Cazul Kovesi, un devastator act de acuzare al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție

1. „Luare de mită”

În cursul anului 2011, fostul procuror general al PÎCCJ ar fi pretins și primit suma de 268.689,36 lei de la persoana vătămată în legătură cu îndeplinirea unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, acte constând în extrădarea unei persoane condamnate, care fusese localizată în Indonezia — Jakarta.
(sursa)

Remarcabil cât de succint e actul de acuzare la acest capitol. Înțeleg că a fost o mică dispută pe ce SIIJ a considerat cenzură a Parchetului General, faptul că persoanele n-ar fi fost trecute nici măcar cu inițiale – ceva deosebit de frivol, de vreme ce știm cu toții despre cine e vorba. Despre *ce* e vorba actul produs de dna Florea este, din cine știe ce motiv, mult mai rezervat. Asta comparativ cu ce știm deja de la „G.S.A.” – care și-a trâmbițat actul de acuzare pe vreo două, trei posturi TV „must-carry”. O anchetă e menită să afle adevărul, or, în loc să adauge elemente și detalii la ce știm deja, dna Florea scoate. În loc să clarifice circumstanțele faptelor, procurorul SIIJ le face mai confuze.

Sebastian Ghiță a pretins că a plătit banii pentru avionul cu care a fost adus infractorul Nicolae Popa din Indonezia. E o acuzație pe care a făcut-o repetat, în formularea asta, cu detalii care lipsesc din actul de acuzare. A spus și de ce a făcut asta, în cuvintele sale „Kovesi are un stil de-a face lucrurile, asa, nazist, extrem de agresiv si dur”. A spus că-și bazează acuzația și pe factura emisă de firma care ar fi făcut zborul respectiv către firma dlui Ghiță, în valoare de 268.689 lei. Altfel decât dacă e o coincidență uluitoare, la asta se referă și actul de acuzare.

Problema e că în actul de acuzare scrie că fostul procuror general, dna Kovesi, *ar fi primit* suma respectivă. Cum așa? Altfel decât dacă dna Kovesi este nu doar „Cucuveaua mov” ci și „Țiriac Air”, fie actul de acuzare al dnei Florea conține o minciună, fie pretențiile denunțătorului și martorului principal Ghiță. Apoi, actul de acuzare spune că extrădarea unei persoane condamnate este un act contrar îndatoririilor de serviciu ale PG – care anume ar fi, exact, îndatoririle respective? Ce o va fi împiedicat pe dna Florea să enunțe articol de lege în care i se interzice procurorului general să se implice în așa ceva? Mister. La fel de neînțeles este și referirea la „persoana vătămată”. În ce va fi fost vătămat dl Ghiță? În amorul propriu? Banii plătiți nu l-ar face victimă, ci complice, făcând la rândul său o faptă penală.

2. „Abuz în serviciu”

„Totodată, în perioada 2010-aprilie 2011, aflându-se în exercitarea funcției de procuror general al PÎCCJ, magistratul ar fi implicat instituția pe care o conducea în procedura extrădării respectivei persoane condamnate, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea 302/2004, care reglementează competența autorităților centrale române în materie penală, a disp. art. 70 și următoarele din Legea 304/2004, care reglementează organizarea și atribuțiile Ministerului Public și ar fi dispus suportarea cheltuielilor de transport pentru persoanele care aveau obligația să asigure aducerea în țară a persoanei condamnate și care făceau parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR, precum a unei persoane care făcea parte din cadrele active ale SRI. Printre demersurile efectuate în vederea urgentării finalizării procedurii de extrădare ar fi fost organizarea unei vizite a unei delegații de procurori indonezieni în România, la sfârșitul anului 2010, deplasarea efectuată în Indonezia, la Jakarta, cu prilejul organizării unei conferințe, plata biletelor de avion ale persoanelor care au făcut parte din delegația desemnată să procedeze la aducerea în țară a condamnatului din bugetul PÎCCJ. De asemenea, fostul procuror general al PÎCCJ ar fi determinat, prin autoritatea de care dispunea, ca Ministerul de Interne să pună la dispoziția IGPR suma de bani necesară plății transportului Jakarta — București.”

Bun, acum avem ceva mai mult suport factual. Dar confuzia rămâne. Articolul 10 din legea 302/2004 se referă la cine anume formulează cererile de extrădare, și atât – ministrul Justiției în cazul dlui Popa, nu procurorul general. Mă așteptam să citesc că dna Kovesi ar fi formulat cererea respectivă, actul însă nu pomenește așa ceva. Și atunci, unde e încălcarea?

De fapt, acuzatorii dnei Kovesi spun că aceasta s-a implicat în extrădarea infractorului Popa, deși nu era treaba ei. Chestie care, incidental, contrazice premisa celeilalte acuzații. Un set de fapte pot fi contrare atribuțiilor de serviciu sau pot să nu aibă legătură cu ele, dar nu și una și alta. Dincolo de asta, pot accepta că după părerea procurorilor Florea și Stan este ceva absolut îngrozitor, mizerabil, inacceptabil dacă un procuror se ocupă de punerea după gratii a unui infractor. Este însă și ilegal, penal chiar? Abuzul în serviciu pedepsește îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, dacă prin asta se cauzează o pagubă sau vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Or, eu ce văd descris mai sus este un funcționar public care îndeplinește altceva decât atribuțiile sale de serviciu, în mod excelent. Nu știu dacă dna procuror Florea știe acest aspect, dar în materie penală nu merge cu „minus cu minus fac plus”. Orice „minus” înseamnă lipsa unei fapte penale.

Oricum, eu am probleme în a identifica „plusul”. Ultimul element al definiției infracțiunii, cum anume e îndeplinit? Care e dreptul sau interesul legitim al lui Nicolae Popa? „De a nu fi extrădat prin implicarea procurorului general”? (Notă pentru fanii Antenei 3, întrebarea e retorică, ok?)

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro