Țările cele mai afectate de închiderea Strâmtorii Ormuz, „artera de petrol” a lumii
Închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran a trimis unde de șoc pe piețele energetice globale, iar marile economii din Asia, precum și alte țări din regiune, vor resimți cel mai puternic impact, arată o analiză publicată de CNBC.
Un comandant de rang înalt al Gardienilor Revoluției din Iran a declarat luni târziu că Strâmtoarea Ormuz a fost închisă și a avertizat că orice navă care va încerca să tranziteze această cale navigabilă va fi atacată, potrivit presei iraniene de stat.
Situată între Oman și Iran, strâmtoarea funcționează ca o arteră vitală pentru comerțul global cu petrol. Aproximativ 13 milioane de barili pe zi au trecut prin ea în 2025, reprezentând circa 31% din toate fluxurile maritime de țiței, potrivit firmei de consultanță energetică Kpler.
O închidere prelungită a strâmtorii ar duce probabil la o nouă creștere a prețurilor petrolului, unii analiști estimând că barilul ar putea depăși 100 de dolari.
Aproximativ 20% din exporturile globale de gaze naturale lichefiate (GNL) provenite din Golf sunt, de asemenea, în pericol, în special cele din Qatar, transportate prin Strâmtoarea Ormuz, potrivit Kpler. Qatar, unul dintre cei mai mari furnizori mondiali de GNL, și-a oprit producția luni, după ce drone iraniene au lovit instalațiile sale din Ras Laffan Industrial City și Mesaieed Industrial City.
„În Asia, Thailanda, India, Coreea [de Sud] și Filipine sunt cele mai vulnerabile la creșterea prețurilor petrolului, din cauza dependenței lor ridicate de importuri, în timp ce Malaysia ar fi un beneficiar relativ, deoarece este exportator de energie”, a scris grupul financiar Nomura într-o notă publicată luni.
Închiderea Strâmtorii Ormuz produce o presiune fizică imediată în Asia de Sud
Analiștii consultați de CNBC afirmă că Asia de Sud ar resimți cea mai acută perturbare, în special în ceea ce privește aprovizionarea cu GNL.
Qatar și Emiratele Arabe Unite dau împreună 99% din importurile de GNL ale Pakistanului, 72% din cele ale Bangladesh-ului și 53% din cele ale Indiei, potrivit datelor Kpler.
Având capacități limitate de stocare și flexibilitate redusă în aprovizionare, Pakistan și Bangladesh sunt deosebit de vulnerabile.
Însă India are cea mai mare expunere combinată, și pe GNL și pe petrol, din regiune. „Mai mult de jumătate din importurile sale de GNL sunt legate de Golf, iar o pondere semnificativă este indexată la Brent, astfel încât o creștere a prețului țițeiului determinată de Ormuz ar majora simultan costurile importurilor de petrol și prețurile contractelor de GNL. Aceasta creează un șoc dublu, fizic și financiar”, afirmă Go Katayama, unul dintre analiștii de la Kpler.
China: expunere mare, dar cu amortizor suficient în cazul unei închideri prelungite a Strâmtorii Ormuz
Închiderea Strâmtorii Ormuz ar testa securitatea energetică a Chinei, însă stocurile și sursele alternative de aprovizionare oferă un anumit tampon.
Țara este cel mai mare importator mondial de țiței și achiziționează peste 80% din petrolul iranian, potrivit Kpler.
Aproximativ 30% din importurile sale de GNL provin din Qatar și Emiratele Arabe Unite, iar circa 40% din importurile sale de petrol tranzitează Ormuz, estimează UBP.
„China este expusă în mod semnificativ, dar este mai flexibilă”, afirmă Katayama.
Potrivit Kpler, stocurile de GNL ale Chinei se ridicau la sfârșitul lunii februarie la 7,6 milioane de tone, oferind acoperire pe termen scurt.
UBP a afirmat că, deși China este un importator net major de energie în regiune, nu este neapărat cea mai vulnerabilă la potențiale șocuri de aprovizionare.
Japonia și Coreea de Sud
Orientul Mijlociu furnizează 75% din importurile de petrol ale Japoniei și aproximativ 70% din cele ale Coreei de Sud, potrivit UBP.
În ceea ce privește GNL, expunerea lor la Golf este mai redusă decât cea a Asiei de Sud. Coreea de Sud își asigură 14% din GNL din Qatar și Emiratele Arabe Unite, în timp ce Japonia 6%, potrivit estimărilor Kpler.
Chiar și în absența unor penurii totale, efectele asupra prețurilor ar putea fi severe. „Economiile cu o dependență ridicată de importurile de energie, precum Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, sunt mai expuse la șocuri de aprovizionare”, a declarat Shier Lee Lim, strateg pentru regiunea Asia-Pacific la platforma de plăți Convera.
Stocurile sunt, de asemenea, limitate. Coreea de Sud deține aproximativ 3,5 milioane de tone de GNL, iar Japonia aproximativ 4,4 milioane de tone în rezerve, suficiente pentru circa două până la patru săptămâni de cerere stabilă, potrivit Kpler.
Asia de Sud-Est
În mare parte din Asia de Sud-Est impactul de prim ordin este creșterea costurilor, mai degrabă decât o penurie imediată, afirmă experții din industrie.
Katayama spune însă că cumpărătorii de GNL dependenți de piața spot s-ar confrunta cu costuri de înlocuire mult mai mari, pe măsură ce Asia concurează cu Europa pentru încărcături din Atlantic.
În analiza de la Nakomura, Thailanda se evidențiază în mod special ca perdantă în cazul creșterii prețului petrolului deoarece șocul extern este mare și imediat: are cele mai mari importuri nete de petrol din Asia, de 4,7% din PIB, iar fiecare creștere cu 10% a prețului petrolului înrăutățește contul curent cu aproximativ 0,5 puncte procentuale din PIB-ul țării.
INTERVIURILE HotNews.ro