Casa Romania, cu maxi buget si in stil minimalist

Doua animatoare italience impreuna cu doua tinere romance intampina vizitatorii la intrare. Ne aflam la Casa Romania, punctul de atractie al campaniei „Romania, incantat de cunostinta”, pe care Guvernul a cheltuit 4,2 milioane de euro. Timp de trei zile proiectul de imbunatatire a imaginii romanilor din Peninsula s-a mutat in centrul Romei. Intentia organizatorilor a fost aceea de a crea „un spatiu care sa reproduca atmosfera unei case moderne romanesti”, cu dansuri populare, carti in limba romana si mancaruri traditionale.

Bucatari in uniforma neagra

Vizitatorul este insa proiectat, inca de la intrare, intr-un spatiu predominant modernist: ecrane plate hi-tech, bucatari eleganti, imbracati in uniforma neagra, imagini virtuale pe peretii galeriilor – un scenariu mai degraba tehnologic si futurist decat traditional romanesc.

Amplasat chiar la iesirea din gara Termini, probabil zona cu cel mai mare trafic de persoane din capitala Italiei, pavilionul romanesc nu atrage atat de multi vizitatori pe cat s-ar putea astepta un locuitor al Romei. Principalii vizitatori sunt turistii in trecere, cu valize, tineri cu rucsacul in spate, romani care au aflat de campanie, italieni curiosi.

„Cartile nu se imprumuta”

O mica biblioteca si un divan acoperit cu o scoarta traditionala la intrare semnaleaza ca ne aflam in „casa cea mare”. Carti si reviste romanesti atrag atentia romanilor, care le rasfoiesc cu nostalgie. „Le putem cumpara sau lua cu imprumut?” este intrebarea cea mai frecventa.

„Ne pare rau, sunt doar de expozitie, le ducem apoi la Milano”, raspund organizatorii.

Continuam turul expozitiei iar intr-o camera vedem cateva postere ale unor cantareti americani, un calculator si un pat stilizat: este camera copiilor. Pe fundal, un mega poster cu un peisaj carpatin. Cativa tineri se opresc si incearca sa faca un tur virtual la computerul amplasat langa perete. Nici un program interesant, asa ca isi continua traseul. Un turist strain se opreste si fotografiaza punctele de atractie ale pavilionului.

Iata ca ajungem si in ceea ce se doreste a fi dormitorul principal al „casei traditionale”. Mobilierul este la fel de minimalist ca si restul expozitiei: un alt pat stilizat si o vitrina. In vitrina sunt expuse trei costume populare, cateva fotografii, un teanc de camasi de fabrica si altul de prosoape.

Coada la mezeluri

Atentia ne este atrasa de un freamat de voci. Iata-ne in bucataria „Casei Romania”, unde vizitatorii asteapta rabdatori la coada, sa guste „specialitatile” romanesti. Salam, branzeturi, cozonaci: portii mici, dar lumea poate servi in voie. Un cuplu de italieni comenteaza: „e chiar bun, gusta si salsiccia”, spune ea sotului. Cei doi bucatari gatesc sarmale, chiftelute si ciorba ardeleneasca. „Doar pentru expozitie; ceea ce gatim nu se poate manca, dar cine vrea poate lua retetele si incerca acasa”, explica ei. Unul din cei doi, le chef e roman, celalalt italian. „Eu sunt aici pentru a va spune ca e buna mancarea romaneasca”, glumeste italianul. „Si nu numai mancarea, ci si romanii sunt buni”, adauga el.

„Un pahar de vin nu putem gusta?”, intreaba un muncitor robust abia venit de pe santier, in trecere pe la Termini. Vinul insa este, doar in vitrina. In loc de vinurile traditionale romanesti, troneaza la loc de cinste zeci de sticle cu o unica eticheta care nu aminteste cu nimic plaiurile mioritice.

„Cred ca e o initiativa buna. Tocmai am asistat la dansul copiilor de la ansamblul „Dor Calator”, mi-au placut foarte mult. Am putut vedea momente din cultura si traditia noastra. Apoi am vazut cum se prepara felurile bucatariei romanesti. Ar mai trebui facute asemenea initiative de promovare a imaginii Romaniei. Dar ma asteptam sa fie mai multa lume”, ne spune Monica Mitrica, vicepresedinta asociatiei „Vocea romanilor”.

Putin mai departe, se anima o discutie despre cultura romaneasca, „atat de asemanatoare cu cea italiana”, dupa cum declara cu entuziasm una din tinerele romance care intampina vizitatorii.

La iesirea din expozitia futurista, idilica si tehnologica, aceeasi romani care vin la Termini pentru a-si cauta un loc de munca, aceeasi italieni circumspecti, aceleasi titluri de ziare: „Romanul beat care a ranit 13 persoane”. Cu referire la Bruno Radosavjevic, rom, de origine croata.

Adriano, romanul de sub pod

La Casa Romania il intalnim pe Adriano, „dulgher de meserie”, dupa cum el insusi se prezinta. Un roman de 34 de ani, pare cu 10 ani mai in varsta. A facut de trei ori coada la bufet, de trei ori a umplut servetelul cu micile portii de parizer si cas. A venit la pavilionul romanesc cu un obiectiv precis: „credeam ca se ofera si locuri de munca. Dar tot e bine, macar azi am mancat.”

Se uita curios la imaginile spotului publicitar cu romanii integrati in Italia. „Da, ei au o casa, se vede ca au bani”, comenteaza. In schimb Adrian nu are nimic, nici macar un pat unde sa doarma. Noaptea se aciueaza sub un pod la Storta: „incapem si 4-5 romani sub pod. Acum ca vine iarna, va fi mai greu cu frigul”, ne marturiseste ingrijorat. Nu are nici documente: „Aveam pasaport si buletin, dar au expirat, nu am bani sa le refac”. Documente italiene? „Nici alea, m-am dus sa-mi fac codul fiscal si nici nu s-au uitat la mine fara pasaport romanesc. Dar pun eu bani deoparte si imi fac documente noi la consulat”.

Sclav in Calabria

Cum de a ajuns intr-o asemenea situatie? Imi povesteste peripetiile lui in Calabria: „Am muncit si zece ore pe zi, fara a primi un ban. Patronii imi dadeau doar de mancare. Am fugit de 4 ori, dar m-au gasit si m-au adus inapoi la munca. A cincea oara am izbutit sa scap. Am venit la Roma, dar inca nu am reusit sa pun un ban deoparte.”

„Politistii m-au batut”

Acum doua saptamani spune ca l-a prins Politia. „M-au intrebat de unde sunt, le-am spus si, eu in gluma, ca sunt american. Apoi le-am aratat pasaportul romanesc si m-au dus la sectie. Aici o politista m-a luat de urechi si mi-a spus „iti aratam noi America”. Si m-au batut cu pumnii si picioarele”. De ce nu-i denunta pe cei care l-au batut? „Nu-i denunt, nu am venit aici sa-mi fac probleme. Apoi, de unde bani pentru avocat? Imi vad de treaba mea”.

Dar de ce nu se intoarce in Romania? Raspunde cu tristete si resemnare: „Unde sa ma intorc? Am pierdut casa cand a fost falimentul bancii. De aia am venit in Italia: sa fac bani, sa ma intorc in tara si sa-mi cumpar o casa.” Adrian a auzit si el de promisiunile electorale cu intoarcerea in tara: „20.000 de euro? Pai daca toti astia un milion, care suntem aici, ne intoarcem in tara deodata, cu ce ne platesc?”, zice cu surasul trist pe buze. „E adevarat, nici aici nu am unde sa dorm, dar macar la Roma am unde sa mananc, ma duc la Caritas si nu mor de foame. Mergem inainte!”.

Adriano mai face un tur al pavilionului, se mai uita prin carti. Vrea sa ia una cu el. Aude ca nu se poate. „Pacat, intr-o ora as fi citit-o”. Pleaca multumit ca, macar azi, a mancat romaneste.