Chimia Afganistanului. Când alegerea e între două crime

Două lucruri țin de substanțe chimice în Afganistan – deloc minore însă de care nu se vorbește aproape deloc:

1. Opiul, din care se produce heroina. De multă vreme, aproape 90% din producția mondială de opiu vine din Afganistan (vezi aici). În 2000, talibanii care controlau Afganistanul (și găzduiau teroriști ca bin Laden) au interziscultivarea macului din care se face opiu. S-a redus așa cu ~95% producția. După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, în războiul împotriva terorismului declanșat de către SUA/NATO talibanii au fost scoși de la putere în Afganistan. Imediat, sub protecția NATO (adică și a noastră, a fiecăruia dintre noi), producția de opiu a Afganistanului și-a revenit și a ajuns la un maxim istoric. Terorismul înseamnă crimă în masă, cum a arătat 11 septembrie – și se prefigura mult mai rău dacă nu se luau măsuri. Heroina din Afganistan e tot crimă: unii estimează 100 000 de morți anual din cauza ei. Noi, fiecare dintre noi, chiar dacă prin liderii noștri, suntem părtași la fiecare dintre acele 100 000 de morți. Am înlocuit crima mai mare a terorismului mondial cu crima prin heroină. Dacă aveți o reținere, dacă nu știți care dintre crime e mai rea de fapt… atunci probabil sunteți oameni. Cum am ajuns noi, românii și NATO în general, să restabilim producția mondială de opiu? Nu e chiar așa de simplu. Unii spun că în Afganistan opiul e deja o tradiție, o parte a identității culturale. Cam cum e țuica pe la noi pentru unii. Dacă e așa, atunci orice regim care vrea să interzică opiul în Afganistan e destinat să cadă. Pentru că îi va avea împotrivă nu doar pe organizatorii traficului internațional de droguri, organizați și bogați, ci și „tradițiile poporului”. Cât a contat asta când talibanii au pierdut Afganistanul în fața NATO? Poate că nu puțin. Pe de altă parte, nu NATO a administrat Afganistanul când s-a re-legalizat producția de opiu: au făcut-o afganii, au fost deciziile lor. NATO a ales între două forțe: talibanii și terorismul fără opiu, sau anti-talibanii pro-opiu. Mai de curând însă talibanii, în cadrul eforturilor lor de a recuceri Afganistanul, au schimbat strategia: taxând opiul în loc să-l interzică. Iar azi NATO e plecată de acolo, talibanii au câștigat. Să crezi că opiul n-a contat… ar fi naiv. Sigur, nici să exagerăm – dar nici să ignorăm. Vorbim, încă o dată, de aproape 90% din producția de heroină/opiu din lume.

• Litiul și alte minerale pentru baterii electrice (vezi aici): Afganistanul are rezerve care par să fie pe locul 1 în lume alături de Bolivia. Multă lume spune că bateriile de mare capacitate sunt noul petrol, deci cine controlează rezervele de minerale pentru baterii (în special litiu) va controla pe viitor economia lumii. Oare a contat asta când trupele occidentale au intrat în Afganistan? Cred că e naiv să credem că nu, chiar dacă ar fi greșit sau conspiraționist să punem asta pe primul loc. Apoi a venit președintele Trump, susținător al combustibililor fosili – petrol, gaz, cărbune – și adversar al „tehnologiilor verzi” precum bateriile electrice de mare capacitate. El e cel care a decis retragerea SUA/NATO din Afganistan. Dacă, cumva, litiul a contat la decizia de a intra în Afganistan, atunci sigur a contat și la ieșire – de data asta pe linia de gândire a președintelui Trump. Criticii SUA spun că Trump (și ulterior succesorul Biden) a greșit retrăgându-se din Afganistan… inclusiv pentru că a abandonat o resursă strategică mondial (litiul) în mâinile competiției – a Chinei în primul rând. Doar că… contractele pentru minerit cu firme chineze au început să fie semnate de Afganistan de mulți ani de zile, încă sub tutela NATO. Și încă pe de altă parte, mai recent unii cercetători spun că vom putea avea baterii eficiente și pe bază de sodiu în loc de litiu (vezi aici). Iar sodiul e mult mai ușor accesibil decât litiul. Dacă e așa, atunci într-un fel tratezi strategic țara care poate asigura controlul celei mai prețioase resurse energetice din lume (litiul pentru baterii)… și în alt fel o tratezi când crezi că nu mai are vreun rol special în controlul economiei mondiale.

Despre restul lucrurilor și faptelor din Afganistan v-au vorbit alții – fiecare la ce se pricepe (sau nu). Majoritatea cu verdicte simple despre cine a greșit. Dacă te gândești la ce am scris mai sus, verdictele pot fi mai complicate.

Verdicte simple (și fără date complete) asupra celor care administrează societatea se dau și la noi acasă. Că suntem de sus până jos orfani de știință și în general de experiență profesională reală… așa e. Dar când cerem să schimbăm x, y, z… partea teribilă pe care unii n-o înțeleg e povara socială adusă de acea schimbare. Un exemplu simplu sunt plagiatorii sau mai în general impostorii din instutuțiile statului, de la vârf până departe spre rădăcini. Legile, așa cum le avem azi, spun că ei trebuie să plece acasă, dacă nu și mai departe. Toți. Dar asta ar însemna să extragi coloana vertebrală din toate instituțiile cheie ale societății; adesea și să le decapitezi cu totul. Nu avem însă pregătite structuri în societate care să pună ceva în loc după astfel de operații. Le putem avea, avem cu cine să le facem, dar nu le avem. Iar oamenii pe care i-am elimina prin reforme corecte și morale ar constitui o forță formidabilă ca număr, experiență și organizare… și transformată din parte ineficientă/coruptă a statului în inamic pe față al statului. Ce anume te aștepți să facă toți aceștia a doua zi după ce i-ai concediat din sinecurile de la stat? Să uite instantaneu arta de a fura și de a face trafic de influență?Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro