CAZUL BULAI. „Întotdeauna se știe. Dar e mai comod să închidem ochii și să ne vedem de viețile noastre” – Scriitoarea și psihoterapeuta Petronela Rotar despre cum alege abuzatorul victima
Site-ul de investigații Snoop.ro a dezvăluit luni că sociologul Alfred Bulai, 61 de ani, profesor, șeful departamentului de sociologie de la SNSPA și cunoscut analist politic la TV, le cerea studentelor să se dezbrace în fața lui. Jurnalista Ioana Moldovan de la Snoop a documentat îndelung mărturiile a 18 persoane, despre 30 de ani de abuz. Cele mai recente victime sunt studente din 2024. „Dar de ce n-au vorbit studentele atâta timp?”, au sunat unele dintre pozițiile publice. Psihoterapeuta Petronela Rotar explică ce se întâmplă cu o femeie abuzată.
Comentarii precum „Păi și ele au acceptat? Nu l-au băgat undeva?” sau „S-a umplut lumea de mimoze. Nu poți face sociologie politically correct. Păpădiuțele astea cu articolul înțeleg cu ce se ocupă această știință?” au împânzit deja mediul online.
Cum alege abuzatorul victima
Petronela Rotar argumentează de ce încă tindem să căutăm vina victimelor în situațiile de abuz și cum apare reacția: „De ce femeile vorbesc abia acum?”.
„În primul rând, pentru că nu înțelegem dinamica abuzului, care este una foarte complexă. Întotdeauna, prădătorii sau abuzatorii vor alege, de pildă, dintr-o clasă de 20 de studente, exact pe cele care deja au un istoric de abuz în viețile lor”.
Cum aleg?
„E ceva în modul în care o persoană care deja a fost abuzată/traumatizată se comportă, felul în care își ține privirea etc. Este un fel de energie, putem spune, pe care abuzatorii o simt. Iar aceste persoane sunt, pe de-o parte, niște victime mult mai sigure pentru abuzator.
Pe de altă parte, pentru că ele au niște limite mult mai laxe la abuz, tocmai pentru că abuzul e normalitatea lor. Și, cumva, sunt mult mai ușor de prins în capcană. Aceasta ar fi una dintre dinamicile abuzului”, susține psihoterapeuta.
„Victimizarea sistematică”
Dar există și altceva: cadrul general, trasat, dur și greu de schimbat, consideră specialista.
„Abuzul asupra femeilor este sistemic în lume, dintotdeauna: supremația bărbatului, când femeia trece din posesiunea tatălui în posesiunea bărbatului, când este obligată să întrețină relații sexuale cu soțul ei sau cu bărbatul pe care îl alege ș.a. Toate astea fac ca femeia să fie victimizată sistemic, la nivel macro în societate. Și asta face ca noi să fim obișnuiți cu acest normal. Noi toți”, a explicat psihoterapeuta.
Reacția corpului la abuz? „Îngheață”
Petronela Rotar argumentează de ce, în majoritatea cazurilor, „înghețul” sau „freeze-ul” este o reacție comună la abuzul sexual.
„Un alt lucru foarte important când vine vorba despre de ce «nu vorbesc aceste femei», «de ce stau» este că unul dintre răspunsurile aproape automate când vine vorba de abuzul sexual este înghețul, freeze-ul. Care face ca victima, atunci când este abordată într-un fel, mai ales dacă are, repet, cel mai adesea, istoric de traumă și de abuz, să înghețe”.
„Este modul prin care sistemul nervos autonom încearcă să ne ajute în supraviețuire. În majoritatea cazurilor, victimele abuzurilor sexuale au acest răspuns de disociere, de înghețare a reacțiilor ca să poată supraviețui”.
„Sistemul nervos este cel care evaluează care răspuns este cel mai probabilă supraviețuirea. Iar, în cazul abuzului sexual, în aproape toate cazurile, este înghețul, freezul. Și atunci, ajungem să credem că dacă nu a fugit, nu a țipat, nu a luptat cu ceea ce s-a întâmplat, victima a fost de acord cu ceea ce i s-a întâmplat! Nimic mai greșit. Nu avem nici măcar această noțiune minimă despre acest răspuns care se întâmplă automat. Nu este ceva ce creierul decide în mod rațional”, argumentează psihoterapeuta care a lucrat cu multe femei.
Nevoia schimbării autorităților în astfel de cazuri
Este nevoie și de educarea autorităților, când vine vorba de răspunsul victimei la traumă, mai spune Petronela Rotar, de la polițiști și procurori, până la psihologi și simpli cetățeni.
„Am citit de curând că în niște țări din SUA există psihologi specializați pe traumă, care în acest moment fac traininguri cu polițiștii care iau depoziții victimelor abuzurilor și atacurilor sexuale, îi învață despre acest răspuns. Pentru că și polițiștii ajung să dea vina pe victimă – dar de ce nu ai fugit, de ce nu ai luptat, de ce nu ai țipat?! Fără să înțeleagă, repet, că acesta este un răspuns normal și automat al sistemului nostru nervos”.
