Cateva observatii la discursul Regelui

Cele opt minute de discurs tinut de Regele Mihai in Parlament la implinirea celor 90 de ani ai sai au condensat atat de multe evenimente incat pare cam dificil sa te ocupi de toate. Ficare din ele are, totusi, o anumita relevanta. Un eveniment in sine este continutul discursului, decretat instant la TV un tezaur de intelepciune. Totusi, gasim acolo cuvinte cam pompoase, idei cam rasuflate, expresii intregi auzite si in alta parte. Rareori l-am zarit pe Rege printre vorbele rostite greu.

A fost un mesaj pe alocuri seducator, dar foarte general, universal valabil. Bun de rostit si acum si peste zece ani. Nu putea fi, totusi, altfel, intr-un astfel de moment simbolic.

Stim insa bine ca este exact genul de discurs dupa care politicienii romani se dau in vant. Le zice bine dar, in final, nu spune nimic. Vobeste despre tot si toate, pe un ton decent si de bun simt. N-are „adrisant”, pare defazat, rupt de realitate, de actualitate. Nu respira in ritmul vremii noastre, nu ataca esenta problemelor, evita marile teme – coruptia si populismul spre exemplu. Pare orb si surd la apocalipsa economica care zguduie intreaga lume occidentala din temelii.

Aceasta se cheama inadecvare la lumea din jurul tau aflata intr-un proces de transformare profunda.

Ar fi fost ca Romania sa-si permita azi regi-filozofi. Nu e timp pentru ei. Romania are nevoie de regi-luptatori/finantisti/pragmatici cu picioarele adanc infipte in solul economiei.

In discursul Regelui citim printre randuri vagi aluzii la Traian Basescu si la defectele lui, dupa cum li s-a parut si jurnalistilor de la AFP. Acestia spun ca denuntarea de catre Regele Mihai a „dispretului fata de etica si de rolul primordial al institutiilor statului, precum si personalizarea puterii” reprezinta critici disimulate la adresa actualului presedinte al Romaniei, acuzat de adversarii politici de „autoritarism”.

Antibasescienii s-au rafuit, ca de obicei, cu Traian Basescu, cu Emil Boc si alti lideri PDL, marii absenti ai momentului regizat de opozitie. N-au vazut altceva decat locurile goale lasate in Parlament de presedinte, premier si alti oficali. De data asta, presedintele Basescu le-a oferit munitie gratis.

Ce-i costa efortul prezentei sau macar un gand bun? De unde atata meschinarie si lipsa de civilitate? Cu tot efortul lor caraghios de a boicota evenimentul liberalilor, sabotorii momentului regal au obtinut efectul contrar: au fost mai prezenti decat si-ar fi dorit si au iesit mai prost decat si-au propus inamicii lor.

Altora le-a sarit in ochi lipsa de smerenie a Patriarhului Daniel, care l-a infruntat pe „unsul lui Dumnezeu pe pamant” lipsind fara prea multe explicatii de la ceea ce suspect de numerosi monarhisti recenti numesc „marea intalnire cu istoria”.

S-a remarcat mana intinsa siret fostului suveran de Ion Iliescu. Mereu pe faza, cand a realizat ca este refuzat ostentativ, Iliescu a lunecat ca un tipar prin spatele fostului suveran. A evitat abil o scena penibila dar a ratat la mustata poza vietii sale: o strangere de mana tovaraseasca, in fata natiunii, cu cel pe care l-a fugarit la propriu din tara la inceputul anilor 90.

Imposibil sa treci peste ridicolul moment Zgonea, care i-a dat si i-a luat decoratia Regelui din maini, s-a pozat cu ea exact ca la Zoo, a calcat in picioare toate regulile elementare cu gratia tipica fostilor lacatusi mecanici. Dificil de ignorat morga senila a unor invitati castrati de orice valori etice dar fericiti sa intalneasca „un reper moral”. Printre ei, senatorul PSD Catalin Voicu, trimis in judecata pentru coruptie. Vezi aici imagini inedite cu Mana lui Iliescu si Decoratia lui Zgonea.

Puse la un loc, evenimentele deseneaza un tablou mai degraba trist decat solemn si istoric. Sa-ti sarbatoresti asa 90 de ani, sa te intorci in Parlamentul tarii tale intr-o atmosfera tragi-comica dupa ce-ai parasit puterea acum 64 de ani in conditii dramatice, iata un destin nefericit pana la capat.

Personal, alta mi s-a parut esenta zilei de ieri. Am vazut, la discursul Regelui, armate de insi care viseaza mai departe cu ochii injectati de ura la alt model de conducator, mai convenabil. Vor,de pilda, un Patriarh plutitor in sfere inalte, desprins de lumea reala. Vor conducatori autisti, ocupati cu filozofia democratiei si morala publica, cu generalitati sofisticate dar fara putere efectiva. In opinia lor, statuile vorbitoare sunt bune cata vreme raman pe soclu si nu se amesteca in treburile lumesti. Altfel devin dictatori.

Vor efigii vorbitoare care sa infiereze „egoismul primitiv”, la fel cum se lupta Iliescu in trecut cu „capitalismul de cumetrie” dar toti isi vedeau pana la urma de treaba. Vor actorasi priceputi, nu conducatori hotarati. Vor sa meninta, pe scurt, aparetele unui stat functional avand in varf o fantosa simpatica si buna la predici.

Am vazut politicieni patrunsi de ideea ca Romania are nevoie de un Parlament puternic si de un sef de stat pus in vitrina tarii, aplaudat vartos din an in Pasti. Stiti deja cine lucreaza din spatele acestor politicieni. Astazi au atacat inca un simbol bun de parazitat. L-au confiscat pe Rege.

Pe Dan Voiculescu, unul dintre cei care pariaza in taina pe un nou vehicul electoral construit in jurul coroanei, l-a vazut cineva? Voiculescu a investit enorm, cel putin mediatic, in operatiunea de resuscitare a Casei Regale. Cand cei mai infocati monarhisti ai Romaniei se numesc astazi Voiculescu, Iliescu si Zgonea ceva nu e in regula. Cand un fost turnator, un fost secretar de partid si un fost lacatus mecanic ajung sa defileze cu blazonul monarhiei prin Parlament inseamna ca pagini intregi din istorie vor trebui rescrise rapid. Poate aflam explicatii din arhive sau din istoria recenta a impacarilor reciproc avantajoase dintre Casa Regala si Guvernarea Nastase.

Pe 25 octombrie, parlamentarii prezenti la discursul Regelui Mihai si-au prezentat propriul lor model de sef de stat: ceva foarte demn dar complet inofensiv.