China a făcut public planul de a detrona SUA în cursa pentru explorarea spațiului cosmic. Opt pași strategici și Luna nu e departe

Într-o acțiune care reprezintă o premieră pentru statul și agențiile de stat din China, Academia de Științe (CAS), Administrația Spațială Națională (CNSA) precum și Agenția Spațială pentru Zboruri cu Echipaj Uman (CMSE) și-au prezentat programul comun de explorare a spațiului în perioada 2024-2050, a anunțat Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze pe pagina sa oficială.

Programul spațial chinez a cunoscut, fără doar și poate, o  evoluție spectaculoasă în ultimii mai puțin de 20 de ani. Din anul 2007 și până în prezent, China a trimis nu mai puțin de șase misiuni robotizate pe suprafața Lunii, a dezvoltat rachete capabile să poarte încărcături mari (Long March 5) și, de asemenea, a creat propria stație spațială, Tiangong, după ce SUA i-a interzis accesul pe SSI (Stația Spațială Internațională).

Din planurile pe care le-a făcut deja publice, China intenționează să trimită prima misiune cu echipaj uman pe Lună în anul 2030 (ar fi doar a doua țară după SUA care reușește o asemenea performanță), iar din anul 2033 își propune să trimită echipaje umane care să pună bazele unei stații selenare permanente.

Planurile pe termen mediu și lung pe care cele trei organizații de stat din China le-au expus recent, ca parte a unui program comun de explorare a spațiului cosmic, arată însă cinci pași majori pe care statul chinez intenționează să îi facă până la jumătatea acestui secol.

Cinci pași pe care China își propune să îi facă în explorarea spațială

1. Universul extrem – „Universul extrem” se referă la informații cuantice, care trec dincolo de înțelegerea convențională a „timpului, spațiului și materiei” în fizică. Astfel, China își propune explorarea originii și evoluției Universului, precum și dezvăluirea legilor fizice în condiții cosmice extreme. Domeniile cheie sub această temă includ materia întunecată, originea, evoluția Universului și detectarea materiei barionice (particule subatomice).

2. Continuumul spațiu-timp – Detectarea undelor gravitaționale primordiale și de joasă frecvență și descoperirea naturii gravitației și a spațiului-timp. Prioritatea este detectarea undelor gravitaționale în spațiu.

3.  Sistemul Soare-Pământ – Explorarea Soarelui, a Pământului și a heliosferei pentru a dezlega procesele fizice și legile care guvernează interacțiunile complexe din cadrul sistemului Soare-Pământ. Zonele prioritare includ sistemele ciclului Pământului, observațiile cuprinzătoare ale sistemului Pământ-Lună, observațiile meteorologice spațiale, explorarea solară tridimensională și explorarea heliosferei.

4. Descoperirea planetelor locuibile – Explorarea corpurilor cerești din Sistemul Solar și din afara acestora, precum și descoperirea planetelor ce pot permite existența vieții așa cum o știm noi. Prioritățile includ studiul originii și evoluției sistemului solar, studiul atmosferelor planetare, căutarea vieții extraterestre, precum și detectarea planetelor cu potențial în susținerea vieții.

5. Aprofundarea științelor spațiale –  Dezvăluirea legilor mișcării materiei și studiul vieții în condițiile din spațiul cosmic, pentru a aprofunda înțelegerea fizicii fundamentale. Domeniile cheie includ știința microgravitației (efectele acesteia asupra organismelor vii), mecanica cuantică și relativitatea generală.

Un al doilea plan de explorare a spațiului, în trei pași

Pe lângă cele cinci direcții de aprofundare a unor domenii ale științei și explorării spațiale, cele trei organizații chineze au prezentat un al doilea plan, adiacent, de această dată în trei pași.

Prima etapă a acestuia, 2024-2028, impliică o continuitate a dezvoltării stației spațiale Tiangong, pregătirea misiunilor cu echipaj uman pe Lună (misiunile Chang’e-7 și 8, în 2026, respectiv 2028), precum și pregătirea unor viitoare misiuni pe Marte. În același interval de timp, China va lansa până la opt sateliți științifici.

A doua etapă, 2028-2035, va consta din extinderea stației Tiangong la dimensiuni duble față de cele actuale, trimiterea unui echipaj uman pe Lună, construirea stației lunare permanente (ILRS), precum și lansarea a însă 15 sateliți în scopuri științifice.

Ultimul pas, 2036-2050, implică peste 30 de misiuni spațiale care, conform declarațiilor oficiale, vor permite progrese semnificative în domenii cheie, ceea ce va permite Chinei să atingă nivelul de lider mondial în acest domeniu.

Este pentru prima dată când China își face publică, în mod oficial și extrem de detaliat, politica și pașii aferenți în ceea ce înseamnă viitorul cercetării spațiale.

Având în vedere natura ambițioasă a programului și o parte din formularea utilizată („atingerea unui nivel de lider mondial”), aceasta ar putea fi văzută și ca o declarație de intenție prin care China urmărește să detroneze NASA, implicit SUA și aliații săi, din poziția de lider al științei și explorării spațiale.