Ce spune DIICOT despre cazul Țăndărei, în care o întreagă rețea de trafic de copii a fost achitată pentru că faptele s-au prescris

DIICOT spune că procurorul de caz a fost obligat de modificările aduse Codului penal și de deciziile Curții Constituționale să ceară schimbarea încadrării în fapte mai uşoare, care erau prescrise, pentru inculpații din dosarul „Țăndărei”. În acest dosar au fost judecate 25 de persoane, iar cazul s-a încheiat după aproape 9 ani, deoarece s-au prescris faptele. Peste o mie de copii au fost identificați ca fiind exploatați de membrii acestei grupări, fiind trimiși la cerșit în Anglia.

DIICOT explică, într-un comunicat de presă, cum s-a ajuns la situația ca procurorul din dosarul „Țăndărei” să ceară schimbarea încadrării juridice în fapte mai ușoare, care erau prescrise. De asemenea, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism mai spune că a atacat decizia de achitare a celor 25 de persoane judecate.

Explicațiile DIICOT:

„Prin rechizitoriul din data de 13.02.2012, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Buzoeanu Radian, Dumitru Aron, Dumitru Tase, Drăguşin Augustin, Drăguşin Dobrin, Drăguşin Gheorghe Ion, Drăguşin Petrică, Drăguşin Marius Costel, Marcu Marian, Mitu Ion, Niculae Alidon, Niculae Florian, Niculae Marian, Niculae Mircea, Radu Constantin, Radu Drăguşin, Radu Ilie, Radu Marian, Schian Florian, Schian Ilie, Schian Marcel, Schian Nicolae, Schian Sile, Stan Colonel, Stoian Nelu şi Voicu Ilie, pentru infracțiunile de:

• „trafic de minori”, prevăzută şi definită la data faptelor de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea 287/2005, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia

• „spălarea banilor” prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, constând din […] dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni” şi constituirea a unui grup de criminalitate organizată”

• „constituirea unui grup organizat infracţional” faptă prevăzută la data faptelor de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 şi definită ca „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup

• în cazul inculpaţiilor Niculae Mircea, Radu Constantin Radu Drăguşin, infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal (Legea nr. 15/1968)

Prin actul de sesizare s-a reținut faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada 2002-2008.

De la data sesizării instanței, 13.02.2012 și până la data pronunțării sentinței 12.02.2019 (53 termene de judecată) legislaţia în materie penală s-a modificat, prin intrarea în vigoare a noului Cod penal, la data de 1 februarie 2014.

În acest context, infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată au fost recalificate în conţinutul noii legislaţii, după cum urmează:

• infracţiunea de „trafic de minori”, prevăzută şi definită la data faptelor de art. 13 din Legea 678/2001, a fost incriminată în conţinutul art 211 din noul Cod penal
• infracţiunea de „spălarea banilor” prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, a fost incriminată în conţinutul art. 29 din Legea 656/2002

• infracţiunea de „constituire a unui grup organizat infracţional” faptă prevăzută la data faptelor de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost incriminată în conţinutul art. 367 alin. 1 din noul Cod penal

• infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 Cod penal, se regăseşte în conţinutul art. 342 din Noul C.pen. nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţia României, „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul C.pen „în cazul in care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila”.

Cu privire la modul de stabilire în concret a legii penale mai favorabile într-o cauză penală, Curtea Constitutională a pronunţat Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, stabilind că „interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. se face în sensul ca legea penala mai favorabila se aplica in ansamblul ei, fiind interzisă combinarea între dispozitiile Codului penal din 1969 si cele ale Noului Cod penal.

În cauză, avându-se în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi până la momentul judecării acestora a apărut o legislaţie nouă, ținându-se seama de succesiunea legilor penale în timp, în sedinţa publică din data de 9 ianuarie 2019, s-a pus în discuţie stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a arătat că, în urma analizării limitelor de pedeapsă legea penală mai favorabilă este legea nouă, aspect care impune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Astfel, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu faţă de inculpaţi după cum urmează:

• în privinţa infracţiunii de „trafic de minori”, din art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 în art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. a şi d din noul Cod penal,

• în privinţa infracţiunii de „spălarea banilor” din incriminarea anterioară, respectiv art 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 în cea actuală prevăzută de art. 29 lit. a din Legea nr. 656/2002,

• cu privire la infracţiunea de „constituirea unui grup organizat infracţional”, din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în incriminarea nouă prevăzută în conţinutul art. 367 alin. 1 din noul Cod penal,

• iar în ceea ce priveşte infracţiunea de „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor”, din vechea reglementare prevăzută de art. 279 din Codul penal din 1969, în cea prevăzută de art. 341 din noul Cod penal.

Analizând comparativ prevederile din Legea 678/2001 în cazul infracţiunii de trafic de minori, Legea nr. 39/2003 în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor, respectiv Codul penal anterior (Legea nr. 15/1968) şi Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, se constată că legea nouă este mai mai favorabilă, având la bază criteriul pedepselor prevăzute pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Astfel, dacă infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea 678/2001 era pedepsită în vechea reglementare cu pedeapsă de la 10 la 20 de ani, Noul Cod penal prevede un tratament sancţionator mai blând pentru aceeaşi faptă, ce se regăseşte în conţinutul art. 211 alin. 1, 2 lit. a şi d, respectiv de la 5 la 12 ani cu închisoarea.

În privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în timp ce vechea reglementare prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 stabilea limite de pedeapsă de la 5 la 20 de ani, noua lege stabileste pedepse de la 1 an la 5 ani în continutul art. 367 din Noul Cod penal.

Referitor la infracţiunea de spălarea banilor, limitele normei anterioare, art. 23 din legea nr. 656/2002 erau de la 3 la 12 ani, în timp ce art. 29 din legislaţia actuală prevede un maxim special redus la 10 ani.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, cu privire la care art. 279 alin. 3 din Codul penal anterior prevedea pedepse de la 3 la 10 ani, în timp ce art. 342 alin. 1 din Noul Cod penal stabileşte pedepse de la 1 la 5 ani.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a instituţiei prescripţiei răspunderii penale, cu privire la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, facem următoarele precizări:

Dacă prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilise că, în aplicarea art. 5 C.pen, prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, ulterior, Curtea Constitutională a modificat această interpretare prin Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, stabilind că „interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul ca legea penala mai favorabila se aplica in ansamblul ei, fiind interzisă combinarea între dispozitiile Codului penal din 1969 si cele ale Noului Cod penal.

Reamintim că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. 4 din Constituţia Romaniei, de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu, general, fiind opozabile „erga omnes”, şi pentru viitor.

Urmare a deciziei Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi-a reconsiderat opinia exprimată în Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, pronunţând decizia nr. 21 din data de 6 octombrie 2016 prin care a stabilit că „art. 5 alin. 1 din Noul Codul penal trebuie interpretat în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă, în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv şi faţă de care s-a împlinit prescripţia răspunderii penale până la data de 20 mai 2014 în interpretarea dată art. 5 prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă faţă de care prescripţia răspunderii penale nu este împlinită, în interpretarea dată aceluiaşi text legal prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Deciziile Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu pentru destinatarii legii penale, nerespectarea lor de către judecători şi procurori constituind abatere disciplinară potrivit dipoziţiilor art. 99 lit. ş din Legea nr. 303/2004, privind privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În cauză, în sedinţa publică din data de 9 ianuarie 2019, reprezentantul Parchetului, având cuvântul, şi-a întemeiat concluziile pe deciziile menţionate şi a arătat că, prescripţia specială a răspunderii se calculează în baza art. 154 alin. 1 lit. d din Noul Cod penal raportat la art. 155 alin. 4 din Noul Cod penal, în speţă, termenul fiind de 10 ani şi începând să curgă de la finele lunii decembrie 2008, avându-se în vedere perioada infracţională, consideră că s-a împlinit la sfârşitul anului 2018 cu privire la săvârşirea infracţiunilor de „iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional” şi de „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor”.

Având în vedere că pentru aceste infracţiuni termenele de prescripţie specială a răspunderii penale erau împlinite la sfârşitul anului 2018, în baza art. 396 alin. 6 şi art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală a solicitat încetarea procesului penal faţă de inculpaţii menţionaţi şi trimişi în judecată prin rechizitoriul din data de 13.02.2012.

Facem menţiunea că, în privinţa infracţiunilor de „trafic de minori” şi „spălarea banilor”, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că, în raport de probatoriul administrat, se impune condamnarea inculpaţilor.

Totodată, precizăm că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a declarat apel în cauză, motivele de apel urmând a fi redactate în cel mai scurt timp”.

Cazul a făcut vâlvă în 2010, când peste 160 de copii de etnie romă duşi la cerşit în Marea Britanie au fost identificaţi de autorităţile judiciare române şi britanice, care au semnat un acord pentru constituirea unei echipe comune de investigaţii pentru capturarea traficanţilor, această acţiune derulându-se la Ţăndărei, în Ialomița. În cadrul operaţiunii numită „Europa” au fost efectuate zeci de percheziţii domiciliare, la care au participat şi ofiţeri din cadrul Metropolitan Police şi specialişti Europol.

Potrivit anchetatorilor, membrii grupării infracţionale organizate recrutau minori de etnie romă, pe care îi treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerşească sau să comită infracţiuni stradale.

Racolarea minorilor se realiza din mediul comunităţilor rome sărace, membrii grupării ocupându-se de cazarea şi transportul acestora, procurarea documentelor de călătorie şi a banilor necesari, precum şi de organizarea şi supravegherea activităţii infracţionale din Marea Britanie şi gestionarea sumelor de bani obţinute din exploatarea victimelor.

După decizia de achitare, din februarie, publicația britanică The Sun a publicat o amplă anchetă despre cazul Țăndărei, relatând despre sutele de vile construite în localitate de gangsteri români cu bani obținuți din sclavia copiilor care erau trimiși la cerști pe străzile din Marea Britanie.

Potrivit anchetei The Sun, peste 300 de vile au fost ridicate în localitatea Țăndărei cu bani proveniți de la sute de copii trimiși la cerșit sau furat pe străzile din Marea Britanie, fiind vorba despre minori exploatați de bande de țigani. Jurnaliștii britanici scriu că fiecare copil poate câștiga astfel 100.000 de lire sterline în 12 luni, adică 24 de milioane de lire sterline pentru întreaga rețea, în timp ce actele lor sunt folosite pentru a obține beneficii sociale din taxele plătite de contribuabilii britanici.