Cannes: Nuri Bilge Ceylan se pregateste de premiu in vreme ce vestea arestarii cineastului ucrainean Oleg Sentsov ajunge pe Croazeta

Turcul Nuri Bilge Ceylan si echipa lui au pasit pe covorul rosu cu doliu la rever pentru minerii morti acum cateva zile. Nici un zambet din partea lor, nici un strigat din partea fotografilor . Cand au ajuns in sala de la Grand Théâtre Lumière, jurnalistii si invitatii i-au primit in picioare. Pentru ca are peste trei ore, iar festivalul cu o zi mai putin ca pana acum, „Winter Sleep” a avut o singura proiectie.

Dupa ce vezi cele trei ore si 16 minute ale lui „Winter Sleep”/”Kis Uykusu” intelegi ca va fi in palmares. Dar cum? Nuri Bilge Ceylan nu poate lua a treia oara Grand Prix. Pare sa aiba doua variante- Premiul de scenariu sau la Palme d’Or. Daca se intampla prima varianta inseamna ca pana in 23 mai va aparea un film si mai puternic. Daca iese a doua inseamna ca traseul lui Ceylan si-a urmat cursul firesc.

In 2003 Nuri Bilge Ceylan castiga cu „Uzak”/”Distant” Grand Prix du Jury la Cannes , in 2006 „Les Climats”/”Iklimler” primea tot aici Premiul FIPRESCI, a urmat in 2008 Premiul de regie cu „The Three Monkeys”, iar in 2011 din nou Grand Prix cu „Once Upon a Time in Anatolia”.

Normal ar fi ca acum sa primeasca, in sfarsit, cel mai important premiu. E mult prea devreme pentru presupuneri, doar trei filme au mai fost vazute in Competitia Oficiala a editiei demarate in 14 mai, dar „Winter Sleep” e genul de film care poate incununa un palmares si o cariera.

E o poveste mai degraba cehoviana („The Guardian” spune ca e bergmaniana) desfasurata in Capadochia si ai carei eroi sunt un fost actor, Aydin (excelent Haluk Bilginer) care a ajuns bogat proprietar de hotel, sotia sa mult mai tanara (Melisa Soezen) si sora lui divortata (Demet Akbag).

Personajele secundare sunt o familie de oameni saraci care locuiesc pe una din proprietatile actorului (si carora acesta le ia lucruri din casa pentru ca sunt in urma cu chiria), un prieten binevoitor si vaduv al actorului, un invatator tanar inca entuziast in luminarea maselor, un vechil umil si fidel, turisti japonezi care vorbesc prost engleza.

Filmul are amplitudine, desi actiunea nu e complicata iar personajele petrec mai tot timpul dialogand in spatii inchise. Dar cate nu se intampla in cursul lungilor discutii? Peisajul se schimba in exterioarele cu case scobite in piatra in vreme ce sub ochii nostri eroii isi leapada pieile.

Ceylan, care a scris scenariul impreuna cu sotia sa, Ebru, face din „Winter Sleep” o poveste morala si autoreflexiva despre relatii de putere, imposibilitatea comunicarii, cruzime, inegalitate sociala. Povestea e actuala si etern valabila.

De cateva ori e folosita aceeasi schema. Atacat in orgoliul sau de sora ori de sotie care ii reproseaza una ca scrie articole amatoriste, alta ca isi baga nasul in activitatea ei filantropica, Aydin isi pune victima la podea cu manevre tot mai elaborate in ochii nostri.

Pe sora o tintuieste cu fraze rautacioase (si o scoate cu totul din film), pe sotie o umileste aratandu-i ca nu se pricepe nici sa stranga bani si facandu-ne sa intelegem ca mariajul li se stricase pentru ca sotia nu se lasa manipulata, dar nici nu mai avea energie sa reziste.

Adevarul e ca nu prea am chef sa vorbesc despre film. Abia l-am vazut, nici n-am apucat sa ma gandesc la el. Trei ore trec repede, dar era nevoie de timp fizic pentru ca eroii sa se rasuceasca cu partea adevarata spre noi.

Studiul de caractere e ireprosabil si devine evident la final ca manipularea de care au parte eroii e aplicata si asupra noastra. Arta e tot manipulare si, la fel cum oamenii nu se pot face intelesi nici in discutii interminabile cu ceilalti, nici regizorul/artistul nu se poate face inteles cu totul de catre spectatori.

Ceylan a ajuns la aceeasi concluzie cu Cristi Puiu. E curios ca niste artisti atat de talentati ajung la aceasta idee la maturitate, nu la inceputul carierei – cand ar fi fost poate mai normal sa se planga ca nu sunt intelesi.

Crochiuri

O sa las filmul sa se aseze putin si revin peste cateva zile. Pana atunci, cateva crochiuri. Afisul sectiunii Quinzaine des Réalisateurs arata un barbat intrat pe jumatate intr-o gaura din perete.

„Uite, trece si prin perete!” , am exclamat cand am vazut azi-dimineata afisul. Scurtmetrajul cu care Radu Jude revine la Cannes se numeste „Trece si prin perete” si va fi aratat in sectiunea Quinzaine des Realisateurs in 23 mai. E o coincidenta faina.

Quinzaine des Realisateurs

Foto: Hotnews

Thierry Frémaux, delegatul general al festivalului, a urcat azi in mod exceptional pe scena pentru a introduce proiectia cu „How to Train Your Dragon 2” si pentru a-i invita pe scena pe Jeffrey Katzenberg (CEO-ul lui DreamWorks), regizorul Dean DeBlois si Jay Baruchel, Djimon Hounsou, America Ferrera, Cate Blanchett si Kit Harington, care dau voce personajelor. Motivul e aniversarea a 20 de ani de existenta a lui DreamWorks Animation.

Pana la urma n-a fost asa rau ca „Grace de Monaco” a deschis festivalul pentru ca i-a facut pe jurnalistii de pretutindeni sa-si ascuta pana intre dinti. „The Guardian” a continuat sa arunce cu sageti citand injuraturile altor critici si punandu-l pe Peter Bradshaw sa faca o lista cu filmele cele mai aiurea pe care le-a vazut la Cannes.

Cu exceptia cronicarului de cinema al lui „Nice Matin”, care probabil scrie in mod obisnuit despre accidente auto si crime, si care spunea ca „Mr Turner” e un film ca de la BBC, interpretul Timothy Spall avand un „fizic porcin”, presa e unanima in a aprecia cel mai recent film al lui Mike Leigh.

Biopic-ul „pictorului luminii” are si el aproape doua ore jumate, dar are cotatii de invidiat din partea conclavului de critici naimiti de revista „Screen International” si improspatat in acest an si cu americanca Stephanie Zacharek de la „The Village Voice”.

„Mr. Turner” a fost proiectat in 15 mai, cand inca nu ajunsesem. O sa-l vad la reluari, inaintea galei de premiere.

Cateva imagini din noul film al lui Terrence Malick, „Voyage of Time”, vor fi aratate in Marché. Premiera e anuntata pentru 2016. Se spune ca e filmul cel mai ambitios al lui Malick, „o celebrarea a pamantului de la nasterea universului si pana la colapsul final. Parca am mai vazut filmul asta…. Pentru ca Plan B e printre producatori, se zvoneste ca Brad Pitt va fi naratorul.

In acest an Festivalul de la Cannes are un buget mai mare ca in anii precedenti. Ce e vizibil la prima mana e ca holurile si toaletele din Grand Théâtre Lumière au fost reamenajate complet. In timp ce te speli pe maini te urmareste privirea lui Marcello Mastroianni din „8 1/2” (afisul festivalului) si faci pipi ascultand aceeasi caseta cu hit-uri celebre din filme ca in anii trecuti.

In schimb, sunt mai multi politisti decat pana acum si ei nu fac decat sa-i incurce pe jurnalisti. Azi a trebuit sa ocolim 500 de metri prin imbulzeala numai ca sa putem ajunge la intrarea la filmul lui Ceylan, iar polistii l-au tarat efectiv pe un jurnalist care nu i-a ascultat.

Free Oleg Sentsov!

Dar astea sunt prostii. Cu cateva zile inainte ca ucraineanul Serghei Loznitsa sa arate pe Croazeta documentarul „Maidan” despre protestele anti-Ianukovici, circula pe internet o scrisoare cu antetul din partea Festivalului de la Odessa anuntand ca cineastul ucrainean Oleg Sentsov, autorul multipremiatului „Gamer” si activist Euromaidan, a fost arestat de Oficiul Federal de Securitate (FSB) al Federatiei Ruse si acuzat de terorism.

Oleg Sentsov_photo

Foto: Festivalul de Film de la Odessa

Oleg Sentsov a fost rapit in 11 mai de catre agentii FSB de la locuinta sa din Simferopol (Crimeea). Dupa ce la inceput nu s-a stiut ce e cu el, in 15 mai s-a anuntat ca in doua zile va fi dus la Moscova pentru a fi judecat. Ministerul ucrainean al Culturii a protestat printr-o scrisoare deschisa pe care a trimis-o organizatiilor internationale pentru apararea drepturilor omului.

Potrivit comunicatului trimis de Festivalul de la Odessa, Oleg Sentsov nu-si recunoaste vina si va fi aparat de cunoscutul avocat Dmitri Dinze, care s-a mai ocupat de cazurile Pussy Riot si Bolotnaia.

Cineastii ucrainieni cred ca este vorba de o campanie organizata in Crimeea de cei care se opun politicii Rusiei. Aproximativ 20 de oameni sunt deja detinuti.

In 25 Aprilie au disparut in Sloviansk directorul de teatru Paul Yurov si curatorul Denis Grischuk. Artisti ucrainieni, rusi si europeni le-au cerut in van separatistilor sa-i elibereze.