Ce fel de societate creăm printr-o generație de adulți care nu au studiat geografie?

Ca licențiat în geografie, îmi este greu să citesc știrile zilele acestea și refuz să accept că noi ca societate luăm în considerare ca religia să devină materie de bacalaureat, în timp ce geografia ar putea fi studiată doar până în clasa a X-a, neregăsindu-se ca disciplină pentru examenul maturității. Asist la subminarea, minimizarea, ignorarea și împingerea acestei științe spre periferia intereselor publice în România, însă din aceeași poziție de absolvent de geografie, înțeleg perfect de ce se întâmplă asta.

Am ales să urmez Facultatea de Geografie din pură pasiune. Am avut noroc să fac primii pași spre această disciplină sub arătătorul unei maestre de școală veche – pe cât de iubitoare, pe atât de riguroasă – și liceul mi-a permis să îmi valorific cu ușurință aceste cunoștințe la olimpiade și concursuri, astfel încât am intrat la facultate fără emoții. Ajungând acolo, am descoperit o lume în schimbare, în care liderii vechi, cu cunoștințe solide, dar accente tiranice erau, rând pe rând, decapitați de personaje chestionabile. Dezorganizarea era atât de mare încât pentru unele materii îmi erau suficiente cunoștințele din liceu, pe anumiți seminariști îi corectam sau mai grav, iar aplicațiile practice erau în mare parte excursii.

Cercetând, din punct de vedere geografic și social, de ce s-au făcut anumite lucrări de amenajare teritorială, am constatat că geografii sunt rareori factori de decizie. Mai târziu, lucrând cu numeroși prim-miniștri, miniștri și secretari de stat, am aflat că încă și mai rar se înconjoară decidenții cu experți în geografie. Din 33 de ani postdecembriști, Ministerul Mediului a fost condus de geografi, ecologiști sau specialiști în protecția mediului doar 3 ani, în timp ce la conducerea recentă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului s-au aflat contabili, matematicieni-informaticieni sau juriști. Din alt punct de vedere, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației asigură un număr impresionant de responsabilități în ceea ce privește dezvoltarea teritorială și amenajarea teritorială, însă este condus de avocați și ingineri-economiști, în timp ce Secretarul de Stat pentru Turism din Ministerul Antreprenoriatului și Turismului este un geomorfolog. Așadar, dezorganizarea geografilor se extinde și dincolo de mediul universitar.

În delegațiile mele externe, am putut să iau contact cu numeroase feluri în care geografii sunt implicați în dezvoltarea țărilor lor – culmea, toate mai dezvoltate economic și social decât România. Nu argumentez că e o legătură cauzală între cele două, ci doar că democrațiile mai avansate și sistemele funcționale de luare a deciziilor pe bază de dovezi recunosc plus-valoarea adusă de geografi. Spre exemplu, în Franța

În lipsa unui lobby susținut ca breasla noastră să își capete locul meritat în fruntea autorităților, acest spațiu a fost umplut de alte profesii – economiști și juriști în special, dar și ingineri. Aceste profesii au știut să se promoveze ca „specialiști universali” – scuzați oximoronul – și să își adapteze discursul și rezultatele la agenda publică și preocupările politice ale momentului. Astfel, s-au născut struțo-cămile sub forma legislației specifice domeniilor geografice, reinterpretată prin prisma unor nespecialiști.

Un geograf are avantajul perspectivei sistemice. El înțelege și aportul componentei biologice, și impactul antropic, efectul mecanic al forțelor apelor și felul în care aspectul unui oraș influențează circulația aerului și a tuturor noxelor din el, chiar dacă nu le cunoaște pe niciuna din acestea în profunzimea lor. Uneori, nici nu este nevoie, de aceea lucrăm interdisciplinar. Această abordare sistematică este predată și încurajată încă din clasa a 5a, căpătând o importanță deosebită prin itemii de la examenul de bacalaureat (și în trecut și de la cel de capacitate!). Întrebări de tipul „de ce producția agricolă în țara X se bazează majoritar pe creșterea animalelor?” încurajează gândirea critică a elevilor viitori adulți și îi forțează pe aceștia să își sintetizeze informații din climatologie, pedologie, agronomie, economie și relații internaționale.

În ciuda tuturor instrumentelor oferite de știința noastră, pare că în România, geografii s-au dat bătuți în încercarea de a-și promova profesia. Parte din motiv este că o parte importantă nu a internalizat materia corespunzător și profesează la un nivel calitativ sub-standard. Alte motive sunt luptele micropolitice interne, din școli și facultăți, care îi împiedică să se uite ce e dincolo de zidurile propriilor instituții sau, mai simplu, blazarea și lipsa de entuziasm aferentă. În acest context, eliminarea geografiei din poziția pe care o avea în curricula de liceu nu poate să fie decât o consecință logică a tuturor celor de mai sus. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro