CEDO acorda "Trofeul Calitatii" celor de la DNA si ICCJ

Știrea a fost prezentă ieri în presă, Adrian Năstase a pierdut la CEDO. Fostul premier chemase în judecată statul român motivând că i-au fost încălcate mai multe drepturi în urma judecării și condamnării în dosarul numit ”Trofeul Calității”, judecătorii de la Strasburg nu i-au dat dreptate. Merită însă să intrăm în detaliile acestui caz.

Două lucruri trebuie spuse. Primul, în plângerea depusă la CEDO au fost reluate mai toate acuzațiile care s-au adus, fie în fața ÎCCJ, fie, mai ales, mai apăsat, în mass-media. Altfel spus, o mare mulțime, eu demontasem doar o mică parte acum doi ani jumătate: că a fost un abuz, că a fost un proces politic, că judecătoarea Ioana Bogdan n-ar fi avut dreptul să judece, că Curtea Constituțională n-ar fi fost sesizată, că a durat prea mult procesul, că n-a avut timp pentru apărare, că au fost prea mulți martori, că n-a putut aduce martori, că nu i-a putut interoga, că judecătorii n-ar fi fost imparțiali și echidistanți, că s-ar fi urmărit eliminarea lui șamd. Nu cred că au lăsat nimic important pe dinafară. Prezentată intern această pledoarie a fost menită să convingă publicul că dlui Năstase i se face în cel mai blând caz o nedreptate, iar în cel mai grav caz un autentic proces politic. Că fostul premier este executat, la comandă venită de sus; că e victima unui regim dictatorial. Și probabil că într-o măsură a și reușit. Apoi avocații au dus toată pledoaria asta la CEDO, dar judecătorii de-acolo n-au fost convinși sau măcar impresionați chiar deloc. De fapt, din contră.

Există două etape majore în examinarea oricărei sesizări depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În prima etapă o cerere e examinată din prisma admisibilității; doar dacă trece de aceasta Curtea trece la judecarea ei pe fond. Este ușor de explicat noima acestei împărțiri: fără acest filtru, CEDO s-ar sufoca luând în considerare cereri inadmisibile. Peste 90% din cei care apelează la CEDO nu știu exact ce fel de cazuri judecă această Curte și care sunt condițiile care trebuie îndeplinite înainte să fie sesizată – de exemplu, epuizarea căilor de recurs interne. La aceste condiții de (in)admisibilitate, să le zicem formale, se adaugă una care include, citez din Convenție, sesizările ”în mod vădit nefondate”. Cu un cuvânt mai accesibil, trăsnăile, invențiile, fie ele foarte frumos și sofisticat ambalate.

Ei bine, toate plângerile dlui Năstase au fost declarate inadmisibile din acest motiv. Toate, una după alta. N-a rămas nimic din tot pomelnicul care să merite să fie judecat pe fond de CEDO. Punct cu punct și motivat, fiecare plângere a fost declarată ca fiind ”în mod vădit nefondată” și prin urmare respinsă. Toată producția juristului Adrian Năstase, tot efortul ”maestrului” Cazacu (sau care va fi fost), toată susținerea mediatică a presei prietene și a altor ”maeștri” care vedeau în ”Trofeul Calității” abuzuri grave și condamnări sigure la Strasburg, toate au fost în van. Nu doar că principalul inculpat în ”Trofeul Calității” n-a avut vreun fel de succes cu sesizarea sa întinsă, dar, lăsând la o parte nivelul de sofisticare, CEDO a tratat-o în același fel în care le tratează pe cele în care i se cere să anuleze amenzi de circulație sau să rejudece procese între vecini de bloc.

Acestea fiind spuse, țin să-i mulțumesc public dlui Năstase, cu toată sinceritatea. E un caz de cui pe cui se scoate: cum spuneam, campania mediatică a reușit să influențeze, poate chiar să convingă o parte din public că fostul premier e victima unui abuz. A plusat, a insistat să ducă aceleași argumente la CEDO, iar acolo i-au fost demontate categoric, și dintr-o sursă de înaltă autoritate. Sigur, nu sunt într-atât de optimist încât să cred că toți cei convinși odinioară se vor râzgndi acum. Dar măcar o parte din ei vor realiza că ”Trofeul Calității” a fost un dosar solid, pornind de la un caz de corupție real, un dosar bine instrumentat și judecat într-un mod corect și imparțial.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro