Catre Consiliul National de Etica. (Dar nu numai)
Membrilor Consiliului Național de Etică
Scrisoare deschisă
Mă adresez dumneavoastră și nu domnului ministru. (Ar fi fost interesant să trimit o sesizare domnului ministru în ce vă privește!) Ultima dumneavoastră Hotărâre prin care aprobați Raportul final privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a domnului Gabriel Oprea, a stupefiat opinia publică și comunitatea academică din România. Cele ce urmează nu reprezintă punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universității din București, ci ale unui profesor de universitate. (NB: La trei zile după ce Comisia v-a înaintat autosesizarea sa privind cazul oprea, ați dat probabil cel mai rapid „verdict” prin care susțineți că „suspiciunea de plagiat nu se confirmă”. Comisia nu a mai apucat să finalizeze analiza și să vă remită propriile concluzii bazate pe „dovezi concludente”, așa cum s-a întâmplat și în cazul Victor Ponta sau Olguța Vasilescu sau Ștefania Duminică, căci a trebuit să respecte legea care îi protejează pe demnitari și în situația de plagiat). Domnul Gabriel Oprea și alții care s-au aflat și se află în aceeași situație, este demnitar. Și este și cadru didactic, conducător științific de doctorat. Deci cunoaște regulile elementare ale citării, ale atribuirii surselor într-o lucrare științifică.
Eu am analizat, pe cont propriu, ca profesor de universitate, teza de doctorat în cauză. Ea este, ca și cărțile de unde au fost preluate fragmente întregi, o lucrare publică. Oricine poate face – cu o anume dificultate, desigur – ceea ce am făcut și eu. Nu este interzis. Pot avea încă dreptul la exprimare liberă.
Am văzut că ceea ce semnalase jurnalista de investigații Emilia Șercan, în articolele sale de pe Hotnews, este adevărat. Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar și de alte forme de malpraxis academic privind acuratețea, veridicitatea, corectitudinea citării și atribuirii surselor.
Dar dumneavoastră nu le-ați văzut toate acestea, nu le-ați putut „confirma”. Dar nici infirma, ca să zic așa. Și atunci am recitit Raportul final semnat de dumneavoastră. Și vă întreb:
- Dacă ați constatat că „În cadrul tezei au fost referite prin 251 note de subsol lucrări semnificative din domeniul dreptului, al dreptului penal și procesual penal menționate la bibligrafie (sic!).” și că „în procesul de documentare au fost selectate și citate din lucrările folosite, idei și informații semnificative asupra problematicii analizate”, cum explicați prezența în teza de doctorat a 5 pagini identice (79-85) cu paginile 45-49 din lucrarea lui Constantin Țurai, Plângerea prealabilă, Curentul, București, 1938, autor care NU APARE LA BIBLIOGRAFIE? Turai 45-48 E vorba de 119 rânduri din care 100 reprezintă un bloc de text mare, reprodus identic în teză și în succesiunea paginilor ca la Țurai. Poate experții dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră ați văzut: „citarea corespunzătoare a surselor bibliografice”. Cum explicați copierea unui enorm bloc de text în teză, de 322 rânduri, între pag. 225 și 239, din opera lui Țurai, între pag. 45 și 58. 14 pagini! Dar poate experții dumneavoastră nu l-au văzut.Oprea 79-85 Dumneavoastră ați văzut că „autorul (Gabriel Oprea-.n.n.) a respectat reglementările legale și normele deontologice care guvernează domeniul studiilor doctorale în materia științelor juridice”.
