Cand spui ca esti roman, vecinul tau verifica daca mai are portofelul. Doi tineri romani stabiliti in Montpellier povestesc despre Romania si expulzarea tiganilor

„Dar… tu esti alb”, este replica pe care o aud romanii din Franta, atunci cand spun tara din care provin. Midi Libre, un cotidian din Montpellier, a discutat cu doi romani stabiliti aici. „Aici, cand spui ca esti roman, vecinul tau verifica daca mai are sau nu portofelul”, glumeste Victor, un tanar de 26 de ani care locuieste in Montpellier cu prietena sa, Ioana (28 de ani).

„Oamenii fac o confuzie grava intre romi, tigani si romani”, iar Victor evoca sceneta cu celebrul „Salut romanesc”, difuzata in aprilie de France 2.

„Intelegem guvernul francez dar intelegem si romii care pleaca din Romania. La noi, romii sunt o comunitate separata. Nici macar nu vorbesc aceeasi limba ca noi, au regele lor. Este o alta cultura. (…) Sunt nomazi”, explica Ioana.

Iar „multi sunt foarte saraci”, adauga Victor, care precizeaza ca nu isi doreste sa generalizeze. Cel mai bun prieten al sau este tigan, student la drept. Dar „fara niciun viitor, totusi”, isi exprima regretul Ioana.

Pana in februarie, cand a ajuns in Montpellier, Ioana era traducatoare de franceza si spaniola pentru ONU si castiga 400 de euro pe luna. Victor era inginer si DJ, cu un venit de 300 de euro.

„Cu o chirie de 100 de euro, ne ramaneau bani doar cat sa avem ce manca”. Pentru ca atunci cand Romania s-a integrat in Uniunea Europeana, preturile la utilitati s-au aliniat la cele occidentale, dar salariile au ramas la fel.

Ioana si Victor, care spun ca ar fi trebuit sa faca parte din „clasa mijlocie, disparuta odata cu criza”, traiau in mizerie, la fel ca majoritatea romanilor.

Cu toate acestea, in Romania exista mai multe masini de lux decat in Franta, si nimeni nu stie de unde sunt bani pentru asta. Intreprinderile se inchid, pensiile sunt foarte mici, nu te bucuri de nicio protectie daca esti bolnav.

„La noi, oamenii merg cu capul aplecat, deprimati, preocupati. Se gandesc ce vor manca maine”, spune Victor.

Anglofon si germanofon, Victor nu calatorise in Franta pana cand a intalnit-o pe Ioana, in iune. Imediat ce a primit permisul de munca, Ioana a fost angajata de o clinica privata din Montpellier, unde se ocupa de administratie. Aflata intr-un schimb de experienta in SUA, s-a intalnit cu Virginie, din Castelnau, cu care s-a imprietenit. „Parintii ei m-au gazduit si m-au sfatuit ce sa fac”, explica ea, intr-o franceza perfecta, cu accent sudic, adaugand ca nu s-a confruntat cu nicio situatie de discriminare.

Si Victor vorbeste franceza cu dezinvoltura, gratie „vecinilor si televizorului”. „Sunt captivat de bucataria franceza, atat de rafinata. Dar si de muzica si de istorie. Imi place sa invat, vreau sa lucrez. Si sa calatoresc in continuare, pentru a invata mai multe. Intr-un cauvant, sa traiesc dupa principiul francez: ‘Liberté, égalité, fraternité'”.