„Necunoașterea sau neînțelegerea acestor lucruri fac din noi, la rândul nostru, ca societate, abuzatori la adresa victimelor”, a mai spus Rotar.
Petronela Rotar: „Urmează genul acesta de persiflări”
„Mi s-ar părea absolut necesar ca și la noi, oamenii legii care investighează genul ăsta de întâmplări să înțeleagă măcar ce se întâmplă în corpul unei femei care este hărțuită sau agresată sexual. Măcar la nivelul ăsta de bază”, e de părere psihoterapeuta.
„Iar faptul că femeile nu vorbesc este absolut normal știind că urmează genul ăsta de persiflări, de ironii, poate și de acuzații”, descrie ea care sunt riscurile unei victime care acceptă să vorbească. Așa cum au făcut două fete în documentarul prezentat de Snoop.
„Când tot corpul tău este în modul de supraviețuire și încerci să găsești resurse să treci prin ce ți s-a întâmplat, nu te expui la și mai mult pericol, la rușine, la blamare, la acuzații, amenințări din partea celor din jur care nu înțeleg. Este normal să te conservi pe tine în felul acesta. De aceea nu vorbesc victimele abuzurilor sexuale.”
„Și de-aia ajungem, fiecare dintre noi, cei care arătăm cu degetul spre o victimă, să ajutăm la întreținerea acestei plăgi”, a mai spus Petronela Rotar.
Alfred Bulai: De ce toată lumea știa, dar nimeni nu a vorbit despre asta
Cum vede psihoterapeuta faptul că, potrivit mărturiilor celor peste 18 martori și victime din generații diferite, cu care Snoop a discutat, „profesorii știu”, „studenții știu”, „nu e ceva care să nu se vadă”. „Întotdeauna se știe”, spune Petronela Rotar.
„În familiile în care are loc abuzul sexual se știe, în mediile în care activează abuzatorul întotdeauna se știe, iar majoritatea e complice pentru că asta se întâmplă în toate sistemele dezechilibrate.
E mai comod să închidem ochii și să ne vedem de viețile noastre. Pentru că odată ce am luat act de ceva ce se întâmplă, e nevoie de mult efort ca să schimbăm, să refacem, să suportăm consecințele. Oamenilor nu le place să suporte consecințele dezechilibrele sistemelor lor. Și atunci e mult mai simplu, negarea e primul mecanism care apare: nu știm, n-am văzut, nu ne interesează”, a explicat psihologa.
„Am avea o speranță de însănătoșire a societății”
„Totul pornește de la educație, de la a înțelege mecanismele care intervin atunci când vorbim despre astfel de traume”, susține Rotar.
„Ideea este că noi trebuie să fim foarte disociați de noi înșine astfel încât să putem manifesta lipsa asta crasă de empatie asupra cuiva care a trecut printr-o situație foarte dificilă. Și atunci, este un efort care trebuie să fie și de masă, dar și individual, pentru ca fiecare să fie bine cu sine. Ca să se vindece el pe el”.
„Dar măcar la nivel rațional, intelectual dacă am putea înțelege, ne-am putea educa. Și dacă ar fi mai multe campanii pe tema asta. Și dacă, iată, polițiștii, procurorii, chiar și psihologii, pentru că e plin de psihologi care nu sunt trauma-informed, care nu înțeleg ei înșiși ce se întâmplă. Dacă ar fi mai multă informare la nivelul ăsta, am avea o speranță de însănătoșire a societății”.
„Orice persoană care este abuzată sexual va trece prin șoc posttraumatic”
Specialista a explicat și cum apare șocul posttraumatic, o experiență prin care a trecut și Alexandra, una dintre victimele profesorului de la SNSPA care a vorbit în fața camerei, în documentarul Snoop.
„Orice persoană care este abuzată sexual va trece prin șoc posttraumatic. Unele își dau seama, altele nu. Corpurile noastre sau sistemele noastre nervoase nu sunt făcute să treacă prin asemenea șocuri, abuzuri, fără să aibă un răspuns imediat la asta. Și ce e foarte important este ca cei care au trecut prin asta să găsească medii de siguranță prin care să se vindece.
„Siguranța este tratamentul când vine vorba despre abuz și despre traumă”
„Ce înseamnă siguranță? Trebuie să găsească o relație terapeutică sigură, un terapeut empatic, informat, să găsească poate niște relații sănătoase în care să poată vorbi despre ce s-a întâmplat, poate să fie familia sau alte grupuri care le pot oferi ajutor și sprijin atunci când trec prin lucrul acesta”, a mai spus psihoterapeuta.
INTERVIURILE HotNews.ro