Ce s-a întâmplat în timp ce se vorbea doar despre COVID

​Planeta noastră a suferit, în ultimele 12 luni, catastrofe ecologice foarte grave: un semn că ceea ce se face pentru a respecta acordurile de la Paris din 2015 nu a atins nici pe departe obiectivele stabilite.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele douăsprezece luni pe planeta Pământ este cu siguranță șocant, analizând situaţia din punctul de vedere al schimbărilor climatice. Cel mai grav fapt este că ultimii nouăsprezece ani ai secolului 21 au fost cei mai fierbinți de când se măsoară temperaturile pe planeta noastră. Și ultimii șase ani au atins recordul absolut.

Potrivit calculelor făcute de CarbonBrief.org, 2020 este pe cale să devină al șaselea an cu cea mai mare temperatură globală din ultimii 140 de ani. Dar mai există și alte probleme: căldura suplimentară reținută de Pământ își face loc prin ecosisteme ajungând în întreaga lume şi stabilind recorduri aproape pretutindeni.

Arctica a înregistrat anul acesta a doua cea mai mică întindere a suprafeței de gheață de când este măsurată.

În același timp, în lunile august, septembrie și octombrie, California a suferit cele mai mari incendii din istoria sa.

În general, numărul de zile în care s-au produs incendii mari în întreaga lume s-a dublat de la începutul anilor 1980. În același timp, zonele tropicale au cunoscut în sezonul uraganelor 30 de furtuni fără precedent. Douăsprezece dintre acestea au ajuns până în Statele Unite, un număr care nu se mai înregistrase niciodată în trecut. În plus, analiza istorică a datelor a stabilit că uraganele, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în trecut, nu încetinesc atunci când ajung pe continent. Un singur exemplu: taifunul Goni a lovit Filipine la sfârșitul lunii octombrie, cu vânturi de peste 315 km / h. Meteorologii consideră că este cel mai puternic ciclon care a lovit vreodată continentul. Trebuie subliniat, totuși, că experții climatologici nu cred că schimbările climatice sunt cauza directă a uraganelor, ci că temperaturile mai mari ale mării și aerul mai umed le oferă ceea ce se numește „combustibil suplimentar”. La aceasta se adaugă faptul că oceanele sunt supuse unui proces de transformare chimică, de acidificare, care, împreună cu încălzirea globală, poate duce la amenințarea și distrugerea unor ecosisteme importante.

Toate acestea conduc la un al treilea element care afectează clima și chiar răspândirea unor noi boli: pierderea biodiversității, considerat unul dintre cei mai importanți factori responsabili de trecerea virusurilor de la animal la om.

Începând cu anul 1970, numărul speciilor de animale a scăzut cu 68%, multe specii dispărând definitiv.

În faţa acestor fenomene, concluzia experţilor este următoarea: „cauzele pandemiilor se regăsesc atât în ​​schimbările climatice globale, cât și în epuizarea continuă a biodiversității”. Prin urmare, omul deţine un rol fundamental în distrugerea mediului și a biodiversității.

Raportul întocmit de echipa condusă de fostul secretar al Trezoreriei SUA, Henry Paulson, în colaborare cu două grupuri de cercetare, a subliniat că lipsa inițiativelor globale și a finanțărilor pentru protejarea biodiversității produce riscul unor catastrofe ireversibile. Raportul explică, printr-o serie de exemplificări, că pentru a umple acest gol ar trebui lansate imediat cel puțin nouă politici financiare specifice.

Potrivit studiului realizat de Henry Paulson și care cuprinde întreaga planetă, trebuie să ne concentrăm pe cele mai productive ecosisteme pentru a păstra biodiversitatea: o metodă care ar face ca eforturile să fie de până la 13 ori mai rentabile și mai utile.

Însă situația mondială privind schimbările climatice este într-adevăr atât de dramatică și mai ales fără posibilitatea unei căi de întoarcere?

Experții spun că nu, chiar dacă subliniază că a mai rămas puțin timp înainte de a ajunge la un punct de fără întoarcere. De exemplu, un studiu realizat de zece grupuri de cercetare cuprinzând 34 de oameni de știință care au petrecut două luni pe Muntele Everest, raportează apariţia unui fenomen oarecum neobișnuit. Studiul a constatat o prezență mai mare de oxigen pe vârful Everestului, fenomen care – aşa cum au demonstrat cercetătorii – este în mod clar atribuibil încălzirii globale.

Cercetătorii MIT, pe de altă parte, au studiat comportamentul cămilelor în deșertul african. Acest studiu a condus la crearea de noi tipuri de haine, folosind geluri realizate sintetic din piele de cămilă, care nu numai că ajută la reținerea lichidelor în prezența unei radiații solare puternice, dar care pot conserva alimentele și medicamentele la temperaturi mai mici (cel puțin 7 grade) decât cele externe, timp de cel puţin o săptămână.

Pe plan energetic, există multe progrese și am vorbit deja despre asta în paginile „Green & Blue”. Cu toate acestea, o problemă prea puțin explorată este reciclarea celor mai poluante componente ale bateriilor litiu-ion. Inginerii de la Universitatea din San Diego, California au dezvoltat o metodă de reciclare a acestor componente folosind cu 90% mai puțină energie și reducând cu 75% gazele cu efect de seră care ar fi fost emise prin sistemele tradiționale.

Dar dincolo de aceste exemple, din studiile tuturor climatologilor și oamenilor de știință reiese clar e că avem nevoie de o „diplomație climatică” reală, adică o abordare unitară și comună pentru a încetini procesul de încălzire globală. Diplomație, deoarece națiunile cele mai implicate în emisiile de gaze cu efect de seră nu au încredere în alte națiuni și, prin urmare, nu acționează de teama de a fi înșelate.

Prin urmare, experții au încredere mai ales în principiul „acțiunii colective” care începe și de jos și care pune naţiunile în situaţia de a se confrunta cu problema găsirii soluțiilor de combatere a schimbărilor climatice pe baze realiste și fezabile pe termen scurt, mediu și lung.(Sursa: Rador/ La Stampa)