninta functionarea Uniunii.

In cazul particular al agriculturii, Romania trebuia sa-si puna la punct mecanisme de control pentru a se asigura ca fiecare euro din bugetul Uniunii va fi cheltuit corect si va ajunge la fermieri, nu in alte buzunare. Aceste mecanisme nu sunt nici astazi functionale sau, daca sunt, merg prost (verificarea parcelelor e o poveste intreaga, cu harti digitale, ortofotoplanuri si masuratori complexe).

Or, mecanismele trebuie sa functioneze nu doar pe haritie ci si pe teren deoarece mizele sunt mari. Pachetul financiar negociat de Romania cu UE pentru agricultura, pe perioada 2007 – 2009 inseamna 4 miliarde de euro (967 de milioane pentru plati directe, 732 de milioane pentru masuri de piata si peste 2 miliarde pentru dezvoltare rurala).

Un calcul simplu arata ca o eventuala sanctiune aplicata Romaniei ar costa agricultura nici mai mult nici mai putin aproape 1 miliarde de euro! Bani pe care in loc sa ii luam, ii vom pierde.

„Problemele” descoperite la calitatea sistemului de verificare a parcelelor ne-ar putea costa suma de mai sus daca nu vor fi remediate rapid si daca Romania nu va face functional Sistemul Integrat de Administrare si Control (IACS). Acest sistem acopera 80% din fondurile agricole si are ca scop evitarea practicilor frauduloase si a platilor ilegale catre agricultori.

Or, in raportul de tara din 27 iunie 2007, scrie negru pe alb: „in cazul unor probleme sistemice legate de gestionarea fondurilor UE, Comisia va decide ulterior, in 2007, daca sa reduca provizoriu cu 25 la suta platile acoperite de IACS.”

Avertismentele lui Barroso vin la 9 luni de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, semn ca rabdarea oficialilor de la Bruxelles se cam apropie de sfarsit. Iar in cazul agriculturii, Romania nu risca sa incaseze o simbolica bila neagra, cum ar fi in cazul justitiei, ci o sanctiuni cuantificabile in sute de mii de euro.

Iar de suferit, nu va suferi in mod abstract imaginea unui Guvern, ci viata de zi cu zi a unor oameni.

Taranilor, carora si asa integrarea le-a adus mai putine beneficii si mai multe constrangeri, trebuie sa li se explice limpede: daca va taie de la subventii, daca la anul veti primi mai putini bani pentru pamantul cultivat, asta inseamna ca Guvernul nu si-a facut treaba.