Cât de mult contează Republica Moldova în alegerile din România și care este candidatul cotat să ia cele mai multe voturi de peste Prut

„La alegerile europarlamentare din iunie 2024, aproape 57.000 de voturi au venit dinspre Republica Moldova, mai mult de un sfert din întreaga diasporă românească, pe lângă voturile moldovenilor cu dublă cetățenie din România sau alte state europene. Cu toate acestea, vizibilitatea candidaților în Republica Moldova este una mai degrabă modestă”, scrie pe Contributors.ro Alexandru Damian, director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene.

Cei 10 ani de mandat ai lui Klaus Iohannis nu lasă moștenire nicio politică majoră pentru Chișinău, cu un prim mandat dominat de dezinteres și o susținere a Bucureștiului pentru ceea ce începea să însemne regimul Plahotniuc și un al doilea început în același registru. Schimbarea a venit cu greu și doar după cutremurul politic de la Chișinău, marcat de căderea regimului Plahotniuc, determinată în principal de curajul mișcării proeuropene din jurul Maiei Sandu.

Vizibilitatea candidaților la alegerile prezidențiale rămâne una mai degrabă modestă în Republica Moldova, lucru explicabil însă prin prezența discontinuă a majorității partidelor românești peste Prut și o incapacitate a guvernelor de la București de a duce la Chișinău și o componentă de informare.

În mod poate neașteptat, cel mai articulat program din campania actuală privind Chișinăul este al Elenei Lasconi și USR, semn că cineva din partid și-a făcut bine treaba. Cu toate acestea, USR pare, dintr-un motiv necunoscut, incapabil să devină și (mai) cunoscut și influent la Chișinău.

PSD, dar mai ales PNL, mențin relații mult mai apropiate cu partidele de la Chișinău. Cu o foarte probabilă susținere a lui Nicolae Ciucă dinspre mașinăria de partid a Partidului Acțiune și Solidaritate, PNL rămâne partidul românesc cel mai influent și vizibil în Republica Moldova. 

„Klaus Iohannis nu va rămâne legat de nicio inițiativă sau proiect major în relația dintre cele două țări”

România vine după 10 ani și două mandate consecutive ale lui Klaus Iohannis, un președinte cu performanțe foarte modeste și care în ultimii ani s-a remarcat mai degrabă prin absență. Iohannis lasă moștenire o democrație slăbită, instituții nefuncționale și un sistem de justiție care a regresat enorm, cu o luptă anticorupție inexistentă. 

România se află sub asaltul partidelor antieuropene și, în unele cazuri, cu discurs prorusesc. O consolidare a acestora, în urma celor două alegeri din noiembrie și decembrie 2024, va duce la erodarea capacității României de a promova teme europene, precum extinderea spațiului european. În acest context, Bucureștiul riscă să devină nu doar necredibil, ci și marginalizat în Europa, unde forțele populiste susținute de Kremlin au cel mai mare succes.

Cu puține excepții, nici în relația dintre România și Republica Moldova nu am avut parte de o implicare semnificativă a președintelui României, asta deși la București ne-am arogat dintotdeauna rolul de principal susținător al Chișinăului. 

Mai mult, poziția mult mai vizibilă (și mai apreciată) în spațiul european a Maiei Sandu a eclipsat parțial și (probabil chiar a enervat) administrația de la București. Klaus Iohannis nu va rămâne legat de nicio inițiativă sau proiect major în relația dintre cele două țări, asta deși, mai ales în ultimii ani, deciziile Bucureștiului au fost în sfârșit corecte și venite la timp pentru securitatea și parcursul european al Republicii Moldova.

„A fost nevoie de un cutremur politic la Chișinău pentru ca Bucureștiul să renunțe la susținerea unui regim oligarhic corupt”

Anii de președinție ai lui Klaus Iohannis și modul în care a privit Chișinăul se pot lega de o incapacitate a statului român de a gestiona coerent ceea ce la București este considerat cea mai importantă temă de politică externă.

A fost nevoie de un cutremur politic la Chișinău, căderea regimului Plahotniuc, determinată în principal de curajul mișcării proeuropene din jurul Maiei Sandu, pentru ca Bucureștiul să renunțe la susținerea unui regim oligarhic corupt. Și acest lucru s-a întâmplat cu greu și, cel mai probabil, cu multe plânsete și suspine după cel care a oferit multe favoruri administrației (și clientelei sale) de la București.

