Chiar poate evita Traian Basescu numirea lui Victor Ponta?

Presedintele Traian Basescu sugereaza ca nu-l va numi pe Victor Ponta prim-ministru, iar consilierii sai, liderii ARD si sustinatorii lor se jura ca liderul PSD isi traieste ultimele zile la Palatul Victoria. Premierul Ponta, in schimb, afirma sigur pe sine ca va supravietui ca premier, Dan Voiculescu crede ca Traian Basescu blufeaza pentru a mai negocia cate ceva, iar liderii PSD vad in amenintarile presedintelui o simpla strategie de ridicat moralul trupelor ARD pe ultima suta. Ce se va intampla, asadar, dupa alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012? Are Traian Basescu vreun as in maneca, optiuni, marja de manevra?

Dupa toate indiciile, USL are sanse bune sa obtina la votul politic peste 50%, ceea ce se va reflecta intr-un numar de mandate apropiat de 60% din viitorul Parlament. Cat peste, nu prea are importanta decat in perspectiva obtinerii majoritatii constitutionale. Asta-i alta discutie importanta, dar o punem deocamdata in paranteza. Cu acest scor, Guvernul Ponta are tot dreptul de a reclama conducerea tarii. Pentru a conduce, este logic sa decida singuri cum si cu cine. Aici apare o problema.

Articolele 85 si 105 din Constitutie acorda presedintelui dreptul exclusiv de a desemna premierul dupa niste consultari formale cu partidele. Sigur ca presedintele se poate preface mai departe ca ploua. Poate, desigur, forta nota propunand un liberal sau un pesedist incapabil sa stranga o majoritate. Acesta pica, numeste un al doilea pe care Parlamentul trebuie sa-l inghita daca nu doreste anticipate. Evident, nici un parlamentar abia scapat de ruleta „uninominalului” romanesc nu are chef sa o ia de la capat. Cam acesta e in rezumat un scenariu expus de jurnalistul Robert Turcescu pe blogul sau.

Tare Basescu, vor zice unii, citind cu satisfactie Planul. Deci, se joaca! In ochii unora se aprinde un licar de speranta: asul din maneca! Pe dinaintea ochilor defileaza figurile viitorilor prim-ministri. Oare cine-i va trage clapa lui Ponta? George Maior de la SRI, Ioan Rus din „grupul de la Cluj”, Calin Popescu Tariceanu din grupul „Chiliman”, Andrei Chiliman insusi, Florin Georgescu de la Finante, Mihai Tanasescu de la FMI? Bucuria iesirii din impas dureaza cat un dus cu apa rece.

Adevarul e ca intr-un astfel de scenariu Traian Basescu ar comite un abuz de putere. Nici o tara civilizata nu va pricepe cum vine democratia in interpretarea presedintelui Romaniei. Nu va putea explica de ce nu accepta candidatul propus (altfel ce sens au consultarile prevazute in Constitutie) de o Alianta iesita castigatoare cu peste 50%? Adevarul este ca „fracturile” interne din PNL si PSD nu sunt atat de puternice incat sa permita o combinatorica menita sa destrame un USL iesit castigator din alegeri. In realitate, Traian Basescu nu ia cu adevarat in calcul acest scenariu. Cel mult face aluzie, evoca o posibilitate, cu scopul ca ARD sa nu dispara complet de pe radar in ultimele zile de campanie astfel incat sa se trezeasca sub 15%. E tot ce mai poate face presedintele in fata unui blat politic rusinos. Tot ce i-a ramas este sa incerce cumva sa diminueze efectele unui dezastru iminent.

Prin urmare, cel mai probabil Traian Basescu il va desemna pe Victor Ponta prim-ministru, inghitind spre satisfactia liderilor USL „pisoiul” cu plagiat cu tot. Cu siguranta ca poate intinde coarda, insa ma tem ca ea se va rupe. Nici Statele Unite, nici liderii UE nu vor contesta dreptul unei formatiuni politice castigatoare de a conduce tara dupa propriile planuri, nu dupa cele impuse de adversarii politici. Ar fi o noutate absoluta in materie democratica sa se opuna in fata unei realitati rezultate in urma votului popular (manipulat, fraudat si viciat masiv in parte de o campanie abominabila). Puse in fata unui rezultat fara echivoc, cancelariile occidentale vor recunoaste castigatorul, cu toata experienta nefasta avuta in vara cu acelasi premier Ponta si aceeasi majoritate USL care a agresat grav statul de drept.

O alta observatie care completeaza tabloul este ca importanti reprezentanti ai unor cancelarii occidentale de la Bucuresti nu concep varianta in care USL castiga, dar tot Traian Basescu decide cine va conduce tara. Din acest motiv, in ochii lor Victor Ponta a ramas frecventabil, in ciuda reputatiei sifonate grav de scandalul plagiatului, de inconsecventa si neseriozitatea sa. Repet: nu cred ca presedintele va forta nota. Stie bine ca nu are sanse, ca nu rezolva mai nimic si ca totul se va intoarce in final impotriva sa. S-a vazut cat de complicat se conduce o tara cu majoritati artificiale, cate compromisuri, santaje si blocaje genereaza astfel de guverne scremute. De altfel, argumentul invocat chiar de Traian Basescu in 2009 cand a fortat guvernarea PSD-PDL a fost ca, in vremuri grele de criza, tara are nevoie de majoritati solide, nu de guverne slabe. Cu atat mai mult acum, cand 2013 se anunta mai prost si cu recesiune in toata Europa.

Daca am cazut de acord ca Traian Basescu se razboieste cu Victor Ponta doar pentru a mai insufleti un ARD mort si ca declaratiile sale trebuie citite in cheie strict electorala, atunci putem face un pas inainte. Drama lui Traian Basescu pare sa fie cu totul alta. Nu incapacitatea de a impiedica numirea liderului PSD la Guvern il sperie, ci faptul ca nu detine parghii pentru a zadarnici constituirea unei majoritati constitutionale in Parlament. Daca USL se apropie de 60% de mandate din viitorul Parlament, va fi floare la ureche sa adune diferenta pana la 66%, cu oameni din PPDD, tradatori din ARD, UDMR daca va fi cazul.

Acesta este marele pericol. Un USL care si-a probat in vara dispretul fata de stat de drept, controlat de lideri anti-occidentali ca Dan Voiculescu si Crin Antonescu sau de baroni suspectati de coruptie ca Liviu Dragnea, va pretinde puterea absoluta, inclusiv asupra justitiei. Daca va modifica legea fundamentala, USL isi va lua exact atata putere cat doreste si o va exercita in mod arbitrar in folosul clientelei sale. Ajunsa in acest punct, Romania se exclude singura din Uniunea Europeana si din alte parteneriate strategice. Oricine poate vedea, fara a dramatiza prea tare situatia, ca Romania se indreapta, asa cum arata lucrurile acum, in aceasta directie.

Sacrificandu-si ultimele resurse de credibilitate, in numele amanarii micutei apocalipse romanesti, Traian Basescu poate incerca amanarea dezastrului. Am auzit si opinia potrivit careia USL il va putea suspenda pe seful statului in Parlament relativ simplu, dar ca se teme in realitate de un nou referendum. O noua chemare la vot, fie si impotriva lui Traian Basescu, prezinta slabe garantii de succes in vreme de iarna, dupa un referendum proaspat esuat si doua siruri de alegeri epuizante.

Asa o fi, dar cred ca USL nu se va grabi cu suspendarea, ci o va utiliza in cu totul alte scopuri. Unul din ele ar putea fi dublarea actiunii de demitere cu referendumul pentru modificarea Constitutiei, altul ar putea fi declansarea unor anchete penale impotriva presedintelui protejat de imunitate pe durata mandatului la Cotroceni. Acesta este alt mare pericol: confiscarea si utilizarea abuziva a institutiilor statului pentru razbunare politica.

Revenind insa la scenariul in care Traian Basescu forteaza totusi nota, nu vad finalitatea actiunii sale. De obtinut o majoritate stabila nu se poate, de guvernat eficient nu se pune problema, de suport social pentru noi masuri nepopulare nici atat. Si atunci, cu ce argument de ordin legal va insista presedintele Basescu in a-si apara „dreptul constitutional” (real pana la un punct) de a desemna pe cine doreste el, in raspar cu o alianta potrivnica lui? Evident, argumente rationale nu gasim. Morale cat curpinde: in scurta sa domnie de pana azi, premierul s-a dovedit plagiator, imatur in relatia cu partenerii externi, cam trombonist, rezultate economice ioc, bla-bla cat cuprinde. Nu fac obiectul discutiei, sunt din alt film, despre profilul lui Victor Ponta discutam cu alta ocazie.

Ar mai fi scenariul putin probabil in care USL ia sub 50%. In acest caz Traian Basescu mai poate juca, are un spatiu ingust de joc, dar o intrebare la care, personal, nu gasesc un raspuns convingator este: cu cine?

Din toate aceste motive, cred ca alegerile din 9 decembrie nu mai sunt despre a alege intre un rau mai mare si unul mai mic (eterna optiune), ci despre obligatia de a limita pe cat posibil dorinta unei puteri abuzive de a prelua controlul total asupra statului, de a dispune de o tara in mod arbitrar.