- Dacă ați constatat că „indicarea prin notele de subsol a lucrărilor consultate și a autorilor acestora se înscrie în cerințele care trebuie respectate în procesul de elaborare a unei lucrări științifice, cerințe impuse de dispozițiile legale în vigoare la data elaborării tezei”, cum explicați că în teză este referit un autor, Faustin Helie – numele apare în blocul de text copiat în teză din Țurai -, care nu apare nici la bibliografie și nici în nota de subsol unde e pomenit, la pag. 81; el apare în nota 225 din teză, ca op.cit. Numai că „opera citată” nu mai fusese citată deloc. Dar, poate, experții dumneavoastră nu au mai avut timp să expertizeze acuratețea citării.Bibliografie teză
- De ce raportul experților și Raportul dumneavoastră final nu fac referire la paginile copiate fără a fi atribuite corect de către domnul Gabriel Oprea autorilor lor, așa cum a analizat jurnalista de investigații Emilia Șercan? Paginile au fost publicate, ca și în alte cazuri de plagiat, astfel încât, ca și în cazul domnului Victor Ponta, de pildă, să se poată vedea cu ochiul liber.
- În raportul final faceți referire, ca și în alte cazuri similare (!), la faptul că, la vremea susținerii tezei, în 2000, nu exista…legea referitoare la etica în cercetare și cu privire la plagiat. Desigur, aveți dreptate căci 2000 e înainte de 2004. Nu vreau să invoc, din nou, faptul că, în materie de cercetare, de elaborare de lucrări științifice, regula citării corecte se învață din facultate, deci și la Drept. Nu vreau să invoc bunul simț care spune că nu-i frumos să copiezi fără să scrii de unde. Vreau să spun că regula citării corecte există în România demult, de pildă din 1956, așa cum documentează și autorul singurei lucrări cuprinzătoare despre plagiat, domnul Dorin Isoc (pag. 16-17), și ea se regăsește intactă și în Legea 8/ 1996 (Legea dreptului de autor).Legea 8 Cred că 1956 sau 1996 sunt înainte de 2000.
Dorin Isoc Ghid de acțiune contra plagiatului
Nu aș dori să fac din acest caz unul special. Ca profesor de universitate văd cum acoperirea, cu binecuvântarea unei legi proaste, a plagiatelor universitare produce decredibilizarea universității. El este în linia mai multora care, în ultimii ani, au fost aduse la cunoștința opiniei publice. Faptul că există legi care protejează demnitarii și îi exceptează de la analiza suspiciunii de plagiatde către universitățile care le-au acordat titlul de doctor, este nefiresc. Faptul că dumneavoastră refuzați să acceptați evidența adevărului, îngrijorează.
Cazurile „celebre” ale demnitarilor care sunt suspectați și dovediți că au copiat ilicit, că au plagiat (documentele universitare uzează fără sfială de acest termen) sau ale deținuților care scriu și publică lucrări „științifice” în pușcărie, indică un nivel al corupției. Titlul de doctor produce recunoaștere și beneficii financiare în mediul academic, în mediul profesional sau, în al doilea caz, publicarea de lucrări așa zis științifice sau lucrări plagiate în detenție produce reducerea pedepsei cu 30 de zile pentru fiecare lucrare. Ce te faci când cel care era doctorand și a cărui teză e sub lupa plagiatului devine coordonator științific de doctorat? Ceva nu e în regulă cu universitatea, academia aceea care permite așa ceva. Cum reacționează acestea, școlile lor doctorale, mai ales comisiile de susținere a doctoratului și coordonatorul tezei, care au răspunderi clare în ce privește redactarea tezei, caracterul ei original, respectarea normelor simple ale citării și folosirii surselor bibliografice? Nu cred că dumneavoastră vă gândiți la consecințele hotărârilor dumneavoastră.
Mulți și-au pus întrebarea: de ce au nevoie demnitarii de titlul de doctor? Cei care l-au acordat s-au gândit, oare, că demnitarul respectiv e la mare distanță de un parcurs academic de cercetare? Că n-are o carieră de cercetare, nici înainte și nici după primirea titlului? De ce sunt acceptați la doctorat oameni care habar nu au ce înseamnă cercetare? Mediul academic, se știe, e foarte …reticent când e vorba de plagiat. Puține cazuri sunt semnalate. Preferăm, în mod absurd, săne facem că nu e grav. Realitatea e că plagiatul e corupător, instaurează o zonă Zoster pe corpul academic. În zona capului. Macerează speranța unei etici a normalității competenței, distruge imunitatea integrității.
INTERVIURILE HotNews.ro