Cele două cuvinte de care se tem cei mai puternici bancheri din lume
În întreaga lume, ceea ce odinioară erau linii clare care delimitau responsabilitățile celor care se ocupă de politica fiscală de cele ale celor care se ocupă de politica monetară sunt acum contestate sau redesenate, relatează Axios.
Dacă guvernele alese democratic reușesc să submineze independența băncilor lor centrale – presându-le să mențină dobânzile de referință la niveluri scăzute sau să ia măsuri populiste legate de problemele uriașe pe care le provoacă datoria publică – există riscul să trăim într-o lume cu inflație și mai mare și cu o volatilitate economică mai mare.
A fost o provocare aflată în mod evident în mintea bancherilor centrali care s-au reunit în weekend în SUA pentru simpozionul anual al Rezervei Federale din Kansas City.
Marea teamă a bancherilor centrali este că intrăm într-o nouă eră a „dominanței fiscale”, în care oferta de bani este gestionată nu pentru a obține o inflație scăzută și stabilă, ci pentru a-i ajuta pe politicienii aleși să evite deciziile dificile legate de taxe și cheltuieli.
Presiuni asupra băncilor centrale, din Japonia până în Franța și SUA
Întâlnirea bancherilor centrali a avut loc după ani de inflație ridicată persistentă în numeroase țări din jurul lumii și într-un context în care ratele dobânzilor pe termen lung emise de trezoreriile naționale sunt în creștere.
În același timp, guvernele alese democratic se află sub presiuni pentru a nu majora taxele sau a reduce prestațiile și beneficiile publice, măsuri care ar îmbunătăți perspectivele privind datoria.
Banca Japoniei s-a aflat sub o presiune intensă din partea guvernului condus de prim-ministra Sanae Takaichi pentru a nu majora ratele dobânzilor, în pofida accelerării inflației, în timp ce Ministerul japonez de Finanțe a colaborat cu Trezoreria SUA în cadrul unor intervenții neobișnuite pe piețele valutare pentru a consolida yenul.
În Franța, candidatul extremei stângi la președinție, Jean-Luc Mélenchon, a propus „anularea” unei părți a datoriei publice, urmărind, în esență, să ușureze problemele fiscale ale țării prin transferarea poverii asupra monedei zonei euro.
Iar în Statele Unite, președintele Trump a reluat încercarea de a o demite pe Lisa Cook, unul dintre guvernatorii Rezervei Federale (Fed). Pe lângă atacurile îndelungate ale lui Trump asupra Fed și revendicările sale pentru dobânzi mai mici, Trezoreria a întreprins demersuri pentru a suprima costurile împrumuturilor pe termen lung printr-o intervenție pe piața obligațiunilor.

Avertismentul șefei FMI pentru bancherii centrali
„În contextul intensificării presiunilor fiscale, băncile centrale din întreaga lume s-ar putea confrunta cu presiuni legate de riscurile dominanței fiscale”, a declarat vineri Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, la reuniunea bancherilor centrali organizată în SUA.
„Cel mai important rol al băncilor centrale este să se asigure că inflația rămâne scăzută și stabilă. … Iar asta înseamnă că nu trebuie să existe cowboy ai politicii monetare care să vină călare în ajutorul politicii fiscale”, a subliniat ea.
Eforturile de subminare a independenței băncilor centrale au avut, până acum, doar un succes modest. Majoritatea acestor instituții dispun de garanții juridice semnificative care le protejează de presiunile politice.
Președintele Rezervei Federale sugerează că va apăra independența băncii centrale a SUA
Kevin Warsh, noul președinte al Fed numit chiar de către Donald Trump anul acesta, a sugerat ferm vineri că ratele dobânzilor ar putea fi menținute sau ajustate în funcție de situație dacă banca centrală a SUA nu capătă încredere că inflația este în scădere.
Afirmațiile sale sunt contrare dorințelor exprimate în mod repetat de președintele care l-a nominalizat cu doar câteva luni în urmă.
Însă situația fundamentală a datoriei din SUA, care înregistrează deficite bugetare anuale de 6% până la 7% din PIB chiar și în condițiile ocupării integrale a forței de muncă, înseamnă că orice creștere suplimentară a ratelor dobânzilor va complica și mai mult situația politică cu care se confruntă Fed.
Deși cifrele și detaliile instituționale diferă în întreaga lume, povestea de bază este aceeași în majoritatea economiilor avansate importante.
„Dacă parlamentele ajung să privească băncile centrale ca pe un sac cu bani, riscul este să ajungi să compromiți politica monetară de dragul autorităților fiscale”, a declarat pentru Axios Adam Posen, președintele Peterson Institute for International Economics și fost oficial al Băncii Angliei.
„Dacă este vorba despre Al Doilea Război Mondial sau Marea criză economică, este în regulă”, consideră acesta. „Dar să faci acest lucru într-un context economic mai normal este periculos”, subliniază el.