Ce faci dacă suferi de intoleranță la gluten sau lactoză și de ce intoleranța la gluten și boala celiacă sunt două lucruri diferite
Intoleranța la gluten și cea la lactoză sunt cele mai frecvente intoleranțe alimentare. Cum știi că suferi de o intoleranță, ce este de făcut, cum se pune diagnosticul, cum și unde te poți trata? Pe de altă parte, multă lume face confuzie între intoleranța la gluten și boala celiacă, însă acestea sunt două probleme complet diferite, explică, pentru HotNews.ro, dr. Alina Stănescu Popp, medic pediatru gastroenterolog la Centrul de Management pentru boala celiacă și intoleranța la gluten din București.
Unde mergi pentru diagnosticarea și tratarea intoleranțelor și a bolii celiace
Alina Stănescu Popp este medic pediatru gastroenterolog la Centrul de Management pentru boala celiacă și intoleranța la gluten din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” din București. Este centrul regional căruia i se pot adresa pacienții cu intoleranță la gluten sau boală celiacă.
În România există în total 4 astfel de centre, gândite astfel încât să acopere teritoriul geografic al țării – București, Timișoara, Cluj și Iași.
Pacienții cu astfel de probleme se pot adresa, de asemenea, Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Prof. Dr. Nicolae Paulescu din București, iar în țară, secțiilor/compartimentelor de Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice din cadrul spitalelor județene.
Diagnosticul de boală celiacă (celiachie) se stabilește coroborând manifestările clinice cu analizele de sânge (teste serologice – anticorpi anti-transglutaminază, anti-endomisium, anti-gliadină, anti-peptide gliadinice deamidate) și biopsia intestinală obținută prin endoscopie digestivă superioară și examen histopatologic.
Dr. Alina Stănescu Popp, medic pediatru gastroenterolog la Centrul de Management pentru boala celiacă și intoleranța la gluten din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului
Consumul de gluten poate produce 3 tipuri de afecțiuni. De ce intoleranța și boala celiacă sunt lucruri diferite și cât de mult diferă simptomele
Consumul de gluten poate produce 3 tipuri de afecțiuni, spune dr. Alina Stănescu Popp. Nu toate persoanele sunt afectate de consumul de gluten, ci doar anumite persoane. Altele pot consuma gluten fără niciun fel de problemă.
Cele 3 tipuri de afecțiuni care pot fi provocate de gluten:
- alergiile la gluten sau la alte componente ale grâului și ale cerealelor.
- intoleranța la gluten.
- boala celiacă – este tot un tip de intoleranță la gluten, dar cu mecanism autoimun.
Chiar dacă între intoleranța la gluten și boala celiacă se face adesea confuzie, vorbim despre două lucruri diferite, spune dr. Alina Stănescu Popp.
Și simptomele, în cazul acestor afecțiuni, sunt diferite.
În cazul intoleranței la gluten, simptomele sunt reprezentate, de regulă, de dureri abdominale și balonare dupa ce persoana respectivă a consumat alimente care conțin gluten.
În cazul bolii celiace, simptomele pot fi: balonare, flatulență, dureri abdominale, diaree, scaune moi, constipație, scădere inexplicabilă în greutate, furnicături, amorțeli la nivelul mâinilor sau picioarelor, infertilitate, iritabilitate, întârzierea creșterii/înălțime mică, dureri articulare, oboseală, afte bucale, defecte de smalț dentar, oase fragile, fracturi, lipsa inexplicabilă a menstruației.
Diferența dintre intoleranță și boala celiacă este una foarte simplă, potrivit medicului: „În intoleranțe, nu există mecanisme imune implicate. Sistemul imunologic nu este implicat în niciun fel. Intoleranța este un fel de indigestie, dacă vreți: îți pică prost un aliment dintr-un motiv sau altul. Nu s-a putut identifica o analiză specifică sau un mecanism imunologic – poate fi o problemă pasageră, temporară, ceea ce nu este cazul bolii celiace sub nicio formă. Poți, pur și simplu, să constați la un moment dat că atunci când mănânci pâine sau gluten în altă formă, te simți rău, într-o formă de obicei digestivă. Alteori ești mai obosit, te doare capul etc. Dar, când începi să faci investigații, nu se poate identifica niciun fel de tulburare imunologică importantă. Practic, când am intoleranță, îmi pică prost când mînânc gluten, iar dacă nu mai mănânc gluten mă simt mult mai bine.”
Boala celiacă este o afecțiune autoimună: „Este o afecțiune în care, practic, sistemul tău imunitar, care de obicei te apără, face o confuzie între un agresor extern, care în acest caz este glutenul, și propriul tău corp. Și atunci, începe să producă niște anticorpi care în mod normal, în organism, sunt gândiți să te apere – de o infecție sau de altceva – iar acești anticorpi luptă împotriva propriului organism, împotriva multor organe. Boala celiacă nu afectează doar intestinul, ci multe alte organe. Este o boală sistemică, extrem de răspândită. De aceea, un pacient, mai ales cei cu diagnostic tardiv, poate să nu aibă niciun simptom digestiv și poate să aibă intestinul cât de cât sănătos. Dar, în schimb, poate să aibă osul foarte bolnav sau poate să aibă o afectare importantă la nivel miocardic, mai rar, dar se poate. Sau poate să aibă afectare cutanată, dermatită, extrem de gravă. Iar toate acestea să fie din cauza bolii celiace”, explică dr. Alina Stănescu Popp.
Boala celiacă este o boală cu mecanism autoimun profund care reapare de fiecare dată când acea persoană înghite gluten, „încep să se activeze acele mecanisme, activare care se produce pe toată durata vieții, când consumi gluten. Condiția absolută de a-ți menține sănătatea este să nu mai înghiți acest aliment care este „otrăvitor” pentru cei care nu îl mai pot gestiona din punct de vedere imunologic”.
Riscul de boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienților cu boala celiacă și la pacienții cu diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, sclerodermie, sindrom Sjogren, alopecie areată, hepatită autoimună, ciroză biliară primitivă, boală Addison, lupus, sindrom Down sau sindrom Turner.
Intoleranța la lactoză este și ea de mai multe feluri. Ce confuzii se fac
Și în cazul lactozei există niște confuzii uriașe în rândul populației, spune dr. Alina Stănescu Popp.
Ea subliniază că, înainte de toate, se face confuzie între intoleranța la lactoză și intoleranța la lactate: „Uneori mergi la medic și ți se spune că nu ai voie să consumi lactoză, dar nu ți se explică ce înseamnă acest lucru. Iar toți pleacă din cabinet cu ideea că de mâine nu mai pot să mănânce lactate. Ori, lactoza este doar zahărul din lactate, partea dulce din lactate. Nu are legătură cu celelalte componente, cum sunt proteinele din laptele de vacă. Dacă un medic îi spune unui pacient că nu are voie să mănânce lactoză, atât pacientul, cât și medicul, trebuie să înțeleagă prin acest lucru că acest pacient poate să mănânce lactate, dar din acelea care nu au lactoză sau au lactoză foarte puțină.”
A doua confuzie se face între formele de intoleranță la lactoză, explică medicul:
- Intoleranță la lactoză secundară unei boli. Pacientul poate să aibă o intoleranță la lactoză din cauză că intestinul său este bolnav din cauza unei alte boli, care poate fi foarte diversă, inclusiv boala celiacă. Se numește intoleranță secundară la lactoză și se rezolvă, este temporară. Odată rezolvată problema inițială, pe măsură ce aceea se vindecă, se vindecă și intoleranța secundară.
- Intoleranța congenitală la lactoză. Copilul se naște cu această boală metabolică foarte gravă, extrem de rară, situație în care copilul nu poate tolera nici măcar o cantitate infimă de lactoză, nici măcar aceea din laptele propriei mame. Este o boală foarte severă și extrem de rară.
- Intoleranța primară sau genetică la lactoză de tip adult. Pentru a fi identificată această problemă, se face o analiză genetică. Aceasta nu înseamnă nimic altceva decât că, pe măsură ce copilul crește și se transformă în adolescent, apoi în adult, capacitatea lui de a digera zahărul din lactate scade. Specia umană evoluează către această stare: de a tolera mai puțin lactoza din lactate. Este o problemă foarte frecventă. În țările asiatice merge până la 80-90% din populație. Ei consideră exact invers, că cei care o tolerează au o problemă. În țările europene, ea afectează aproximativ 20% din populație.
Gradul de toleranță la lactoză este foarte variabil, de la persoană la persoană, subliniază dr. Alina Stănescu Popp: sunt persoane cu intoleranță la lactoză care nu tolerează nici două lingurițe de lapte în cafea și există persoane cu intoleranță la lactoză care tolerează să mănânce lactate cu mai puțina lactoză, cum este, de exemplu, parmezanul.
Cum arată simptomele care te duc cu gândul că poți fi intolerant la lactoză: începe să nu îți mai pice bine laptele dulce, iaurtul sau brânzeturile proaspete, care conțin multă lactoză.
Persoanele care au această problemă se balonează când mănâncă produse care conțin lactoză, se simt foarte pline, au un disconfort, le este greață, au vărsături, scaune modificate. Au o suferință digestivă, pe scurt.
Eliminarea completă a glutenului și a lactozei din alimentație reprezintă singurul tratament
Singurul tratament pentru aceste afecțiuni este reprezentat de eliminarea completă a glutenului și, respectiv, a lactozei din alimentație.
Odată eliminat consumul de gluten, boala celiacă se oprește din evoluție și ravagiile făcute până la acel moment sunt în mare măsură, cu foarte mici excepții, reversibile, explică dr. Alina Stănescu Popp.
În schimb, un tratament medicamentos pentru boala celiacă nu există încă, deși el este căutat „cu disperare, în toate colțurile lumii, și cu bugete de cercetare foarte serioase”, soune dr. Alina Stănescu Popp. Asta pentru că foarte mulți pacienți își doresc o viață în care să fie liberi să poată mânca orice.
Tratament medicamentos poate fi necesar imediat după diagnostic, pentru că, dacă starea copilului sau a adultului este foarte proastă, iar pacientul a dezvoltat un sindrom de malabsorbție sever, în care are deficite importante de nutrienți, de vitamine, atunci s-ar putea să fie necesar să ia un tratament, spune medicul. Dar, odată echilibrat, pentru boala celiacă în sine nu este necesar niciun medicament.
În cazul intoleranței la lactoză, la fel ca în cazul glutenului, problema se oprește atunci când îndepărtezi factorul care o cauzează: consumul de lactoză. La fel ca intoleranța la gluten, ea nu are mecanism imun.
Numărul de pacienți, în creștere în ultimii ani
Numărul de pacienți care se adresează medicului cu aceste afecțiuni este categoric în creștere în ultimii ani, spune dr. Alina Stănescu Popp: „Acum 10 ani aveam probabil că de 4 ori mai puțini pacienți copii care reprezintă cazuri noi.”
Alina Stănescu Popp crede că este vorba despre o combinație între o creștere reală a numărului de cazuri și o identificare mult mai bună a bolii. Dacă acum câțiva ani ori ajungeau la medic doar pacienții care aveau simptomatologie foarte severă, acum se diagnostichează chiar și cazurile mai puțin evidente.
Dacă în cazul pacienților care suferă de intoleranță lucrurile stau mai simplu, în cazul celor cu boală celiacă, ei intră la o dietă strictă fără gluten și revin la Centrul de la Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului pentru controale periodice. Odată lucrurile stabilizate, ei pot reveni doar pentru controlul anual.
Alina Stănescu Popp subliniază însă impactul psihologic și în viața de zi cu zi al acestei boli, nefiind vorba despre o boală redusă la tratamentul cu un medicament: „Tratamentul bolii este în general dieta restrictivă, iar acest lucru are impact foarte mare în viața de zi cu zi, mai ales în cazul unui copil, dar și a familiei sale. Impactul nu este doar psihologic, ci și în logistica vieții de zi cu zi: mâncatul la școală, activitățile extracurriculare, taberele sunt foarte greu de gestionat.”
”Noi știm că atunci când transmitem diagnosticul există un impact psihologic asupra întregii familii. După aceea, urmează o perioadă în care părintele începe să își pună tot felul de întrebări – unele referitoare la diagnostic, altele privind familia, pentru că este o boală cu caracter familial. Iar, după aceea, cum să gestioneze efectiv problema alimentației. Există o perioadă în care apar întrebări: dar cum să fac pâinea, dar de unde să iau făina? Odată toate lucrurile acestea clarificate, pacientul intră la o dietă strictă fără gluten și vine în centrul nostru la niște vizite de urmărire – mai frecvente sau mai puțin frecvente în funcție de situația fiecărui copil. Odată lucrurile stabilizate, mai facem un control anual.”
Și totuși, de ce apar aceste boli?
Dacă intoleranțele reprezintă, practic, un disconfort care dispare odată cu eliminarea consumului alimentului care îl provoacă, în cazul bolii celiace, lucrurile stau ceva mai complicat.
Boala celiacă poate începe să se manifeste atât în copilărie, cât și la vârsta adultă.
Există situații când boala apare încă din copilărie, dar nu are manifestări foarte severe de la început și se diagnostichează abia la vârsta adultă, iar pacientul ajunge la medic în faza de complicații, când deja se simte rău.
În alte situații, boala poate debuta efectiv la vârsta adultă. Persoana respectivă se naște cu această predispoziție genetică. Această predispoziție genetică este o condiție obligatorie pentru a dezvolta boala, dar nu suficientă. De aceea există familii cu mai mulți frați/surori în care unii dintre ei dezvoltă boala celiacă, iar alții nu, spune dr. Alina Stănescu Popp.
„Practic, boala apare atunci când, la un anumit moment, se petrece o tulburare imunologică în organism și se petrece o întrerupere a toleranței, de la un anumit moment. Această tulburare se poate produce și la 30 de ani, și la 40, și la 60. Sau chiar la 2, la 3 sau la 5 ani. Momentul în care se stabilește diagnosticul în raport cu momentul în care s-a produs întreruperea toleranței este extraordinar de variabil, nu doar în România, ci și în alte țări. În formele ușoare, poate să dureze ani până la diagnostic.”
Am întrebat-o pe dr. Alina Stănescu Popp dacă se știe din ce cauze se declanșează această tulburare imunologică: ”În cazul bolilor autoimune, care sunt foarte multe, nu s-a identificat factorul care le declanșează: ce pot să fac ca să nu mi se întâmple asta sau ca să se oprească fenomenele de autoimunitate. Am putea spune că boala celiacă este oarecum cea norocoasă din această familie, pentru că aici măcar trigger-ul este identificat clar, este vorba despre gluten, iar odată identificat, boala se oprește din evoluție și ravagiile făcute până la acel moment sunt în mare măsură, cu foarte mici excepții, reversibile.”
”Nu s-a putut însă identifica o cauză pentru care unii dintre frații copiilor cu boală celiacă nu dezvoltă boala. Este o întrebare cheie pentru medicina viitorului. Gândiți-vă că frații au aceiași părinți, sunt crescuți în același mediu, au același stil de viață, mănâncă același tip de mâncare. Este foarte posibil să existe un factor protector în organismul fratelui care nu face boala și, odată ce acela va fi găsit, probabil că va exista și un tratament pentru boala aceasta, care va împiedica dezvoltarea ei. Toate lucrurile care au apărut de-a lungul vremii ca un potențial trigger nu au fost confirmate, deocamdată”, este răspunsul medicului.
Ce alimente trebuie să eviți: glutenul, folosit pe scară largă deoarece este un foarte bun conservant
În cazul în care suferi de intoleranță la gluten sau de boală celiacă, principalele alimente pe care trebuie să le eviți sunt cele preparate din făină de grâu, secară și orz.
De asemenea, ovăzul, în mod natural, nu are gluten, dar se contaminează foarte ușor în depozite, spre exemplu, atrage atenția dr. Alina Stănescu Popp.
Nu în ultimul rând, glutenul se poate ascunde și în produse la care, în mod normal, nu te-ai gîndi: spre exemplu, glutenul este un foarte bun conservant, astfel că el se poate găsi în anumite rețete, în mezeluri, în produse precum rujul de buze sau pasa de dinți, avertizează Alina Stănescu Popp.
„Acesta este și motivul pentru care pe ambalajul multor produse veme eticheta Conține gluten sau Conține urme de gluten”, spune medicul.
Așa se face că alimentația pacienților celiaci și a pacienților cu intoleranță la gluten este una „de lux”: carne, lactate, ouă, legume, fructe și cereale speciale.
În ceea ce privește lactoza, alimentele care o conțin sunt etichetate corespunzător: dacă vorbim despre copii foarte mici, la formulele de lapte scrie pe ambalaj care conțin mai multă lactoză și care conțin mai puțină.
Iar în magazine există lactate fără lactoză, inscripționate corespunzător pe ambalaj.
Și există, în mod natural, lactate care conțin mai multă lactoză și lactate care conțin mai puțin lactoză, dar pe toate este scrisă în cifre cantitatea de lactoză pe care o conțin, mai spune dr. Alina Stănescu Popp.
Ce riscă persoanele care continuă să consume gluten sau lactoză, în ciuda disconfortului provocat
Am întrebat-o pe dr. Alina Stănescu Popp și ce riscă persoanele care continuă să consume gluten sau lactoză, în ciuda faptului că suferă se o intoleranță sau chiar de boală celiacă:
1. În cazul glutenului, dacă ai boală celiacă, care este autoimună și afectează și alte organe, riscurile sunt serioase, spune medicul: „Pentru că, așa cum spuneam, nu știi care este organul țintă care este mai sever atacat. Nu poți ignora boala, pentru că spre exemplu poate fi cu afectare cutanată, și atunci se face o formă de dermatită atât de chinuitoare încât nu au cum să o ignore. Așadar, mai devreme sau mai târziu ajung la medic.”
Există și persoane care nu au manifestări digestive absolut deloc, se simt relativ bine, și se trezesc că au osteoporoză la vârstă foarte tânără, la 30 de ani spre exemplu.
Sau pot avea, dacă boala curge de multă vreme și este ignorată, ataxie cerebeloasă – o tulburare de echilibru care, din păcate, nu este reversibilă.
Boala ignorată ajunge în faza de complicații – osteoporoză severă, anemie severă, infertilitate, malignizare în tubul digestiv – limfom intestinal – sunt complicații ale bolii netratate.
2. Intoleranțele nu produc ravagii organice. Produc doar calitate a vieții foarte proastă și este bine să identifici intoleranța pentru a scăpa de ea, spune medicul.
„Este important să vorbim despre aceste lucruri, pentru că oamenii, atunci când citesc în presă sau văd campanii la televizor, uneori își identifică simptomele și se adresează medicului. Pentru că unii dintre ei, până la acel moment, cred că așa sunt ei și nu au o problemă de sănătate – te doare capul, de exemplu. Sau am anemie și mi s-a spus că așa este normal, așa sunt eu. În felul acesta, când cineva își identifică simptomele și merge la medic, așa se aprinde scânteia diagnosticului”, este concluzia medicului Alina Stănescu Popp.
Surse foto: Dreamstime.com, Arhiva personală dr. Alina Stănescu Popp.
INTERVIURILE HotNews.ro