Victoria Maiei Sandu și a partidului PAS, una fără niciun suport al Bucureștiului, l-a determinat pe cel din urmă să își asume în sfârșit decizii corect în relația cu Chișinăul. Klaus Iohannis a devenit și el mai atent la Republica Moldova, poziționările au fost de multe ori la timp, iar România a încetat măcar temporar (și parțial) să mai joace roluri duble la Chișinău.

Spun parțial pentru că în continuare există o relație cel puțin dubioasă cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, unul căruia i-au fost întinse toate covoarele roșii la București, atât de PSD, cât și de PNL, și al cărui partid, Mișcarea Alternativa Națională, pare să fie un pariu greu de estimat. Și, desigur, vechile relații, în special ale PSD, au rămas influente, chiar dacă ieșite momentan de sub reflectoare.

La europarlamentare, peste un sfert din voturile diasporei au venit din Republica Moldova

Contextul alegerilor prezidențiale din 2024 prinde România și Republica Moldova în probabil cel mai bun moment al istoriei recente, cu toate lipsurile administrației prezidențiale conduse de Klaus Iohannis, jocului dublu al Partidului Social Democrat la Chișinău (dacă nu și al unor instituții) și inabilității politice interne care afectează grav și capacitatea de suport pentru Republica Moldova.

Deloc surprinzător, Republica Moldova rămâne o temă importantă de campanie în România, iar mobilizarea votului dinspre Chișinău un obiectiv important pentru candidații la prezidențiale. La ultimele alegeri din România, cele europarlamentare din iunie 2024, aproape 57.000 de voturi au venit dinspre Republica Moldova, mai mult de un sfert din întreaga diasporă românească (aprox. 216.000 voturi), pe lângă voturile moldovenilor cu dublă cetățenie din România sau alte state europene.

Cu toate acestea, vizibilitatea candidaților în Republica Moldova este una mai degrabă modestă ținând cont de comunitatea românească foarte mare de aici, interesul pentru ceea ce se întâmplă în România și de această poziționare a Chișinăului ca principala temă de politică externă a Bucureștiului.

Lucru explicabil însă prin prezența discontinuă a majorității partidelor românești și candidaților la Chișinău și o incapacitate a guvernelor de la București de a promova și o componentă de informare (fie prin politici de suport pentru media proeuropeană și reformistă, și nu doar finanțări pe teme de identitate și biserică, fie prin TVR, instituții de cultură sau o finanțare consistentă a societății civile).

Dincolo de festivisme și ședințe comune, la Chișinău este puțin vizibil ce se întâmplă la București (deși este clar că se dorește mai mult), iar eforturile partidelor și candidaților noștri sunt limitate.

Ce candidat va atrage cele mai multe voturi

Campania prezidențială nu a adus nici ea mari revelații pe subiect, dar principalii candidați s-au străduit cumva să facă loc și Republicii Moldova în activitățile de campanie. Primii cinci, cu șanse de turul doi, adică Marcel Ciolacu, George Simion, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi încearcă sau au încercat să atragă votul de peste Prut.

Plecat din pole-position, Nicolae Ciucă, cu cea mai bună rețea de partid la Chișinău datorită relației dintre PNL și Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu, dar și a vizibilității europarlamentarului Siegfried Mureșan, va reuși cel mai probabil să atragă un număr mare de voturi. Cu câteva vizite la Chișinău și întâlniri cu Maia Sandu sau liderii PAS, Ciucă joacă cartea mașinăriei de partid a PAS, una care a dezinformat prin omisiune la ultimele alegeri europarlamentare cerând membrilor săi un vot pentru PNL, uitând să le comunice că PSD și PNL candidează împreună.  

Neașteptat însă, programele electorale al PNL și al lui Nicolae Ciucă sunt sărace și conțin puține referințe la Republica Moldova, de obicei sub spectrul regional (cu referințe comune la Moldova, Ucraina sau Balcanii de Vest) și doar câteva referințe clare privind domeniile conectivitate de transport (de exemplu dublarea numărului de poduri peste Prut și modernizarea conectivității feroviare) și susținerea securității energetice.

„Votul pentru PSD nu a funcționat la Chișinău nici măcar în timpul guvernelor controlate de oligarh”

Cu un partid apropiat ani la rândul de oligarhul fugar Plahotniuc, Marcel Ciolacu nu este străin de Republica Moldova, însă are o imagine mai degrabă controversată, iar votul pentru PSD nu a funcționat la Chișinău nici măcar în timpul guvernelor controlate de oligarh. Capacitatea de a atrage voturi este limitată, chiar dacă Ciolacu se poate baza pe rămășițele Partidului Democrat, fie că se numesc Partidul Social Democrat European sau Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei și rețelei de primari pe care încă o controlează.

În ultimii ani a cultivat o relație apropiată și cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, invitat deseori în România și beneficiar de suport financiar din partea administrațiilor PSD din România (inclusiv din partea Consiliului Județean Buzău, locul de baștină al lui Marcel Ciolacu). Programul electoral al lui Marcel Ciolacu include referințe foarte slabe la Republica Moldova, doar câteva generalități privind susținerea parcursului european și conectivitate (infrastructură rutieră și energetică) și, cu excepția unor poziționări “în rând cu lumea” nu a existat vreun interes major.

Guvernarea celor doi, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, sub coordonarea lui Klaus Iohannis, a adus totuși o serie de progrese pe infrastructură de transport sau securitate energetică, departe însă de promisiunile de campanie și de tonul festiv al oricărei mici realizări. Rămâne relevantă (și amuzantă) poza cu podul de la Bumbăta-Leova, pe pontoane, conectat la o vamă inițial fără curent electric și care ducea într-un drum comunal, dar la inaugurarea căruia au participat și domnul Bode, și domnul Grindeanu, și mulți alți reprezentanți ai Bucureștiului.

„Lasconi a punctat cam tot ce se putea puncta”

Fără să iasă în evidență în comunicările publice ale doamnei Lasconi, capitolul dedicat Republicii Moldova este cel mai solid dintre programele de guvernare ale candidaților, semn că cineva din partid și-a făcut treaba. Campania doamnei Lasconi în Moldova a atras și interesul PNL și a unui portal finanțat din România de Departamentul pentru Republica Moldova aflat sub conducerea unui membru PNL (deschide.md) ce a trecut peste uzuala promovare a domnului Ciucă, dar a distribuit pe site și pe pagina de Facebook un material de o propagandă abjectă împotriva acesteia, una în linia editorialilor din oficioasele prorusești, un amestec de homofobie, narative rusești și apologie a extremismului.  

Lasconi a punctat cam tot ce se putea puncta în program și în intervențiile publice. A atacat susținerea României pentru Plahotniuc și regimul său, dar și curtarea recentă a lui Ion Ceban, nevoia de modernizare a punctelor de frontieră (cu o remarcă de apreciat privind facilitățile, inclusiv toaletele, din vămi, aflate într-o stare jalnică), nevoile de infrastructură (transport și energie) și pericolul reprezentat de Rusia, susținând deschis și suportul pentru Ucraina. A avut recent o campanie la Chișinău și a oferit interviuri unor televiziuni și oameni din mass media, semn că se poate face mai mult decât poze și festivisme.

Are de partea ei un partid care înțelege bine Republica Moldova, dar care pare, dintr-un motiv necunoscut, incapabil să devină și (mai) vizibil la Chișinău.

Republica Moldova nu a ieșit aproape deloc în evidență în timpul campaniei lui Mircea Geoană, dar ca mai toți candidații din România, cu excepțiile cunoscute, a avut poziționări corecte pentru a susține parcursul european al Chișinăului. 

A inclus însă destul de multe referințe în programul electoral, inclusiv noi posturi pentru coordonarea relației cu Republica Moldova, precum un Înalt Reprezentant al Administrației Prezidențiale și un viceprim-ministru responsabil la nivel executiv, și a marșat pe eternele restanțe de infrastructură (feroviară, rutieră, energetică, telecom) sau susținerea unei candidaturi comune Iași-Chișinău pentru titlul de capitală culturală europeană.

Votat masiv de diaspora românească, partidul AUR a fost refuzat de votanții din Republica Moldova

George Simion este bine cunoscut în Republica Moldova. Reprezentant al așa-zisei mișcări unioniste de la Chișinău ani la rând, dar cu numeroase poziționări controversate ce au ajutat de multe ori partidele antireformiste, George Simion are interdicție de intrare în Republica Moldova.

Partidul AUR, votat masiv de diaspora românească la ultimele alegeri europarlamentare a fost refuzat de votanții din Republica Moldova. A fost promovat puternic de România TV, postul oligarhului fugar apropiat de PSD, Sebastian Ghiță, care oferea recent o trambulină în România și portavocii lui Ilan Șor, Marina Tauber, și a promovat aproape toate conspirațiile populiste și prorusești ce au circulat în România.

Programul electoral al lui Simion include vechile povești cu “reunirea cu Republica Moldova ca un obiectiv fundamental al guvernării AUR”, dar și sperietori clasice, cu populisme similare cu narațiunile Kremlinului sau care au fost promovate insistent și în Moldova: România “nu se implică în războaiele altora”, menținând o poziție anti-Ucraina, pericolul în care se află familia tradițională și “pericolul identității de gen”, etc. – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro