Ce a pierdut ARD? Și de ce?

Am auzit explicația veche, dragă propagandiștilor de partid de la trustul Intact, alde CTP și alții: ARD a pierdut pe mâna lui Băsescu, Boc și a măsurilor de austeritate, au plătit decontul lor acum. Măi să fie. O scurtă privire la cifre oficiale va lămuri această chestiune. În 2008 și la locale (votul politic, pentru CJ-uri) și la parlamentare PDL a avut aproximativ același număr de votanți: 2,2 milioane. Da, atunci când erau pe val, cum se spune. Anul acesta, în schimb, rezultatele au fost altele. La alegerile locale, partidul era condus încă, formal vorbind, de dl Boc, care a și candidat de altfel la Cluj. Știți câți votanți au avut? După trei ani, cu toate măsurile de austeritate din acest timp? Cu tot atacul mediatic constant, furibund? Cu toate gafele, bâlbâielile și defectele lor? Cu toate manifestațiile în stradă și chemări la insurecții și așa mai departe? Știți cu câți votanți a rămas PDL-ul dlui Boc și Băsescu după toate acestea nenorociri provocate și auto-provocate? Cu 2,1 milioane. Exact. În toată această perioadă au pierdut o sută de mii de votanți.

Uitați-vă acum pe rezultatele de ieri, ARD-ul condus de dl Blaga are 1,2 milioane de voturi. A pierdut aproape 1 milion de alegărori. UN MILION. În șase luni, în care n-au mai trebuit să ia nicio măsură de austeritate, în care aceasta a fost denunțată de la cel mai înalt nivel, în care mirabilul organizator și om al dialogului s-a putut dedica deplin reorganizării partidului, fără niciun fel de diversiune din partea guvernării și fără niciun fel de obstacol. Rezultatul? Aproape un milion voturi lipsă. Pe Emil Boc l-au lăsat în fundul gol Antenele. Pe Vasile Blaga în schimb l-a lăsat în fundul gol electoratul. Nici măcar ”electoratul” de cititori hipnotizați de condeiul crucișătorului de presă Popescu nu cred că ar fi capabili să înghită asemenea aberații, că electoratul ar avut posibiltatea să-l taxeze pe Boc pentru austeritate, inclusiv direct(!), dar a așteptat ca acesta să fie debarcat de luni de zile ca să se răzbune pe succesorul lui. La fel de bine poate cineva atunci să spună că votul USL e modul în care electoratul răsplătește partidele dlor Geoană și Tăriceanu, e victoria lor.

La fel stau lucruile și cu taxarea lui Traian Băsescu. Păi, în august au venit vreo 930.000 să voteze pentru el… în condițiile în care președintele anunțase, ceruse chiar, repetat și insistent, boicotarea referendumului. Or, chiar și cu cererea asta de boicot, adică împotriva dorinței lui, a reușit să strângă un scor favorabil nu departe de cel strâns de partidul dlui Blaga câteva luni mai târziu. Dar cine știe, poate ne explică vreun analist sau crucișător de presă ce psihologie interesantă are alegătorul român care vine să voteze pentru președinte și apoi, câteva luni mai târziu, îl taxează refuzând să voteze partidul dlui Blaga.

Motivele pentru care ARD au pierdut acești votanți sunt foarte simple și imediate: unul tocmai l-am scris. Explicația dată mai sus se aude, încă de ceva vreme, chiar în interiorul PDL. Or, de când un partid se ghidează după ”sfaturile” pe care i le dau inamicii declarați? Păi, de când candidatul lor preferat pentru conducerea partidului inamic a ajuns președinte – știu, dar întrebarea ar fi trebuit să fie retorică, nu? Trebuie să explic din nou că pâmântul e rotund, că nu e tocmai indicat să urmezi sfaturile celor care te vor îngropat și ”analizele” mașinilor de propagandă de orice culoare? Nu e de mirare imaginea bună și sprijinul pe care dl Blaga îl are în rândul acestora, e un sfat foarte bun să nu îți întrerupi adversarul atunci când greșește. Iar asta e doar una din gafele uluitoare făcute de PDL/ARD în aceste 6 luni. Alta, pe aceleași coordonate – ilogice – a fost încercarea stângace de a se apropia de PNL, inclusiv după episodul din vara asta, dublată de atacul la PSD. Cu cât discursul partidului dlui Antonescu devenea mai virulent, nu doar la adresa președintelui, ci și a PDL – să nu uităm că și-au propus public să-l distrugă – cu atât conducerea PDL insista cu soluția unei alianțe. Am asistat astfel un fel de comedie absurdă, în care cineva adoptă tactica polițist bun / polițist rău, din postura celui anchetat. Apoi a fost episodul cu comisia de integritate a dnei Macovei.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro